Metode de sinucidere

Nu ştiu de ce, dar Google îmi trimite persoane care caută metode să se sinucidă. Dragilor, aici doar pastile pentru viaţă! 🙂 Şi dacă tot intraţi la mine, măcar să aveţi motiv clar pentru care ajungeţi aici: acest titlu penibil de promiţător pentru cei deprimaţi. Dar afară e vopsit gardul şi-năuntru leopardul pledoariei pentru viaţă 🙂

Ţinând cont de ultima mea mare tristeţe m-am gândit că n-ar fi rău să postez (ba chiar ar fi necesar să fac lucrul acesta zilnic!) despre faptul că în viaţă poţi pierde multe, indiferent cât de scumpe ar fi, dar singurul lucru pe care nu-ţi poţi permite să-l pierzi este viaţa.

Poate părea ciudat, dar acesta este adevărul: uneori, oamenii mari, „cu multă carte”, în loc să ia lucrurile uşor, când au un moment dificil – un examen pierdut, o carte nepublicată la timp, un interviu ratat – se autoflagelează în fel şi chip; aşa că de ce ne mai mirăm că acelaşi lucru îl fac cei mici, care chiar nu ştiu să umble cu durerile din cursul existenţei lor.

Spuneam că votez pentru umor. De-a lungul vieţii, am avut parte de câteva pierderi mari; ce-ar fi trebuit să fac? Mi-am imaginat că ceea ce am pierdut era ca un fel de excrescenţă a corpului meu – poate că era interesantă, pentru ceilalţi sau chiar şi pentru mine; dar era mult prea deranjantă! Oricât de frumoase ar fi florile, dacă ele cresc exact pe locul unde trebuie să construieşti o casă… le smulgi. Eu renunţam cu stoicism la „florile” mele, gândindu-mă că, atunci când va fi timpul să-mi fac o „grădină”, voi planta altele, poate mai colorate.

De ce ar trebui să credem că ceea ce ai în mână nu-i minciună? Sunt unele proverbe care chiar sunt destructive. Poate că vrabia din mână – când e vorba despre ceva la care trebuie neapărat să renunţi, nu când mofturile te fac să te consideri plictisit şi să vrei să schimbi decorul J! – nu e mai bună decât cioara de pe gard. Poate că cea de pe gard e mai potrivită şi-o vei prinde peste 20 de minute sau peste 5 săptămâni sau peste 14 luni.

Concluzia este una singură: uneori trebuie să mai şi pierzi în viaţă. A pierde nu înseamnă că eşti cel mai nenorocit din univers şi nici că eşti cel mai insignifiant, că ai nişte blesteme aruncate asupra ta sau că eşti cel mai ciudat! A pierde este ceva normal, în mersul lucrurilor. Cum ele nu ţin de noi, se pot întâmpla! Da, ştiu că e enervant să fii aşa, la mâna hazardului, dar aici intervine marea punte a vieţii: poţi crede că e hazardul la mijloc şi că nu se mai poate îndrepta nimic sau poţi crede că Dumnezeu a văzut totul şi va îndrepta situaţia!

Din acest moment se schimbă viziunea asupra pierderilor: îl iei pe Dumnezeu ca apărătorul tău, în necaz sau te simţi singur şi pustiit (şi-atunci faci vreun gest disperat).

În caz că mai intri pe-aici pentru a căuta motive sau mijloace de sinucidere, nu vei găsi, dar ca şi aici te aşteaptă încurajări pentru a-ţi continua viaţa.

– scris in memoriam…

Reclame

3 gânduri despre &8222;Metode de sinucidere&8221;

  1. cum ai ști să apreciezi ce ai dacă ai avea mereu pe tavă ce vrei?
    nu știu dacă să spun că mi-e milă de sinucigași…consortul îmi spune mereu că mila nu e un sentiment nobil. Dar până la urmă este vorba despre faptul că nu s-au putut adapta la ceea ce le-a oferit viața.

    • mă uit la ce mi-a oferit mie viaţa până la 21 de ani şi mă îngrozesc. de câte ori trebuia să mă sinucid? de mii de ori. zilnic, adică. (oricum, o puteam face o singură dată!)
      mulţumesc, Cerului, pentru că, deşi nu aveam nicio perspectivă, mi-a păstrat mintea şi nu am făcut gestul. oricum, rezultatele proaste la învăţătură sunt neînsemnate faţă de durerea fizică sau sufletească – dacă le iei pe o scară emoţională; dar dacă le iei pe o scară a ideilor proprii – conducând la acelaşi lucru… e clar că sunt identice!
      o să scriu o postare pentru consortul tău, pentru că şi eu copil fiind (nu cutreieram păduri, ca înaintaşul nostru, Eminovici!) dispreţuiam mila; pentru că nu ştiam ce înseamnă. e o coaliţie împotriva ideii de milă, ca noi să o dispreţuim, când de fapt ea este atât de înălţătoare, în esenţa ei.
      sper să am timp (pentru a scris, nu că mi s-ar încheia anii vieţii – deocamdată).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s