3

30 aprilie – Micuţa

Era prietena mea cea mai bună cât timp soţul meu şi al ei au fost în facultate. Eram singurele mame dintre toate fetele care se mişcau pe acolo şi noi două ne înţelegeam perfect. Apoi familia lor s-a mutat la Timişoara şi noi la Constanţa. Într-o zi, am primit un telefon care ne-a consternat: soţul ei era bolnav. Pe moarte. Leucemie galopantă. 

Într-un mod foarte ciudat, la înmormântarea soţului Căstoriţei, eram alături de el. Mergeam în aceeaşi maşină, el nu scotea niciun cuvânt. Era oricum mult mai retras decât oricare dintre cei pe care-i cunoşteam! Şi acum urma să fie înmormântarea lui… Căstoriţa, care era în ţară – coincidenţele astea! – mi-a dat telefon: merg şi eu cu voi; cum el a fost alături de mine în momentele grele, vreau să fiu şi eu alături de soţia lui. Poate, dintre cei care vor fi acolo, voi fi singura care o va înţelege perfect!

Am fost lângă Micuţă, care-a rămas cu 3 copii, la 32 de ani… Şi de atunci, sunt 3 ani, îşi creşte băieţii fără să fie crezută de cineva că este mama lor. Toţi cred că e sora lor mai mare.

Micuţa, eşti şi vei rămâne pentru mine cea mai bună prietenă. Prietenii ştiu de ce! Cu prima ocazie, vom veni în Timişoara, pentru ca cei 4 băieţi să se poată juca din nou.

La mulţi ani, mamă model!

foto

6

Cartea cea mai cea dintre cele mai cele…

Căstoriţa este prietena mea şi pentru faptul că suntem amândouă îndrăgostite de citit. Când am aflat că ai mei vor ajunge la ea, am întrebat-o ce cărţi vrea să-i trimit. O listă imensă mi-a sosit pe mess. Am trecut prin mai multe locaţii. Într-una dintre ele, n-am ales doar cărţi pentru ea; m-am gândit să-mi iau şi eu o carte pentru drumul spre Franţa.

M-am uitat la 40 de titluri. Unul mi s-a părut curios… Nici măcar nu avea logică. Dacă se poate scrie o carte serioasă cu un titlu ameţitor, de ce nu? Am optat pentru ea şi mai jos voi reda câteva fragmente care m-au impresionat. Trebuie să recunosc: a fost cartea care mi-a schimbat perspectiva, mai degrabă admirând frumuseţea naturală a Parisului, decât cultura, istoria şi economia Franţei!

Continuă lectura

16

Bilete RATB

Mi-a expirat abonamentul şi m-am dus la primul chioşc să mi-l reînnoiesc. Evident, umblând mult de-a lungul şi de-a latul capitalei, am abonament pe toate liniile. În timp ce aşteptam să-mi vină rândul, am rămas uimită: nu există bilete de hârtie. E o întâmplare sau se intenţionează să se forţeze mâna oamenilor să cumpere carduri? La primul chioşc la care m-am oprit, nu aveau ştampilă, aşa că m-am repezit până la Obor pentru a o pune. Când colo… acelaşi refren pentru cei de dinaintea mea: nu bilete, doar carduri. „Cardul e gratis? Nu, costă 3,7 lei. Şi eu vreau 2 bilete. Deci mă costă mai mult decât face, pentru că de obicei eu folosesc maşina şi nu voi mai refolosi cardul…”

Omul avea dreptate. Câte carduri trebuie să colecţioneze el, dacă circulă doar de 4 ori pe an cu autobuzul şi binenţeles că va uita pe unde sunt cardurile…?

În fine, sunt fericită pentru că am card de când a apărut şi nu l-am pierdut niciodată. Te pomeneşti că în curând mi se va întâmpla şi mie asta ca să nu mă mai laud…

2

Muzeul Naţional al Literaturii Române

Marţi, 3 mai, ora 14.30

In Memoriam Romul Munteanu

Fragmente din volumul O viaţă visată, o viaţă trăită – memorii, în lectura actorului Alexandru Repan.

Invitaţi: Ion Dodu Bălan, Ion Brad, Dan Mircea Cipariu, Lucian Chişu, Dumitru Constantin, Olga Iora, Irina Mavrodin, Ion Tomescu, Lucian Vasilescu, Ileana Hogea Velişcu.

0

1001 things to make you smile – Marion Kaplinsky (6)

Two wrongs don’t make a right, but three lefts do.

A survey of attitudes among children has shown that dogs are by far the most popular pets – no doubt because claiming that the goldfish ate your homework  would stretch credulity a little too far.

The greatness of a great writer cannot be proven by selective quotations. It would be like putting your house up for sale and carrying a brick in your pocket to show potential buyers.

Sir Walter Alexander Raleigh: In examinations, those who do not wish to know ask questions of those who cannot tell.

Heraclitus: Man is most nearly himself when he achieves the seriousness of a child at play.

If something is worth doing, it’s worth overdoing.

The three ages of birdman: fledgling, night owl amd homing pigeon

Why was Santa’s little helper depressed? – He had low elf-esteem!

If you are unable to decide between two alternatives, choose that for which you retain the receipt.

When we’re lost in thought, could the reason be that we’re on totally unfamiliar terrain?

1

Jurământul prieteniei – Jan Yager – www.janyager.com

  „Faptul că accept responsabilitatea de a fi prietenul tău reprezintă promisiunea mea că voi fi sincer şi demn de încredere. Voi încerca să rezolv toate neînţelegerile sau conflictele pe care le-am putea avea şi voi încerca să investesc timpul şi eforturile necesare pentru prietenia noastră. Ştiu că amândoi avem serviciu (sau şcoală), familie şi obligaţii personale, însă eu mă voi dedica şi acestei prietenii. Voi încerca să-ţi dau sfaturi doar dacă mi le ceri şi mă voi strădui să fiu prietenul tău fără nicio obligaţie.

Nu voi dezvălui nimănui confidenţele tale. Cu toate acestea, îţi voi spune şi dacă nu obişnuiesc să ţin secrete faţă de soţia mea sau faţă de oricare altă persoană apropiată, căreia îi încredinţez toate secretele mele. Voi încerca să ţin minte ziua ta de naştere şi să fiu alături de tine şi atunci când îţi merge prost şi atunci când îţi merge bine. Găsirea timpului necesar pentru a sta de vorbă, pentru a comunica prin e-mail sau scrisori sau pentru a ne întâlni este o prioritate. Mă voi bucura pentru realizările tale, cu toate că ştiu că un strop de invidie sau de competitivitate este un lucru normal. Voi face tot posibilul să îţi fac viaţa frumoasă şi plină de bucurii pentru că preţuiesc prietenia noastră trecută, prezentă şi viitoare.”

Trebuie să fie creată o atmosferă, trebuie să existe ceva de care să-ţi aduci mereu aminte… De ce ne plac nouă cărţile atât de mult? Tocmai pentru că acolo se prezintă un mod ideal de a trăi (vorbesc despre cărţile pozitive!).

 La tipul vremurilor pe care le trăim, cum noi fugim de căsnicie pentru că implică un legământ, nu cred că s-ar da mulţi în vânt ca şi pentru o prietenie să facă un legământ. Dar toate cărţile copilăriei, despre indieni, vorbeau despre a fi frate de cruce cu cineva… Păi, nu-ţi cere nimeni sângele acum, doar să vorbeşti, să garantezi că vei fi sincer până la capăt… Nici acest lucru nu e  posibil? Nu, n-aş putea să cred că acest lucru e ceva imposibil…