8

Trece vremea…

Ieri, la un concert, o fetişcană frumoasă vine la mine, împreună cu fiul meu. Eu o privesc uimită, parcă aducea cu cineva, dar nu mai ştiam cu cine. Era şi penumbră în colţul în care mă găseam eu, aşa că nu ştiu cum ar fi fost dacă o vedeam în soare plin. Poate o recunoşteam fără probleme.

El îmi spune: Ţi-o aminteşti pe A? Eu, râzând, răspund: Tu dacă ţi-o mai aminteşti, că tu erai mic atunci când ai văzut-o ultima dată. Eu cel puţin o am în adresa de mess şi o mai văd în poze câteodată (dar nu am suflat niciun cuvânt că nu am recunoscut-o!).

Păi, da, eu mi-o reamintesc! zice el.

Şi eu pe el, a chicotit ea. Doar că eu îl ştiam mic de tot (ea e cu 3 ani mai mare decât el!) şi acum am rămas uimită să văd că e mai înalt decât mine!

El pleacă. Doar voia să-mi facă o surpriză, arătându-mi-o. Ea rămâne şi ne distrăm amândouă pe faptul că el a crescut atât de mult încât ea, care fugea de el acum ceva timp, că e prea mic, acum a rămas perplexă observându-l mai înalt decât ea şi cu ochelari de soare, pantaloni albi şi cămaşă roz… (În excursiile organizate de firmă, cu familiile noastre, erau singurii copii, pe când aveau 2-4 ani, respectiv 5-7!))

Uau, şi eu observasem că s-a schimbat ceva la fiul meu. Dar credeam că doar piciorul i-a crescut şi că l-a depăşit cu un număr pe-al meu… Când colo, şi la înălţime a ajuns cât mine şi nu se mai uită la mine de jos în sus, ci oglindindu-şi ochii într-ai mei.

Se termină clasa a 5-a şi urmează altele…

Trece vremea, da! 🙂

Anunțuri
3

La multi ani, Nicu Alifantis!

Azi este ziua lui Nicu Alifantis. Dimineaţă a fost invitat telefonic la Actualităţi şi am aflat că din 1973 până în 2002 a susţinut 4 mii şi ceva sute de concerte. El ne-a oferit bucurii peste bucurii de-a lungul timpului, iar noi nu dăm nici măcar celor cunoscuți bucurii. Cum ar fi să ne implicăm și noi pentru a oferi celor necunoscuţi ce e mai bun în noi, ce e mai frumos şi mai melodios?

De-a lungul copilăriei şi adolescenţei, pentru că mama era o devoratoare de cultură şi de artă, am fost la toate spectacolele din oraşul nostru de provincie – mai ştie cineva cum se ţineau la Casele de Cultură, în Epocă, spectacole după spectacole? Erau şi zilnic, uneori; oricum 2-4 pe săptămână sigur. De câte ori a fost Nicu Alifantis în oraşul meu, am fost prezentă, chiar dacă am avut 7 ani, chiar dacă aveam 19. Aşa că pot spune nu „am crescut odată cu ţara”, ci „am crescut pe muzica lui Alifantis”.

Poate că nu există destule cuvinte pentru a-i mulţumit pentru calitate şi pentru profunzime. De la Gala Folk n-a lipsit – a fost prezent prin fotografia proiectată când a cântat Rosetti.

Sănătate şi înţelepciune,  Artist de/cu suflet!

9

Care este cea mai frumoasă amintire din acest an?

Observ că trecem în ultima lună a primei jumătăţi a anului… Observ că începe vara şi că trebuie să schimb categoria, închizând-o definitiv pe cea intitulată 2011, primăvara… Observ că se duc zilele repede şi, din fericire, pentru mine se scurg frumos; dar oricum ar fi se duc prea rapid pentru a mai păstra vreo sclipire din ele. Nu-mi mai aduc aminte cum a fost luna februarie, nimic din ea nu mai ştiu. Dacă n-ar fi fost blogul acesta, cred că nimic n-aş fi ţinut minte, pentru că pierdusem obiceiul să mai scriu ceva despre zilele mele…

Deci, dacă ar fi să fac o ierarhie, care ar fi cea mai frumoasă amintire a acestui an? Da, de departe, întâlnirea de la târgul de carte Bookfest cu două doamne, care m-au căutat special pentru că aveau să-mi spună ceva.

Influenţa mea pozitivă în viaţa lor şi a celorlalţi care-mi spun aceasta la telefon sau pe mail este cea mai mare bucurie.

Oare pentru ceilalţi care este cea mai frumoasă amintire din 2011?

0

Semnal de alarmă cu privire la cetacee

Ca tot am inceput sa vorbesc despre mare si o voi revedea curand – si ca mine alte milioane! 🙂 – sa incercam sa fim si atenti cu frumusetea ei.

sursa

De la inceputul lui 2011 pana azi Marea Neagra e mai saraca cu 44 de cetacee

De tazvan

In zilele de 27 si 28 Mai au fost inregistrat si preluati de echipa SEOPMM Oceanic Club 29 de cetacee moarte esuate la coasta romaneasca (5 in cursul zilei de 27 Mai si 24 in cursul zilei de 28 Mai. Majoritatea marsuini dar si afalini. Astfel de la inceputul anului 2011 avem de-a face cu un total de 44 cazuri. Pentru 26 dintre aceste cazuri s-a stabilit ca au murit prin inec in urma prinderii lor in plase de pescuit. In ultima saptamana 5 pui de marsuin nascuti de cateva zile au esuat vii la coasta, dar nu au supravietuit . Acestia erau epuizati in urma pierderii mamelor si a lipsei hranei. Din acest motiv echipa noastra suspecteaza capturarea unui card de marsuini intre care si femele cu pui in unelte de pescuit . Pentru a elimina alte ipoteze veterinarii si biologii membri ai echipei SEOPMM Oceanic Club si reprezentanti ai partenerilor nostri investigheaza existenta unor potentiale boli ( viroze respiratorii ). Peste aproximativ o saptamana ne vom putea pronunta daca acesti pui erau sau nu bolnavi. Cel mai recent caz pentru care echipa noastra a intervenit a fost in statiunea Mamaia (plaja Golden Tulip) unde cand am ajuns, cativa turisti se jucau cu puiul respectiv, fapt ce a adaugat un stress foarte mare asupra acestuia. Facem un apel pe acesta cale: Un delfin viu care ajunge in ape de mica adancime are cu siguranta probleme serioase de sanatate. De aceea este bine ca acesta sa nu fie stresat si daca se doreste ajutarea sa este nevoie sa i se acopere partea corpului iesita din apa cu prosoape ude avand grija ca eventul ( orificiul pe care respira) sa fie deasupra apei. Daca delfinul viu este iesit mai mult de 1/5 din inaltimea corpului din apa se sapa in nisip sub el pentru a evita ranirea tegumentului prin frecarea de nisip. Apelati in aceste cazuri numarul echipajului nostru 0744507709 operational 24/24 7/7 . ATENTIE : Unele boli ale delfinilor cum ar fi erizipelul sunt transmisibile si la oameni !

Abonaţii reţelei de telefonie Vodafone pot susţine aceste demersuri ale organizaţiei noastre trimiţând un sms cu textul DELFIN la 8880. Valoarea mesajului este de 3 euro şi include toate taxele.
De asemenea pentru sustinerea activitatii noastre se pot face donatii/sponsorizari in contul S.E.O.P.M.M. Oceanic Club, IBAN: RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX ; CUI : 14503924.

pentru a vedea o fotografie excepţională a unui pui îngrozit de oameni, accesaţi SURSA!

8

Cine n-are bunic, de unde să-şi cumpere?

Sunt multe de spus, dar nu am starea necesară ca să despic firul în patru. După cum spuneam, tatăl meu este la a treia dezalcoolizare în spital, pentru că a încercat şi nişte dezalcoolizări empirice, la care l-am ajutat din belşug. A treia în 4 ani. Dacă eraţi curioşi unde sunt banii noştri, aţi aflat: în medicamentele gratuite care li se dau celor cărora nu le pasă de faptele lor.

Sâmbătă, soţul meu şi fiul au fost în vizită la el, când eu eram la standul de la Bookfest. Văzându-şi nepotul, tatăl meu a încremenit şi-a exclamat: dacă te vedeam singur pe stradă, nu te recunoşteam. Nu pentru că s-a ars şi acum are faţa desfigurată, nu pentru că şi-a lăsat creastă, ci pentru că el, bunicul, de 2 ani nu a avut nicio bunăvoinţă să iasă din bârlogul lui şi să vină pe la noi – mai bine cu alcoolul decât cu ceilalţi.

Îmi pare rău pentru fiul meu care creşte fără bunic, pentru că ceea ce este tatăl meu acum este un fel de aurolac – din nefericire, dar aceasta a fost strict alegerea lui şi indiferent cât am insistat noi el a preferat altceva. Îmi pare rău pentru tata, care a fost un autodidact care ar fi dat clasă multor profesori doctor, din multe domenii. Dar cel mai rău îmi pare pentru că nu ştiu de unde i-aş putea aduce fiului meu un bunic adevărat, unul de la care să înveţe ceva sănătos, serios şi hazliu, în acelaşi timp.

Voi, cei ce aveţi bunici de felul acesta, fiţi cu ochii pe ei, că s-ar putea să dau iama peste ei şi să vi-i fur! 🙂

 

4

Replici celebre – via net

După ce şi-a scrântit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: „Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.”
 
Un linguşitor îi atrase atenţia lui Oliver Cromwell, care intra biruitor în Londra, ce multă lume se strânsese să-l vadă. „Tot atâţia ar fi fost şi dacă m-ar fi dus la eşafod”, fu răspunsul.
 
Celebrul compozitor Hans von Bulow, plimbandu-se intr-o seara prin Berlin, ingandurat, s-a lovit de un trecator. Acesta s-a oprit iritat si se rasti la muzician: 
– Dobitoc! 
Bulow isi scoase palaria si spuse: 
– Incantat de cunostinta, numele meu este Bulow! 
  
O echipa de zidari lucra la repararea parterului unei case cumparate de celebrul tenor Enrico Caruso (1873-1921). Intr-o zi, in timp ce cântaretul repeta câteva arii intr-o camera de la etajul I, se prezenta la el maistrul. 
– Doriti sa terminam reparatiile luna asta?
– Bineinteles! – raspunde Caruso. 
– Atunci, fiti amabil si nu mai cântati. Imediat ce va aud, oamenii mei lasa totul balta si stau sa va asculte… 
A fost, povestea mai târziu Caruso, cel mai frumos compliment care i s-a facut vreodata. 
  
Marele scriitor irlandez George Bernard Shaw a fost invitat ca punct de atractie la masa unor aristocrati. Amfitrioana, cunoscuta pentru inteligenta sa cam subreda, a facut imprudenta sa-l intrebe: 
– Spuneti-mi, va rog; am auzit ca pestele regenereaza materia cenusie. Ce peste ma sfatuiti sa consum ? 
– Balena ! – raspunse prompt Shaw. 
  
După ce a eşuat în campania militară din Rusia, în 1812, Napoleon se retrăgea grăbit spre vest.
În dreptul râului Niemen, el împreună cu suita s-au oprit să ceară ajutorul unui ţăran barcagiu din împrejurimi să-i treacă pe celălalt mal. 
În timp ce traversau râul,  Napoleon s-a interesat: 
 Au trecut râul mulţi dezertori  zilele acestea?
Naiv, ţăranul i-a răspuns: 
– Niciunul, dumneavoastră sunteţi primul. 
  
Împăratului Octavian Augustus i-a fost prezentat un grec care semăna uimitor cu el şi, în plus, avea şi cam aceeaşi vârstă. 
Glumind, Augustus l-a întrebat dacă nu cumva maică-sa fusese în tinereţea ei pe la Roma, cam prin vremea când şi tatăl împăratului era tânăr.  Răspunsul grecului a venit prompt: 
– Mama nu a fost, dar tatăl meu a stat la Roma mai de mult, cam cu un an înainte de naşterea ta, Cezar! 
  
N.T.Orăşanu, poet şi publicist, autor de epigrame şi pamflete politice, a fost trimis în timpul domniei lui Cuza de nenumărate ori la închisoarea Văcăreşti, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presă. De câte ori Orăşanu scria câte un articol violent sau atingător la Vodă, îşi trimitea imediat salteaua, plapuma şi pernele la Văcăreşti. 
Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orăşanu îi răspundea: 
– Nu-ţi fie teamă, o să primeşti şi ordinul peste câteva ceasuri. 
Fapt ce se adeverea întotdeauna. 
  
Un amic al lui Caragiale i s-a plâns acestuia într-o zi: 
– Auzi, nene Iancule, neruşinatul ăla de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ăla, a îndrăznit să mă facă tâmpit şi idiot. 
– Când, stimabile? l-a întrebat Caragiale cu un aer scandalizat. 
– Acum o oră. 
– Ce măgar! a exclamat Caragiale. 
Apoi, luându-l gura pe dinainte: 
– Totdeauna a fost în întârziere neisprăvitul ăsta! 
  
În anul 1906 trebuia să se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, a invitat acasă câţiva oameni politici pentru consultări, printre care şi pe Georges Clemenceau. În timpul discuţiilor s-a servit un bufet rece. Văzând că dintre oaspeţi numai Clemenceau nu serveşte nimic, gazda l-a întrebat: 
– Dumneata ce doreşti, domnule Clemenceau? 
– Internele, a răspuns acesta. 
A doua zi, Clemenceau a depus jurământul ca ministru de interne! 
  
Ziarisul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţa că îl va chema pe autor în faţa justiţei pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit: 
– Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până şi numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba şa!