9

Dragonul roşu, nr.8, stand 455

Iepurele sare de unde nu te aștepți.

Știu acest proverb de mică, desigur ca mulți alți oameni care-au trăit pe pământ, citind, nu prin pat, dormind. Ei bine, cu multă părere de rău, astăzi am să-l aplic într-un domeniu care mi-e drag, dar prea mulți își bat joc de el. Așa că voi parafraza: Creștina apare de unde nu te aștepți.

Continuă lectura

0

Seară între prinţese sau Când Făt Frumos nu-i acasă, joacă zânele pe masă

Cer eu voie şi primesc permisiunea de-a înnopta la Ileana Cosânzeana. Când ajung, lucrul manual era în floare – gărgăriţe, flori, îngeraşi, căsuţe, pictură pe sticlă… Mirosul de prenadez era pregnant. Treabă bună fac cele două zâne, iar eu sunt venită aici ca să tai nişte picioruşe de gărgăriţe, cât buricul degetului de mici… Ai făcut vreodată treaba asta? Păi, fă-o ca să vezi care sunt cele mai grele lucruri din Univers, nu cele cu care te plângi tu… 🙂 Continuă lectura

3

Aştept o minune (11)

Ieri am stat de vorbă cu Maestrul. Mi-a povestit despre prietenul lui – în acelaşi timp, s-au îmbolnăvit. Amândoi – aceeaşi boală. Amândoi – acelaşi tratament. Dar a fost nevoie să se ducă la Viena, să-şi ia la revedere de la el, pentru că, spre deosebire de Maestru, prietenul nu a rezistat la cumplita boală. În vreme ce Maestrul şi-a reluat lucrul – şi la sediu şi la carte – pentru prietenul lui nu mai este nicio şansă. „Cum a fost momentul?” – l-am întrebat. „Cumplit. Pentru mine, nu-mi părea rău, când mă aflam în faţa morţii; dar pentru el mi s-a frânt inima. Am motivat că mă duc să-l îmbărbătez în ultimele clipe şi m-am întors de acolo încurajat de el, de parcă el ar fi fost cel care rămânea în viaţă.” Continuă lectura

2

Cea mai murdară misiune: cea de curăţare!

Un interviu cu o supravietuitoare a accidentului nuclear de la Cernobil, care a fost implicata in operatiunile de curatare a zonei centralei nucleare, fiind expusa la o doza foarte mare de radiatii. La momentul accidentului, Natalia Manzurova era inginer la o centrala nucleara din Ozersk, Rusia, fiind trimisa ca specialist la Cernobil. Ea este unul dintre putinii supravietuitori care au fost implicati direct in operatiunea de curatare pe termen lung. Ceea ce le recomanda ea celor din Japonia: „Fugiti cat mai repede” Continuă lectura

0

Ce am apreciat azi

http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/03/23/pescuirea-de-culori-si-alte-jocuri/

http://atlaurian.wordpress.com/2011/03/23/acolo-unde-totul-se-poate/

http://corifeul.wordpress.com/2010/10/30/lumea-lui-ken-si-barbie/

Şi, pentru că am fost invitată să răspund la întrebarea ce ştiu despre Vâlcea, voi trece aici şi postarea la care poţi merge pentru a spune şi tu ce ştii despre această localitate/acest judeţ…

 http://claudiunitisor.wordpress.com/2011/03/23/tu-ce-stii-despre-valcea

2

Invitaţie la Muzeul Ţăranului Român

Conferinţele de la Şosea

Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Covorul otoman, între arhetipul transilvan şi pictura lui Ghirlandaio

Conferinţă moderată de Vintilă Mihăilescu, introdusă de Ioana Popescu şi

susţinută de Dan Sava Ionescu, la Clubul Ţăranului, marţi 29 martie, ora 18.00.

În vechime, covorul era un element esenţial al locuirii: pentru populaţiile nomade, el reprezenta materia însăşi a arhitecturii, covorul devenea podea, perete, mobilier, loc de rugăciune; pentru Europa, unde ţesăturile de lână îmbrăcau pereţii, mesele, lăzile şi paturile, sau marcau locurile importante din casă, palat sau biserică, covorul devine scoarţă a lucrurilor. Până astăzi încă se poate vorbi despre o modă a locuinţei cu pereţi şi mobile îmbrăcate, a unui interior cald şi colorat, dar mâncător de lumină, în paralel cu cea a locuirii într-un spaţiu luminos, aerisit şi pur, în care rolul ţesăturilor decorative este preluat de culoarea uniformă sau de tapetul discret al pereţilor.

Poate se ştie mai puţin că o bună parte din covoarele turceşti din secolele XV-XVI au fost denumite după pictorii europeni în lucrările cărora apar; de aceea vorbim despre covoarele Crivelli, Memling, Holbein, Lotto, Bellini, Ghirlandaio. Povestea ar fi cam aşa: arhetipul covorului exista ca obiect atunci când pictorul i-a inclus imaginea în compoziţia tabloului; pictat cu mare grijă pentru detaliu şi în toată splendoarea sa, modelul a rămas în memoria colectivă păstrând numele artistului.

Daca ne referim numai la covoarele Ghilandaio, cu siguranţă însă nu se ştie că arhetipul lor se află şi astăzi în Transilvania, la Biserica Evanghelică din Hălchiu.

 Despre celelalte ediţii ale Conferinţelor de la Şosea puteţi găsi texte, fotografii, înregistrări audio şi loc de comentat, pe blog la: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte.

 

Partener: Clubul Ţăranului

Parteneri media : 24-Fun, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, RFI, Port.ro, metropotam.ro, Hot News, webpr.ro, www.calendarevenimete.ro, LiterNet, Observator cultural, Cultura, http://www.modernism.ro, http://www.artclue.net, OnlineGallery.ro, www.121.ro, LacasuriOrtodoxe.ro, www.comunicatedepresa.ro.

2

Chiloţel de unică folosinţă

Fiul meu are o adevărată pasiune pentru copilărie. Sigur, se luptă să depăşească dorinţa de-a rămâne copil, nu prea-i place acest aspect, al creşterii lui, dar încearcă să se obişnuiască, pentru că ar fi singurul din Univers care ar rămâne mic şi a realizat şi el că a creşte e un dat, poate singura predestinare din lumea noastră – şi ireversibilă, pe deasupra! Continuă lectura