Ianuarie, 7 – Fetiţa din Precious Moments

Desigur, nu am cunoscut nicio fetiţă dintre cele desenate cu atâta gingăşie de către cei care chiar vor să ofere copiilor imagini expresive

http://www.google.ro/images?hl=ro&q=precious+moments&rlz=1W1ACAW_en&um=1&ie=UTF-8&source=univ&sa=X&ei=40lpTY_eF4GBOqzFwagL&ved=0CE8QsAQ

 ci am întâlnit o fetiţă care seamănă perfect cu un astfel de personaj: cu alte cuvinte, este vorba despre o fetiţă plină de candoare şi cu trăsături pline de expresivitatea purităţii. Pe micuţa minune o ştiu de când avea un an şi 9 luni, pe când mămica ei (la fel de dulce la chip şi de suavă în comportament) i-a spus: „Tu trebuie să mă salvezi acum” şi … acest lucru s-a şi întâmplat (prietenii ştiu la ce mă refer, nu?). Ei bine, de la acea întâmplare până la cea pe care o voi povesti să fi trecut vreo 2 ani şi câteva luni. Fetiţa din Precious Moments era acum de 4 luni şi umpic, dormea în pătuţul ei… de fapt, nu, nu dormea. Asta a constatat şi tatăl ei, când a privit spre ea, la ora 6 a iernii.

Întuneric afară. Un fir de sclipire de la un neom o lumina şi putea fi văzută: cu zulufii pe chip, stând în funduleţ.

–         Ce faci, … Miruna (să-i zicem)?

–         Mă gândesc, a şoptit dulceaţa, fără să întoarcă spre el capul, rămânând la fel de concentrată.

Bărbatul, consternat, a amuţit. A auzit şi el acest răspuns, de-a lungul timpului, de la tot felul de personaje feminine pe care le-a cunoscut în diferite împrejurări, dar nu se aştepta să-l audă atât de repede şi de la fiica sa. Şi, după cum bărbaţii sunt înclinaţi mai degrabă spre soluţii decât spre analize pure (sau spre analize matematice, decât spre cele gramaticale! :-)), i-a spus şi fetei lui ceea ce i-ar fi spus oricărei fiinţe mature, nechibzuite, care în loc să se odihnească se tooooooot zbuciumă în van…

–         N-ar fi mai bine, Miruna tată, să dormi acum şi să te gândeşti pe la 9, 10 încolo, când pofteşti tu?

Imperturbabilă, fetiţa continuă confesiunea ei:

–         Mă gândesc! Mă gândesc… la … (şi spune numele fiului meu).

Ei, eu acum chiar îmi dau seama ce-a simţit săracul tată, ceva de felul sentimentului pe care l-am avut eu când am auzit că fiul meu se gândeşte la una Oana şi-o găseşte „frumoasă, nu ca voi” . Chiar dacă este fiul meu cel la care se gândea fetiţa (şi-i dau dreptate, că e şi frumos şi drăgăstos), îl înţeleg şi pe amărâtul tată căruia i-a fost inima friptă: „Deja am pierdut-o? Deja? Credeam că mai am vreo 20 dacă nu 30 de ani în care să fiu eu eroul principal al fetiţei minunate din Precious Moments şi când colo… un ăsta, un fitecine (mă rog, mă rog, nu era fitecine, dar pentru un tată jignit în amorul propriu tot fitecine era!), îmi pune fata pe jar la 4 ani, la 6 dimineaţa, în pătuţul propriu şi personal?”

–         Uite, tată, eu zic să te culci şi când te trezeşti poate te vezi şi cu … (numele fiului meu).

–         Bine, a rostit fata resemnată că nu poate fi înţeleasă nici de către propriul tată. Dar când voi fi mare eu mă voi căsători cu el, a zis ea în încheiere, s-a întins liniştită pe pat şi-a ascultat ordinul venit de sus…

 Povestea mi-a fost spusă de către tatăl fetiţei, coleg al soţului meu. Şi mi-am amintit de ea chiar ieri pentru că ieri a sunat telefonul şi vocea fetiţei mi-a spus categorică:

–         Vreau să vorbesc cu … (numele fiului meu).

–         Oooo, ce fericire să te aud, uite îl strig să vină de afară, de unde se dă cu sania, dar până atunci spune-mi şi mie ce mai faci.

–         Sunt bine, mulţumesc, rosteşte fetiţa. Şi-aş vrea să-l invit pe el pe la mine.

–         Ah, exclam disperată că dezamăgesc o inimioară atât de dulce, nu putem azi sau mâine, dacă ne spuneai din timp nu mai plecam la munte de dragul tău, dar uite, îţi promit că, dacă ne spui din timp… De exemplu, dacă îl chemi de ziua ta… Când e ziua ta? m-am repezit eu s-o chestionez.

–         Pe 7 ianuarie, a fost deja.

–         Ei, şi de ce nu l-ai invitat şi pe el pe la tine atunci?

–         Păi, l-am invitat. Chiar l-am invitat. V-am sunat atunci, dar eraţi în Spania.

Am înghiţit în sec. Avea dreptate. Se pare că e cam refuzată, dar ea insistă, poate-poate avem şi noi inimă, poate-poate circumstanţele se vor schimba.

 O iubesc pe micuţa fetiţă din Precious Moments, pentru tot ce este ea şi-i promit că, dacă ne anunţă din timp, n-o să mai ratăm o aşa ocazie, de-a o întâlni şi de-a ne distra împreună. Mă rog, nu atât eu cu ea, cât ea şi fiul meu – că eu nu prea contez, nu?

2 gânduri despre &8222;Ianuarie, 7 – Fetiţa din Precious Moments&8221;

    • să ştii că uneori mă sperie precocitatea lor. alteori mă amuză. cred, însă, că asta îi doare foarte tare – că sunt atât de maturi de foarte devreme… parcă nu mai au copilărie… şi se vor trezi la maturitate că vor să coloreze sau să se joace de-a cine ştie ce … nu că n-ar trebui să te joci ca matur… dar una e să te joci pentru că eşti înţelept şi alta pentru că eşti necopt… 🙂
      mi-era dor de tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s