Mă/Te faci de râs…

Săptămâna Porţilor Deschise la şcoala fiului meu. Adică se vor prezenta activităţile practice pe care le-au făcut elevii în cadrul orelor de profil. Şi va trebui ca un părinte să stea la standul fiecărei clase. Evident, eu voi fi la clasa fiului, dacă nu se poate învoi altcineva. Anul trecut mi-a plăcut să conversez cu toţi cei care au trecut pe la standul lor. Cum fiecare clasă are un nume, ştiind că anul trecut el era la Feline, mi-am zis să fac o nebunie, ca să avem un stand cât mai interesant.

Pe când era fiul mic, avea un costum de tigru. Sigur, coada atârna de pământ, capişonul era foarte greu pentru capul lui mic, dar pentru mine acel costum vine ca o vestă. Aş putea să-l îmbrac şi să-i amuz pe cei mici şi să fiu un fel de clovn…

Fiul, exasperat de ideea mea, m-a certat: Cine te-ar lăsa, mami, să faci aşa ceva?

Bine, dar îţi dai seama că ar fi o abundenţă de vizitatori, trebuie să facem cât mai interesant standul.

Da, da, dar nu cu preţul demnităţii tale.

Adică … al demnităţii mele sau al ruşinii tale? Că eu nu m-aş simţi rău, dimpotrivă, m-aş amuza.

Ei bine, da, mi se pare că m-ai face de râs; tu nu mă faci de râs, de felul tău… Dar cu haina de tigru… Şi apoi, mami, nu mai suntem Feline, ci Vulturi.

Bine, dar puteai spune de la început asta.

Nu, am vrut să-ţi spun ca să ştii ca principiu – că nu trebuie să te dai în spectacol în faţa celorlalţi.

Ok, nişte aripi de vultur sau un poster pot să pun pe perete, în dreptul mesei mele?

Mda, asta nu mă deranjează.

Dar nişte aripi de vultur pot să-mi cos pe tricou?

Iar începi? Să nu te prind că-ţi pui ceva care să-i facă pe copii să râdă de tine – şi de mine! – că mă supăr.

Mi-am amintit că am citit o carte în care fetiţa se enerva enorm pe mama ei, pentru că devenea bufon în faţa colegilor ei. Mama era adorată efectiv de copii, dar fetiţa era atât de serioasă încât nu putea să accepte un astfel de comportament. Eu nu ştiu dacă fiul meu va ajunge vreodată să-mi dea voie să port haina de tigru (în faţa colegilor, că în casă nu ripostează, de câte ori ne jucăm!), dar n-am ce să fac – trebuie să execut ordinele lui, pentru că e renumele lui în joc…

Dar e mare păcat… Cine n-ar vrea să stea de vorbă cu un tigru feroce? 🙂

6 gânduri despre &8222;Mă/Te faci de râs…&8221;

  1. =))
    copiii astia nu mai au deloc simtul umorului!!

    dar e mai bine sa faci ca el :d
    sau poţi lua o mască pe care să ţi-o pui pe faţă, să nu ştie a cui mamă eşti!

    • eu am o propunere, să vedem dacă o acceptă: să mă duc astfel costumată la clasa care-o fi acum de Feline şi să leşine el de ciudă, când o să vadă ce coadă e la standul meu, iar la al clasei lui nimic… şi nici nu se va şti a cui mamă sunt…
      parcă îl şi văd cum mă trage de coadă să nu mai fiu atât de volubilă, că-i iau clienţii de la clasa lui… dar asta este, cine n-are simţul umorului, ci doar pe-al ruşinii… suportă consecinţele…

      m-ai făcut să râd cu intervenţia taaaaaaaaaaaa….. 🙂
      şi ţi-am admirat floarea de pe …
      http://talentedenazdravani.ro/blog/2011/03/27/floare-din-benzi-de-hartie/
      cred că o folosim şi noi pentru Porţile Deschise

  2. uite vezi care e norocul lui fii-tu? că nu suntem în același oraș. Cu o dementă ca tine și cu una ca mine care se prinde în horă repede dacă e convinsă corespunzător, fug copiii personali de mănâncă pământul.
    :-)))
    oricum, ești super tare!

    • vezi care e ghinionul mamei unicului meu fiu? că nu eşti tu pe-aici, ca să aibă cu cine se distra şi ea, nu doar fiul… şi ce s-ar fi distrat şi fiii. hai, gata, că regrete sunt destule în lume. bine că ne ştim măcar pe net. puteam să nu ne găsim şi era lumea mai tristă – evident, cea personală, că deocamdată prietenia noastră nu revoluţionă lumea, pe ansamblu. deocamdată, e un cuvânt potrivit. 🙂

  3. Pe cand avea copilul meu vreo 5 ani, a participat cu mine la o chermeza la serviciu, de un 8 Martie sau ceva… Pana atunci nu ne vazuse decat foarte sobri, la sedinte- ca de dansat, ma vazuse in destule ocazii, dar in alte anturaje… Eu ma zghihui cu colegii, el-pe un scaun, serios… Deodata, ma striga: mama… mamaaa!!! MAAAAMAAAAAAA!!! -Ce-i?-il intreb eu…_Vino incoace si stai frumos pe scaun, nu te prosti!!! -zice el.. Desi toata lumea se zbantuia fara probleme!.. :))))) asa ca te inteleg PERFECT!!! :)))

    • mi se pare interesant că ei vor să se distreze şi le plac poveştile cu aventuri, dar nu ne-ar lăsa pe noi să fim personaje principale în acele aventuri… mulţumesc mult pentru comentariu. mi-a demonstrat că, totuşi, copilul meu e normal – de fapt, ce ipocrită sunt! şi eu o terorizam pe mama să stea cuminte, deşi acum mă bucur că nu m-a ascultat… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s