Comunismul (cu şoimii şi pionierii patriei) – un fel de Ice Age a omului modern

articol, explicaţie, costumul, copilaş, vegheze, să zboare, directivele, trena, adresa, săraci, devotamentul, necunoscute, bucătăria, ceşcuţe, farfurioare, joacă, bunătatea, cadou, potrivit, cravata, cordeluţa, emblema, Google, bloguri,

În timp ce lucram la al 11 articol, fără nicio explicaţie, mi-am amintit costumul de şoim al patriei. Am întrerupt lucrul meu şi m-am apucat să scriu ce urmează:

Era o vreme când noi, „pionierii”, făceam din nişte ţânci de grădiniţă „şoimi ai patriei”. Fiecare dintre noi primea în grijă un copilaş de la grădi – noi fiind în clasele primare! – şi trebuia să fim aproape de el, să-l veghem să zboare cum trebuie spre comunism. Ei, era o vorbă că trebuie să facem asta, nu puneam şi-n practică, dar cam aşa eram programaţi. Îmi amintesc două persoane pe care le-am moşit ca „şoimi ai patriei” şi trebuie să recunosc mi-aş dori mult să ştiu ce s-a întâmplat cu ele, dar nu mai pot să le dau de urmă – vezi, dacă urmam directivele partidului şi le „purtam trena” cum trebuie, sigur aveam adresa lor acum!

De-a lungul timpului, mi-a fost drag să-i cunosc pe cei mai mici şi la fiecare eveniment, deşi eram atât de săraci, aveam chiar şi-un dar pentru cel/cea care devenea şoim… Mă străduiam să fie totul foarte pozitiv, să fie impresionată acea persoană; repet, nu era de vină devotamentul pentru cauza comunistă, ci plăcerea mea de-a mă apropia de persoane necunoscute, care deodată depindeau de mine. Dacă mai ţine cineva minte setul acela de bucătărie cu patru scăunele înalte cât degetul mic de la mână (vorbesc despre mâna mea, care acum e mai mică decât a fiului meu de 11 ani; aşa ca să fie clar că nu e vorba despre degete de uriaşi, da?), cu o măsuţă cam cât o pălmiţă de şoimuleţ, cu ceşcuţe de ceai cât buricul degetului şi farfurioare cât vârful nasului, ei bine, acesta era darul pe care obişnuiam să-l ofer. Nu de alta, dar eu nu am avut niciodată aşa o jucărie şi mi-ar fi plăcut atât de mult să o primesc. Ştiu, aş fi putut păstra un astfel de set, să nu-l mai dau şi-aşa ceilalţi nu obişnuiau să facă daruri! Dar mie-mi trecuse vârsta de joacă. Erau lucruri frumoase, dar nu mai erau de mine.

Şi-mi plăcea atât de mult să fac pentru alţii ceea ce aş fi vrut să facă pentru mine, cândva, în trecut, oricine, şi nu făcuse.

Nu degeaba se spune: Ce vreţi să vă facă oamenii, faceţi-le voi lor!

Nu mi-a întors nimeni bunătatea niciodată; niciun şoim nu a venit cu cadou pentru pioniera care-i punea cravata la gât! Dar bucuria mea era atât de mare să ştiu că cineva poate avea ceva frumos, la timpul potrivit.

Hm, mi-am amintit cu această ocazie costumul de şoim şi pe cel de pionier… Şi cum juram pe drapel că vom sluji patria. Şi inelul de cravată, care buclucaş cădea tot timpul. Şi cordeluţa pe care trebuia să o purtăm pentru ca nu cumva bretonul să ne ascundă ochii. Şi emblema cu numărul matricol. Ei, ce vremuri, cu zăpezile lor de altădată cu tot…

………………………………………………………………………………………………….

Apoi, după ce-am terminat, am regretat că nu am arhiva cu poze din copilărie aici şi că am lăsat-o în oraşul în care am crescut. Ce s-o fi ales de ea, nu ştiu. Mi-ar fi prins bine să-i arăt copilului meu ce pampoane purtam şi cât de incoloră era chiar şi culoarea portocalie a şoimului… „Incoloră”, adică fără personalitate.

Aşa că am apelat la prietenul meu Google, cel care le ştie pe toate şi-am găsit unele bloguri cu povestiri şi imagini – dar nu prea multe imagini, totuşi. Dacă mai ai ceva interesant, îndrumă-mi paşii spre acele locuri ca să se amuze şi ochii mei.

1.   http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=3207

2.    http://www.youtube.com/watch?v=3S29sYzKCkQ

îţi mai aduci aminte?

 3.     http://www.miresici.ro/f95/24465-amintiri-din-copilarie/

 4.    http://www.bucataras.ro/articole/soimi-ai-patriei-si-pionieri-am-defilat-de-23-august-pe-bucatarasro-10339.html

5.      http://www.tvr.ro/articol.php?id=77997

6.     http://www.latrecut.ro/2007/10/anii-80/

 

Explicaţii pentru cei care au sub 20 de ani: cei îmbrăcaţi în portocaliu cu cravate albastre erau şoimii, cei îmbrăcaţi în cămăşi albe şi fuste/pantaloni negre/negri erau pionierii. Cei doi adulţi sper că vă sunt cunoscuţi, măcar din poze…

(Imagine de pe http://partidul-comunismul-romania.blogspot.com/)

 PS. Dacă mai are cineva vreun articol despre aşa ceva, trimiteţi-mi-l să-l adaug aici. Dacă vrea cineva să nu mai apară pe această listă, daţi-mi un mesaj şi, cu scuzele de rigoare, şterg trimiterea.

În seara aceasta am descoperit un blog excelent despre acest subiect.

http://etimpu.wordpress.com/despre-noi/

spor la citit şi vizionat şi comentat, că amintirile vă vor năpădi…

14 gânduri despre &8222;Comunismul (cu şoimii şi pionierii patriei) – un fel de Ice Age a omului modern&8221;

  1. putin…off topic… sistemul in sine, nu imi pare unul rau ba mai mult este unul foarte folosit in mai toate marile si laudatele democratii incurajand o coeziune sociala,obijnuindu-i pe cei mici cu o oarece ierarhie in scopul strict al motivarii,pentru a le dezvolta dorinta de a ajunge mai sus… da sunt denumite altfel insa principiile sunt cam aceleasi de la a purta tot felul de insemne specifice grupului sau distincte in grup pentru ca ierarhia sa fie clara la uniformizare pentru a crea sentimentul ….apartenentei continuand cu diverse metode de inducere a ideilor urmarite. voi a face clar ca nu-i o pledoarie pro-comunista.
    haha!! inelele acelea pacatoase….trebuia sa umblu cu 2-3 de rezerva baiat fiind ne mai si harjoneam 🙂

    • n-am nicio treabă cu politica, dar multe lucruri erau mai coerente atunci; sigur, libertatea de gândire valorează mai mult decât orice şi pe aceasta nu aveai voie s-o ai; dar altele erau valoroase. doar n-o să dea cineva cu pietre în noi pentru că spunem ce gândim! acum cică se respectă libertatea de gândire.

      • vezi, exact asta subliniam… că se presupune că avem, doar pentru asta am luptat, nu? aşa că ar trebui să nu ne fie teamă şi să fim direcţi, să exprimăm ceea ce simţim. hai că spunem acelaşi lucru, că doar avem aceleaşi idei; cred că ne unesc inelele de la cravata de pionier! (mi-a plăcut faza cu rezervele… oare de unde aveam noi inelele? se găseau de cumpărat sau ne dădeau de la şcoală?)

  2. aaa…nu de teama „criticilor am tinut a sublinia excluderea aspectului politic. nu… este pentru unii un subiect sensibil si aceeasi unii pot interpreta gresit. pe scurt nu am chef de polemici pe teme politice.
    se cumpaarau din librarii insa se gaseau fooooarte greu si mara prapade era cand pierdeam cate unul cum mare bucurie aveam cand gaseam cate unul 🙂
    erta frumos …nu stiam noi ce reprezinta insa mi-aduc aminte si aacum cat de mandru am fost cand am fost facut pionier in prima serie 🙂 ca se facea pe 3 serii la diferente de timp…trebuia sa dovedesti ca meriti intre primii:) era peste toate un stimulent foarte eficient! si nu cred ca a existat parinte care sa se fi gandit la latura politica a evenimentului in momentul in care isi vedea puiul mandru si fericit pentru ca ….a reusit…

  3. Nu-mi amintesc de mine ca soim al patriei, dar stiu ca, pionier fiind, i-am dat flori Secretarului General. La coborarea din elicopter, pe un camp de porumb, intr-o zi foarte friguroasa, imbracata doar in bluzita alba de nailon si cu cravata rosie la gat, spunandu-i ceea ce am fost invatata sa spun: „Va multumim pentru copilaria noastra fericita!”
    Oare asta a fost… cum zici tu? „devotament pentru cauza comunista”?

    Cat despre cescute si farfurioare, eu stiu ca tot ceea ce daruiesti se va-ntoarce la tine inzecit sau insutit si, de regula, DIN ALTA PARTE. Cred ca fiecare dar pe care l-ai facut unui soim al patriei ti s-a-ntors deja ori e pe drumul spre tine, Ana.

  4. Mie mi-a placut sa fiu soim si pionier. Chiar participam foarte entuziast la adunari, imi placea cand mai schimbam monotonia cu camasa alba.. snuurul.. insignele.. acum imi permit toate insignele care imi lipseau, fac colectie.
    PE strong DC am gastit toate cantecele pionieresti, si acum le ascult cu drag si amuzament 🙂

    • dacă pe blogul tău ar fi fost posibil să comentez, ţi-aş fi spus că apreciez foarte mult subiectele abordate, iar mascota astronomiei şi floarea soarelui sunt spiralele mele preferate. m-am abonat şi o să te urmăresc mereu pentru că rar găseşti lucruri atât de sănătoase.
      spor-t la toate.

  5. http://www.buburuza.com/jucarii/seturi-de-constructie/bucataria-casei-de-papusi?utm_source=shopmania&utm_medium=cpc&utm_campaign=direct_link
    Nu este un link asa cum probabil ai crede cu si despre pionieri si soimi ai patriei, ci cea mai frumoasa bucatarie pe care ai fi putut s-o primesti vreodata. Si eu am fost soim mic, mic astfel incat uite, iti daruiesc tie cea mai frumoasa bucaratie de jucarie, asa ca de la soim al patriei la pionier! Cu drag, Maria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s