Ar fi nevoie de ceva minuni…

Ieri, cea mai bună prietenă a mamei a fost adusă cu Salvarea în Bucureşti şi operată urgent. Aş vrea să dau de ea şi nu se poate, pentru că, inconştientă fiind, nu şi-a luat telefonul, iar ceilalţi nu s-au gândit la asta. Nici nu ştiu unde este, nici cum s-o găsesc.

Aseară, soţul meu a plecat în goană în oraşul de unde ea venea şi dimineaţă l-a urcat pe tata în maşină pentru a-l aduce la Dezalcoolizare. A treia prin sistemul sanitar. A noua, în general – celelalte făcute prin metode neconvenţionale, inventate de el. Decât să-l aducă la noi, seara, şi să-l vadă fiul meu în ce hal este – de parcă nu l-ar fi văzut de atâtea ori! – s-a luat hotărârea să fie dus direct la spital.

Oameni despre care nu ştiu prea mulţi. M este o intelectuală fină, o femeie de treabă, cea care m-a inspirat pe mine la un moment dat în dezvoltarea personală. Tata este un autodidact care ar fi lăsat în urmă pe orice savant – era o enciclopedie, în orice domeniu. Ea n-a abuzat de corpul ei; dar inima a lăsat-o. El şi-a bătut joc de sănătate; şi a luat-o de 8 ori de la capăt. A 9a, ar fi aceasta. Dar deja nu mai ştie literele, nu mai poate ţine în mână niciun obiect, nu se mai poate ţine pe picioare. Ea, după ce-şi va reveni, va fi la fel de romantică şi zâmbitoare – şi bucătăreasă excelentă! ; el – …

Comuniunea om-natură face ca afară să fie vremea ca sufletul meu.

5 gânduri despre &8222;Ar fi nevoie de ceva minuni…&8221;

  1. Of, îmi pare rău. Să ştii că gândurile mele sunt alături de tine şi că te îmbrăţişez cât de strâns pot şi-mi lungesc mâinile cât de mult posibil. Curaj!

  2. Ieri a fost o situatie aproape identica cu o ruda si la mine…cine vede intelege durerea dincolo de randuri. Ma bucur ca tu poti vorbi deschis despre aceste lucruri. Nu inteleg insa de ce unii oameni isi fac rau atat de usor si prin aceasta si altora…

    • mulţumesc pentru compasiune. simţind la fel, e mai uşor să intri în mintea omului. durerea autoprovocată nu are logică. stăteam odată de vorbă cu Micul Cosânzean, fiul unei prietene, şi i-am spus: fii atent la ce faci ca să nu strici jocul că e păcat! el s-a oprit din joacă şi m-a întrebat: ce înseamnă păcat? păi, în contextul acesta, ar însemna că ar fi trist să strici jocul. în general, m-am gândit eu în mintea mea, păcatul înseamnă de fapt plăcerea de-a-ţi produce singur tristeţe, crezând că ai parte de plăcere. te ameţeşte prea mult ideea de plăcere, pentru ca apoi să te dezmeticeşti că eşti în cloaca durerii.
      încă o dată, mulţumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s