Nu mai promit dragoste eternă

Cineva s-a scuzat că a greşit ceva faţă de mine şi mi-a venit mie, într-un exces de zel şi de simpatie, să-i spun astfel: „Stai liniştită, şi dacă ar fi să-mi bagi furculiţa în ochi şi tot nu m-aş supăra pe tine!”

Apoi m-a apucat ruşinea: în urmă cu ceva timp, i-am scris unei persoane „La cât de frumos te-ai purtat cu mine, niciodată n-aş putea să mă cert cu tine.” şi în 2 săptămâni eram certate, nemaivorbind un an şi jumătate. Şi totul de la nişte cuvinte spuse aiurea, aruncate aiurea, mitraliate; şi de-o parte şi de alta.

Îmi dau seama că inima e mare şi-ar primi în ea pe oricine – nu la toţi, vorbesc acum despre mine! În schimb, gura e şi mai mare – la toţi, de data aceasta. Aşa că facem promisiuni, aşa că rănim. M-am gândit bine – problema noastră cu „lătratul” este că, în loc să ne dăm seama de implicaţiile tăioase ale vorbelor, ne bazăm pe ideea că există Iertarea. Păi, da, iertarea există, dar parcă ar exista pentru lucrurile pe care le faci involuntar, pentru lucrurile care se ivesc din inconştienţă. Contăm pe conceptul de iertare prea mult şi ne trezim că se lasă între noi Ura veşnică. Asta pentru că jignirea nu este ceva cu care să aruncăm peste tot, crezând că împăcarea vine ca-n poezia… „risipei se dedă… iertarea”.

Mi s-a luat de mine, atât cea care promite că n-o să supere pe nimeni şi de mine, cea care dezamăgeşte. Mi s-a luat de multă vreme, dar acum chiar am învăţat că e mai bine să te gândeşti de două ori când răspunzi decât să te milogeşti de milioane de ori să fii iertat. În plus, e mai bine să fii calm decât să te repezi, pentru că mai apoi o să-ţi pară rău şi n-o să ai cui să spui…

Îmi amintesc o secvenţă dintre mine şi un prieten de familie. Mi-a închis telefonul în nas, pentru o chestie pentru care nu mă consideram vinovată – era de fapt manipulat ca să creadă că eu am provocat o problemă. Pentru că eram liniştită şi ştiam că n-am greşit, aveam o linişte care m-a făcut să nu mă ambalez. Peste 3 ore a sunat iar telefonul: „Uite, vreau să-ţi spun că prietenul nostru… este pe moarte. În 5 zile, s-a stins. Dacă mi s-ar întâmpla şi mie la fel, nu aş vrea să mor ştiind că suntem certaţi.”

Am pornit cu maşinile şi noi şi ei spre cel pe care urma să-l înmormântăm şi la groapa respectivă, eram alături, fără să mai ţinem cont de prostiile care s-au spus anterior. Dar nu întotdeauna oamenii pot trece aşa de uşor peste ce spui – cum reuşim eu sau el… Şi, chiar dacă la unii pot trece cu vederea mai uşor anumite lucruri, la alţii lucruri minore mă scot din sărite…

Subiectivism, gură mare şi inimă închisă – premisele pentru a se termina relaţiile, chiar şi cele mai frumoase sau durabile. E nevoie de înţelepciune pentru a evita astfel de situaţii. Şi de dragoste.

Dar cea mai mare nevoie este de a menaja … Mai bine taci, decât să repari, pentru că reparaţiile pot da o operă la fel de frumoasă, dar … peticită.

Nu, nu mai jur dragoste eternă. O trăiesc!

4 gânduri despre &8222;Nu mai promit dragoste eternă&8221;

  1. ‘mai bine taci’…

    de la mine se vede ca mai bine te straduiesti sa spui ce ai de spus cu cat de mult drag poti tu. tacerea e, in opinia mea, un soi de modalitate de a ingropa problemele. si daca le ingropi, desi par disparute, nu le rezolvi.

  2. dacă am reuși mai des să ne păstrăm autocontrolul…Dacă nu am fi egoiști poate fără să ne dăm seama (tot egoism este și când spui ce te roade deși știi că lovești, doar pentru că așa te face să te simți mai bine), dacă am gândi de două ori (măcar) înainte să deschidem gura…dacă…

    • eu cred ca exista forme de a spune lucrurilor pe nume care sa nu jigneasca. lovesti daca ataci o persoana, nu daca faci referire la fapte, conjucturi sau explici ce te face sa te simti intr-un anumit fel. iar asta nu e tocmai egoism. sa doresti sa te simti bine fara a incomoda pe cineva nu inseamna egoism. parerea mea.

      @dagatha: crezi ca atitudinea pasiva nu da candva in agresivitate?

      • da, ai dreptate. de asta am zis că ar fi bine dacă am putea gândi de două ori înainte de a deschide gura (neînsemnând să nu o deschizi deloc, neapărat), pentru că atunci am putea găsi formula cea mai potrivită. cred că nu e ușor.
        Atitudine apasivă…dă în agresivitate, eu știu asta destul de bine. și se aplică both ways: și la cel care se abține și la cel căruia ar fi trebuit să i se spună.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s