Cum iubesc francezii?

Plimbarea mea pe străzile Parisului mi-a amintit o melodie pe care dinozaurii cărora le plăcea muzica din discoteci prin anii 80 trebuie să o ştie…

Era cântată de un francez care descria sentimentele lui într-un mod complet lipsit de patriotism… Şi când te gândeşti că tot ce e franţuzesc poartă amprenta romantismului, iubirii, pasiunii…

Ei, poate că doar aşa se potriveau rimele şi după aceea a revenit omul la idei mai bune…

P.S. Doamnelor, n-o invidiaţi pe puştoaica asta care a provocat aşa „Etnă şi Vezuviu” în inima respectivului tânăr? 🙂

6 gânduri despre &8222;Cum iubesc francezii?&8221;

    • mda, recunosc. ştiu această melodie de când eram mică şi mă întrebam (înţelegând versurile când era cântată în română) de ce o fi aşa de complicată viaţa unora… mă rog, unii mai luptă să nu, alţii se omoară să da… şi fiecare are ce alege, în cele din urmă. adevărul este că dragostea este ceva special … şi de neexplicat; dar când trece de limitele morale devine batjocură faţă de persoana pe care pretinzi că o iubeşti. (m-a apucat ideea de moralitate, aici, în Paris, la ora la care începe viaţa inversă… :-))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s