Dragonul roşu, nr.8, stand 455

Iepurele sare de unde nu te aștepți.

Știu acest proverb de mică, desigur ca mulți alți oameni care-au trăit pe pământ, citind, nu prin pat, dormind. Ei bine, cu multă părere de rău, astăzi am să-l aplic într-un domeniu care mi-e drag, dar prea mulți își bat joc de el. Așa că voi parafraza: Creștina apare de unde nu te aștepți.

Târg de handmade, nu, la școală la fiul meu. Hai să nu fim snobi: târg de obiecte realizate la lucru manual… Joi s-au străduit să realizeze gentuțe din nucă de cocos; au îndepărtat puful – romantic numit puf, că doar știe toată lumea cum arată ceea ce are nuca de cocos pe coajă! și când să se apuce de treabă… ce să vezi? Li se fărâmița coaja; că erau mișcările greșite, că … nu mai contează, ideea e că, după ce au muncit ca apucații, au rămas cu banii dați pe fructe, de conținut nu le mai ardea, iar carcasele erau pulbere. Dezamăgire cruntă pe strada lor, iar eu, inimă simțitoare, ce-mi zic: las că cel mai mult suferă fetele, nu băieții, ei sigur au și uitat, dar ca să le dau eu fetelor o treabă plăcută de făcut – auzi, să le pună să lucreze cu obiecte bărbătești și apoi să sufere ele că nu le ies lucrurile! – m-am dus până la Dragonul, de unde am venit încărcată cu obiecte delicate, din care să realizeze mititelele coșuri cu flori, casete cu miresme etc… Astea-s lucruri de fete, nu ce încercaseră ele, săracele, pentru că au prea mulți băieți în casă și dirig, pe deasupra.

Ei, nu era important acest aspect, ci faptul că ieri am ajuns la Dragonul. Și dacă tot am ajuns și nici nu știam ce caut (de fapt, am decis ce să iau doar zgâindu-mă la standuri), hai din stand în stand. În drumul meu, opresc atentă caii și căruța la standul 455 din Dragonul 8 (domnule patron, sunteți pe fază?), și întreb vânzătoarea: Cât costă…

Se uită la mine, mă măsoară din cap până-n picioare și rostește:

10 lei. Dar știi că Dumnezeu te iubește?

Da, știu, rostesc eu bucuroasă că sunt abordată în felul acesta.

Știu că știi, poate, la nivelul minții. Dar trebuie să fii copilul Lui.

Da, știu și aceasta. Și mă bucur că sunt.

Nu, nu ești! Dar să știi că te iubesc.

Cum să mă iubești dacă nu mă cunoști, zic eu, și după ce că mă și jignești cum că eu nu L-aș cunoaște pe Dumnezeu…

Ba nu, nu-L cunoști.

(Nu vreau să redau toată discuția pentru că e penibilă. Cert este că, după ce tot ea îi dădea înainte că mă iubește – de 20 de ori mi-a zis! –  dar să-mi bag mințile în cap că nu sunt creștină adevărată, îmi vine ideea să pun marea întrebare: ce te face să crezi că nu sunt o creştină veritabilă?)

Răspunsul ei: Porţi pantaloni.

Pam, pam

……………………………………………………………….

Uite ce e, angajato cu carte de muncă sau chiar fără, în primul rând când eşti la locul de muncă, îţi faci treaba, nu abordezi discuţii filosofice cu cei ce ajung în dreptul tău. Senzaţia pe care mi-ai lăsat-o este că erai frustrată de nişte probleme personale şi atunci ai vrut să te răzbuni pe oamenii necunoscuţi sau că nu înţelegi nimic din planul de mântuire al omului. (A spune că fusta e esenţială în mântuire este ca şi când te-ai duce în Japonia şi le-ai oferi japonezilor nişte pietricele de pus în vazele de flori, când ei au nevoie de lucruri mult mai „de jos”, nişte haine, mâncărică şi dragostea celor pe care i-au pierdut. Pietricelele şi le vor cumpăra ei pentru a-şi completa frumuseţea apartamentelor, dar deocamdată nu au nici ce mânca; o casă cu atât mai puţin – şi cum poţi să reduci atât de mult bunătatea şi frumuseţea lui Dumnezeu?)

 În al doilea rând, când aduci vorba despre Dumnezeu, prima dată aminteşti despre dragostea Lui, despre jertfa Lui şi despre ceea ce a făcut El pentru om. Iar lucrul acesta nu se face cu atitudinea de superioritate de care dai tu dovadă, că, dacă ar fi să te iau la bani mărunţi, nu cunoşti tu despre Creator mai multe decât mine (sau despre oricare altă persoană cultă, care are nevoie de nişte lucruri din standul tău, a plecat de-acasă cu noaptea în cap, a călătorit nu ştiu câţi km pentru a ajunge în Bucureşti, deci  nu are cum să respecte normele pe care le ceri tu, nu Dumnezeu, de etichetă; mda, eticheta de la Dragonul roşu!). Sincer: sunt sigură că pot întreţine o conversaţie din istoria sau geografia biblică ori despre spiritualitate, aşa că haide să vorbim pe acest teritoriu!

Aş vrea acum să discut cu patronul standului 455 din cel de-al 8-lea Dragon (evident roşu!) – ştiaţi că, în loc să laude marfa şi să îmbie la cumpărarea ei, angajata dv jigneşte clienţii? Sincer, era singurul loc unde se găseam ceva de care aveam nevoie pentru a-i face un cadou soţului meu, ceva ce doar în Spania mai găsisem şi cum nu merg în fiecare săptămână în Spania, chiar mi-aş fi dorit să cumpăr… La fel ar fi poate şi cazul altor persoane…

A, dacă ştiaţi şi sunteţi de acord, foarte bine, fiecare e liber să aibă orice atitudine faţă de firma lui: să atragă clienţii sau să-i facă simpli trecători prin faţa standului. Dar măcar, dacă vreţi să aibă şi o influenţă, nu doar satisfacţia că răneşte oamenii, ajutaţi-o să înţeleagă ce înseamnă priorităţile, din perspectiva lui Dumnezeu. Important este să-L iubeşti, nu cum te îmbraci. Important este să-i iubeşti pe copiii Lui, nu să-i batjocoreşti. Şi important este să ai o atitudine umilă – nu acea atotsuficienţă pe care-o avea vânzătoarea, care nu ţine cont că pot fi şi femei care au defecte sau tije în picior, deformări cumplite ale oaselor, răni sau alte boli care le-au afectat piciorul şi atunci nu se poate să porţi fustă pentru că ţi-ar dăuna, pur şi simplu.

Puneţi-i în mână o Biblie, să dea din ea tot felul de citate alinătoare, să se împrietenească repede cu omul şi astfel să aibă relevanţă pentru sufletul lui, apoi să lase ca Duhul Sfânt să lucreze la inima lui… Omul nu poate face nicio schimbare în celălalt, mai ales minţind că-l iubeşte şi cu ochii arătând cât îl dispreţuieşte. Singurul care poate ajusta ceva la om este Dumnezeu (doar El poate să nu rănească atunci când are de reproşat ceva!) şi nu o vânzătoare, în timpul serviciului, tăgăduind toată experienţa vieţii tale, prin simplul fapt că ea era în fusta şi tu în pantaloni.

Pe de altă parte, dacă plătiţi oamenii pentru aşa ceva, şi nu vă interesează vânzarea de la stand, lăsaţi-o să umble liberă prin complex, să se ia de oricine. Nu de alta, dar dacă ar îndrăzni să spună cu ura cu care mi-a spus mie toate acestea, nu ştiu dacă ar scăpa din mâinile celorlalţi… Am fost cu bun simţ şi nici măcar nu i-am întors vorba, dar alţii ar pune-o la punct din prima secundă.

P.S. Cei care-au trecut pe aici mai des, ştiu entuziasmul meu în faţa hainelor feminine şi a decenţei. Nu sunt pentru masculinizarea femeilor, ci pentru profesionalism la locul de muncă şi pentru bunul simţ în relaţia dintre oameni.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Dragonul roşu, nr.8, stand 455&8221;

  1. Daca tot n-ai luat nimic,de ce nu i-ai intors spatele?
    Indiferent ca este o sectanta sau o crestina cu o slaba intelegere,n-are decit sa vorbeasca singura daca nu-i in stare sa vorbeasca cu alti oameni.

    • sincer, încercam să înţeleg care e problema. există ideea aceea că un om rău este de fapt neînţeles şi lipsit de iubire, nu că ar fi în profunzime rău. aşa că am sperat că voi izbuti să o fac să comunice la nivel de sinceritate. pe de altă parte, nu am vrut să dau dovadă de proastă creştere, chiar puteam să-i întorc spatele, dar am zis că dacă ea nu are bun simţ să nu-i răspund cu aceeaşi monedă… şi-apoi eu cam procedez cum aş vrea să se poarte lumea cu mine – dacă vreodată am nişte păreri, mi-ar plăcea ca lumea să-şi „piardă” puţin timpul de-a le asculta chiar dacă nu coincid cu ale lor. mulţumesc mult pentru comentariu. mi-a mers la suflet.

  2. Scumpa mea, pai aia era o ticnita, iar un om intreg la cap nu poate intelege unul care nu e ! Iar patronul e multumit ca ea accepta o leafa de mizerie si nu il fura (prea mult !).
    Off topic: Te rog sa vii sa ma vezi la noua casa a blogului „Noua abordare a lecturii”, pe http://9abordare.blogspot.com/ Explicatiile sunt acolo !

  3. Mie întâmplarea ta îmi aminteşte de unii colegi de liceu de alte confesiuni care ne blamau spunând că noi nu suntem buni creştini, că suntem destrăbălaţi, că ortodocşii fumează, că ortodocşii beau, că fac sex înainte de căsătorie, bla bla bla. De-ar şti că şi „fraţii” lor procedează astfel dar pe ascuns, poate le-aş închide gura, dar eu nu vreau să fac rău nimănui.
    Cât despre femeiuşca respectivă, trebuia să o întrebi dacă e aşa o bună creştină, de ce judecă??? Nu ştie că nu-i bine? Că nu-i creştineşte?

    • ştii ce mi s-a părut caraghios? pleda pentru modestie, nu, prin ideea cu pantalonii, dar ea avea aur pe ea din cap până-n picioare – eu nu am nicio problemă cu bijuteriile oamenilor, dar, când e vorba de smerenie, se spune că nu trebuie să afişezi podoabe, aşa că eram foarte bine întemeiată; aş fi putut să-i dau replică, pornind de la asta, dar eu nu am nicio treabă cu replicile, mie nu-mi pasă că „mă lasă cineva pe locul doi”, chiar vreau să fiu pusă la colţ, dar să ştiu că există o comunicare… ei bine, spaima mea cea mai mare este să nu fiu ca ea, în relaţia cu cei mici, cu cei tineri, că sunt înconjurată de ei şi-mi dau seama că dacă îi tratăm aşa… îi pierdem complet.

      • Acum mulţi ani, vine o femeie la mama (pe stradă) şi-i spune că ea e „pocăită” şi că nu are voie să poarte podoabe, şi cică ea găsise o verighetă din aur şi vrea s-o dea pentru nişte bani de pâine doar. Oricine, de altă confesiune sau nu, s-ar duce să o ducă în amanet, nu să o vândă pe stradă. Mi-am dat atunci seama că oamenii cu adevărat credincioşi îşi văd de treaba lor, prin sfaturi bune încearcă să ajute pe alţii, nu prin a judeca sau a pune la zid. Cei smeriţi nu se laudă, nu se afişează, nu judecă. Şi da, pe cei tineri trebuie să-i apropiem prin gânduri bune, prin comunicare şi nu prin „lovituri”.

  4. @Cealalta Ancuta: am patit si eu asta odata, dar nu mai stiu ce scuza mi-a bagat tipa.

    Eu n-am rabdare cand e vorba de chestii religioase care mi se baga cu forta pe gat. Pur si simplu imi sare tandara si ripostez (verbal si nu prin urlete, dar prin intrebari sau afirmatii ce sigur nu plac celeilalte persoane.
    In general sunt pasnica, dar sunt cateva domenii in care iau foc 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s