Zilele sunt foarte încărcate emoţional şi dezechilibrate din punct de vedere al activităţii fizice. Desigur, sunt ca toţi ceilalţi care nu-şi dau seama că cea mai mare nevoie a lor este de odihnă. De ea fugim cel mai mult, de ea avem cea mai mare nevoie. Unii spun: Lasă, că ne odihnim destul pe Lumea cealaltă! Da, dar după ce începem acea odihnă nu ne mai trezim prea curând, iar când ne trezim n-o facem pentru a ne bucura de cei din jur, ci pentru nişte trebuşoare administrative… ori să judecăm, ori să fim judecaţi… Deocamdată nu mă preocupă în ce categorie voi fi, din ce categorie voi face parte atunci, important este să ştiu că acum descopăr ce e mai de preţ în viaţa mea şi aplic. Nu trebuie să mă joc de-a oboseala pentru că ea mă pune jos şi mă face să vorbesc urât cu ceilalţi, să mă autodistrug şi să mă îndepărtez de ceea ce merită apreciat. Deci, voi lupta împotriva oboselii. Deci, voi porni spre un somn bun, ceea ce îţi doresc şi ţie.
Despre sufletul meu 