Din cauza obsesiei pe care am avut-o pentru muzică, la un moment dat (da, e ceva timp de atunci), vorbeam doar în versuri din melodii. Şi oamenii mă şi înţelegeau, pentru că eram înconjurată de persoane care cunoşteau la ce mă refer. Acum nu mai pot spune acelaşi lucru, aşa că rar mai am cu cine schimba fraze şi să ne distrăm (mi-amintesc două momente de la săniuş, cu fiul meu şi prietenul lui 1. era o sanie pe derdeluş şi am cântat: „cine-a pus sania-n drum”, pe melodia de la „cine-a pus cârciuma-n drum”, ei au ridicat din umeri şi au cules-o, ca să nu ne incomodeze. 2. am cântat Hai să mergem la plimbare – a celor de la Cvintetul Luchian şi ei au grăbit pasul – are cineva melodia aceea, că n-o găsesc!).
Dar în mintea mea, din când în când, mai vine câte-un gând… Acum, râzând de zor, într-un joc pe care-l făceam cu colegii, rostind… Hai să ne imaginăm, l-am revăzut pe Cristinoiu cântând-o şi-am căutat-o pe net.
Am găsit-o pe un blog http://www.tudormaxim.ro/hai-sa-ne-imaginam.html
Despre sufletul meu 
:)) amuzante situatiile. Nu degeaba pt orice gen de muzica exista un public potrivit, asa cum pentru anumite discutii trebuie gasit partener pe masura.Eu mai cant singur prin padure, si uneori imi raspunde ecoul. De obicei raspunde pe aceeasi melodie…
superbă imagine, excelent sunet, nu?
Și mie îmi vine uneori să răspund în versuri de melodii. 😆
cred că e mult mai amuzant decât să dai replici reci şi utilizate oricând, oriunde… mă bucur că avem (ceva) multe în comun.
aşa este: e greu. tocmai pentru că e greu, e divin. Dumnezeu a făcut-o cu noi, ne dă şi nouă putere s-o facem. în acelaşi timp, Domnul nostru a vorbit despre singurul motiv de despărţire ca fiind infidelitatea. fiecare dintre noi are dreptul de-a alege, când e vorba despre infidelitate: iartă sau nu – şi tot ceea ce vine asupra noastră apoi este urmarea alegerii noastre. pe de altă parte depinde şi de calitatea iertării, ce înţelegi prin iertare, pentru că iată ştiu o familie (sigur, din Tanganica!) în care soţul a zis soţiei că o iartă pentru că a călcat strâmb, dar de câte ori se aşază la masă rânjind spune: mai pune un tacâm şi-o farfurie şi pentru ăla, că poate i-o fi şi lui foame. şi pune mâncare în farfurie pentru el… cred că, decât cu o astfel de iertare, mai bine lipsă.
mulţumesc mult pentru vizită.