7 neştiute

O leapşă cerută de la Mâzgălica-Drăguţica. (http://mazgalica.wordpress.com/2011/02/16/alea-7-nespuse/)

1. La 5 ani, în loc să-mi fac somnul de amiază, am insistat să mă plimbe un băiat de 12 ani cu bicicleta, el a executat dorinţa mea şi … am adormit, iar piciorul mi-a intrat în spiţele bicicletei, recuperându-mi călcâiul doar după ce au tăiat spiţele, să adune toate bucăţelele. Concluzia: copii, dormiţi la prânz, altfel vă răniţi şi consecinţele sunt triste – eu nu am mai putut merge la balet, pentru că am umblat un an în cârjă, nu am purtat sanda până la 28 de ani pentru că bareta mă deranja şi am făcut şi reumatism.

2. Când am luat şi eu prima mea notă, care a fost un 10, în clasa I, nu înţelegeam de ce ochii mamei erau plânşi, îndureraţi. În loc să sărbătorească victoria mea, am mers la ţară şi-am înmormântat-o pe mama ei. Rugăminte: părinţi, chiar dacă suferiţi, dacă în clipa durerii voastre copiii au o bucurie, zâmbiţi-le puţin. (Aceasta înseamnă să fii părinte: el te va înţelege când va avea minte, dar tu acum ai destulă pentru a-l înţelege pe el!)

3. O colegă de-a mea făcea handbal şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să merg şi eu. Mi s-a părut interesantă provocarea, handbalul era sportul meu preferat. Am fost la două antrenamente cu secundul şi mi se părea că sunt făcută pentru aşa ceva. A treia ocazie a venit antrenorul şi din „vacilor, tâmpitelor, cretinelor” nu ne scotea când greşeam. Mie îmi ajungea circul de acasă, nu mai aveam nevoie de altul, aşa că am rămas cu plăcerea de-a … privi handbalul la tv!

4. În clasa a 7-a, o parte din şcoala noastră s-a mutat în şcoală nouă (păi, noi eram mulţi, nu ca acum, după ce că eram 45 în clasă, mai erau şi câte 7-9 clase în fiecare an!) – clasa mea a migrat. Prima şcoală era în faţa blocului meu. A doua şcoală – în spatele blocului. (De aceea mă plâng eu când văd cum trebuie să străbaţi capitala ca să ajungi la o şcoală…)

5. Deşi stăteam atât de aproape de şcoală, niciodată nu ajungeam acasă mai repede de o oră după ce terminam orele, pentru că îmi plăcea să stau cu copiii până veneau să-i ia părinţii – şi-apoi, nu ştiam eu traiul de acasă? 🙂

6. În clasa a 8-a am făcut meditaţie la desen şi, în discuţia cu proful, am aflat o replică ce m-a marcat toată viaţa. Îl rugam să nu râdă de mine pentru că desenez  atât de urât şi mi-a spus: nu eşti de râs, eşti de plâns.

7. Cum se mai întâmplă şi azi, şi nu doar la şcoli, ci şi în alte „locaţii”, şcoala noastră s-a trezit că trebuie să participe la un concurs de Orientare turistică, dar nu are pe cine să trimită – că nu era nimeni în domeniu. Diriginta m-a oferit pe mine, ca soluţie pentru a face faţă: „măcar avem pe cineva care să ne reprezinte”. Nu ştiam ce înseamnă semnele de pe copaci, nu înţelegeam prea multe nici din ce aşteptau oamenii aceia de la mine, dar ştiu că am ajuns prima, am câştigat premiul şi mi-am dus şcoala pe culmi de glorie. Trebuie să recunosc: pădurea aceea prin care am colindat era atât de fascinantă încât parcă mă purta ea spre linia de sosire, copacii îmi erau prieteni şi-mi şopteau pe unde trebuie să mă strecor şi ce să adun pentru a prezenta la sosire. (Recomand oricărui părinte să-şi lase copilul la un astfel de club, dacă există în localitatea lui. Este o adevărată aventură, plină de lucruri educative!)

Agatha şi toţi cei cu care comunic eu de obicei – că-mi lasă sau că le las mesaje pe blog, cei care mă citesc şi despre care nu ştiu nimic, cei cărora le place leapşa şi trec întâmplător pe aici, dar şi cei enumeraţi mai jos

http://aliceboboc.wordpress.com/

http://andreihappyday.wordpress.com/

 http://pavelionut.wordpress.com/despre-mine/

 http://textehaioase.wordpress.com/about/

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/

sunt invitaţi s-o preia. Sigur, fiecare în măsura interesului şi a timpului de care dispune.

Spor-t tuturor.

Reclame

20 de gânduri despre &8222;7 neştiute&8221;

  1. Ce mă enervează profesorii ăştia idioţi care descurajează copilul, nu îl impulsionează spre mai bine, am avut şi eu o dirigintă care mă umilea de fiecare dată când avea ocazia, dar de faţă cu toată lumea. Şi asta pentru că părinţii mei nu o pupau în dos.

    • da, da, da, profii care simpatizează sau nu elevii sunt o realitate cât se poate de concretă şi crudă – soţul meu a fost tot timpul dezavantajat pentru că avea un strabism care-l făcea inestetic pentru ochii exigenţi ai profesorilor – în şcoală, din cauza aceasta era mereu depunctat – era nesuferit, pentru ca apoi la facultate să fie doar de 10. (hihihi – dacă l-ar vedea acum profii cât de bine arată şi-ar da seama că nu trebuie să te laşi influenţat de aspectul fizic!) aviz amatorilor profi care mai trec pe aici. – şi bine că nu e el răzbunător, că altfel erau câţiva care aveau de încasat. în plus, este clar că acum este şi mai trist dacă te iei după aşa ceva – pentru că acum notele contează, nu ca atunci (mă rog, pe vremea mea, nu pe-a ta! :-))

      • Eu nu am avut probleme cu notele, madam se credea superioară că mă umileşte dar îmi pune note mari (asta să nu bată prea tare la ochi, am avut şi profesori care mă ocroteau deci dacă s-ar fi răspândit vestea că nu-i corectă la notare ar fi ieşit urât). Aşa prin fazele pe care le făcea (de ex. Dar tu de ce nu mergi în excursie, nu poate taică-tu să facă bani? – ştiind de fapt că era foarte geu în familie cu un copil un gimnaziu, unul la facultate şi cu datorii de plătit. Ăsta e un exemplu mic.) nu puteam eu demonstra nimic.

  2. Apoi soro, când m-oi aăuca să scriu, o să zică lumea că nu am imaginație! Primul gând a fost să îmi re-gândesc răspunsurie că acum nu mai sunt credibile după ce am văzut experiențele tale. Da cred că le las așa…just for fun! 🙂

  3. Pingback: Leapsa de 7 ori… « Antiqul's Blog

  4. Eu. Anul 1 Politehnica. Primul examen. Analiza matematica. Profa ~ Mona Pivniceru. Ordine alfabetica. A,B,C,D…M,N,O,P trec toti.
    R,S…X,Y,Z picam toti (io’s cu S). Atunci am aflat ca „dascalii” isi masurau prestigiul in functie de numărul picatilor. Pare-se ca tantiţa asta n-a fost atenta de la inceput si si-a scos parleala/prestigiul cu finalul alfabetului.

    Atunci i-am condamnat pe toti la…ăăăăăă…scuze ! Atunci m-am apucat de fumat. Indeletnicire prelungita pana in zilele noastre.

    • eu după primul examen picat am plâns. de ce trebuia chiar să-ţi faci singur rău după ce deja ea îţi făcuse rău? nu-ţi ajungea unul singur, nu? şi după toate celelalte examene luate, nu puteai şi tu să faci reversul – fumatului, desigur!??? 🙂

  5. Foarte frumoase răspunsurile, ca întotdeauna. Ai un mod aparte de a îmbina comicul cu tragicul şi după ce ai citit textul rămâi cu zâmbetul pe buze 🙂

  6. Pingback: 7 neștiute dar…„lepșuite” « BLOG D'AGATHA

  7. Draga Ana, ai facut o cutuma din a ma face cu un ochi sa plang si cu unul sa rad. Cred ca mai aveai multe de spus, nu-i asa?
    Acum ca mi-ai reamintit trebuie sa-ti impartasesc ca prima mea nota din clasa intai a fost un patru pentru ca mi-am uitat acasa blocul de desen. Cand am ajuns acasa plangand, mama s-a uitat in carnet si n-a gasit decat o data completata, care ce-i drept in cuprindea si pe 4. De unde sa fi stiut eu ca raspunsul meu afirmativ la intrebarea invatatoarei:”Il cunosti pe 4?” era o capcana?!
    Apoi, mai tarziu am mai primit un patru pentru ca tuturor majusculelelor literei „O” le-am facut ochi si gura zambareata. Deh! inventasem „funny faces” si am fost pedepsita pentru asta. In ziua de azi as fi fost probabil milionara, nu?!

    • Hei, m-ai amuzat teribil. ia să te văd că vei completa pe blogul vostru leapşa – şi ca tine să facă toate mămicile. apoi să mai puneţi mâna să scrieţi 7 şi pentru copiii voştri (deocamdată, că după ce mai cresc vor avea şi mai multe de spus!)… 🙂 şi să daţi leapşa tuturor mămicilor care vă citesc. nu se ştie dacă nu ne vom distra mai bine decât ne aşteptăm. că unii chiar au trăit frumos! – şi mă bucur pentru ei. 🙂 hai, la treabă – să-mi trimiteţi linkurile, toate! (au oltenii o vorbă „nu că zic, da’ vreau să spui…” – o rostesc şi eu şi închei – nu e ordin, dar e musai :-))

  8. Pingback: Un an de la primul articol « Totul despre copii

  9. Pingback: Leapsa- 7 nestiute « Diverse diversificate

  10. Pingback: Cele 7 nestiute ale mele « Totul despre copii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s