Despre excursii

1. Când vrei să pleci într-o excursie, trebuie neapărat să te asiguri că

a. ai un prieten/o prietenă cu tine

b. eşti prietenos şi te vei face plăcut măcar unei persoane

c. eşti destul de indiferent la anturaj, în aşa fel încât dacă nu te va băga nimeni în seamă, n-o să suferi

Şi anul trecut şi anul acesta am plecat în excursii fără să am prieteni în grupul respectiv. Excursii cu autocarul; anul trecut cunoşteam câţiva tineri, care-i fuseseră elevi soţului meu; anul acesta ştiam doar familia care organizase excursia – mai bine zis, pe el, care a fost colegul de facultate al soţului meu, pentru că pe soţia lui n-o întâlnisem nici măcar o dată. Ei bine, recunosc: dacă nu eşti destul de maleabil, să te poţi înţelege cu oamenii – poate nu cu toţi, dar măcar cu câte unul într-o zi, ca să nu apari ca o povară pentru o singură persoană – nu are rost să pleci de unul singur. Eu ştiu că pot să mă împrietenesc rapid cu orice tip de om, dar mai ştiu ceva: şi daca întâlnesc cel mai nesuferit grup şi dacă voi fi evitată de toată lumea tot nu mă supăr – pentru că îmi place şi singurătatea. Dar nu toţi sunt ca mine, de aceea am simţit nevoia să conştientizez în mod deosebit tinerele care pornesc în excursii organizate, fără a avea nicio cunoştinţă şi apoi se întristează pentru că nu au parte de atenţie din partea celor din jur. (Voi reveni asupra subiectului. El se adresează în mod deosebit fetelor pentru că, să fim serioşi, pe un băiat/bărbat îl integrează mai uşor un grup şi de oameni căsătoriţi şi de necăsătoriţi; dar pe fete nu le poţi accepta uşor – hm, soţiile se simt atacate, iar dacă nu sunt foarte atrăgătoare băieţii nu se zbat să fie tatăl politeţii!)

2. Celor care le plac pozele trebuie să aibă mare grijă cu plecatul singuri… Dacă nu au curaj să li se adreseze străinilor, e mai bine să se asigure că nu pleacă singuri sau că nu pleacă deloc. În anul când am fost singură în Madrid, speriată că toţi parcă erau români în jurul meu şi că toţi ar putea fugi cu aparatul meu, am venit fără prea multe poze personale. În Paris a fost altceva – oricum nu mă mai simţeam înconjurată de atâţia români; pe de altă parte, am rugat în stânga şi-n dreapta pe toate doamnele ce păreau serioase şi niciuna n-a vârât aparatul meu în geantă.

3. Să ştii ce vrei de la acea excursie.

În aceasta n-am fost deloc frustrată pentru că am făcut exact ce mi-a plăcut şi m-am rupt de grup când am simţit că vreau să fac altceva decât el. Dar recunosc faptul că anul trecut, în Copenhaga, din cauza presiunii grupului, în loc să merg acolo unde mă interesa pe mine (la Muzeul Jucăriilor) am ajuns prin alte locuri.

Nu te baza pe harta grupului sau pe cunoştinţele ghidului – să vezi cum se fărâmiţează grupul în momentele când e timp liber… Şi pe lângă cine rămâi? Totul trebuie calculat cu grijă, din vreme, altfel vei regreta că nu ai avut totul sub control.

4 gânduri despre &8222;Despre excursii&8221;

    • nu mă tem eu pentru tine, cum că nu ai să reuşeşti să găseşti pe cineva care să facă poză… dar fii antenă parabolică: uită-te bine la faţa celor cărora le ceri să facă poză – că poate ţi-e jenă să te uiţi apoi, de faţă cu ei sau poate ţi-e jenă să spui apoi… „ştiţi, n-a ieşit bine, encore une fois…” uită-te la faţa lor dacă se pricep la ochit, la ţintit şi la pozit (ca să rimeze!).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s