Cine n-are bunic, de unde să-şi cumpere?

Sunt multe de spus, dar nu am starea necesară ca să despic firul în patru. După cum spuneam, tatăl meu este la a treia dezalcoolizare în spital, pentru că a încercat şi nişte dezalcoolizări empirice, la care l-am ajutat din belşug. A treia în 4 ani. Dacă eraţi curioşi unde sunt banii noştri, aţi aflat: în medicamentele gratuite care li se dau celor cărora nu le pasă de faptele lor.

Sâmbătă, soţul meu şi fiul au fost în vizită la el, când eu eram la standul de la Bookfest. Văzându-şi nepotul, tatăl meu a încremenit şi-a exclamat: dacă te vedeam singur pe stradă, nu te recunoşteam. Nu pentru că s-a ars şi acum are faţa desfigurată, nu pentru că şi-a lăsat creastă, ci pentru că el, bunicul, de 2 ani nu a avut nicio bunăvoinţă să iasă din bârlogul lui şi să vină pe la noi – mai bine cu alcoolul decât cu ceilalţi.

Îmi pare rău pentru fiul meu care creşte fără bunic, pentru că ceea ce este tatăl meu acum este un fel de aurolac – din nefericire, dar aceasta a fost strict alegerea lui şi indiferent cât am insistat noi el a preferat altceva. Îmi pare rău pentru tata, care a fost un autodidact care ar fi dat clasă multor profesori doctor, din multe domenii. Dar cel mai rău îmi pare pentru că nu ştiu de unde i-aş putea aduce fiului meu un bunic adevărat, unul de la care să înveţe ceva sănătos, serios şi hazliu, în acelaşi timp.

Voi, cei ce aveţi bunici de felul acesta, fiţi cu ochii pe ei, că s-ar putea să dau iama peste ei şi să vi-i fur! 🙂

 

8 gânduri despre &8222;Cine n-are bunic, de unde să-şi cumpere?&8221;

  1. Știu că ești supărată și te înțeleg. Alcoolismul este o boală la fel ca oricare alta care ,din păcate, este tot mai des întâlnită.
    Fiecare om are o nefericire , o cruce de dus, și poate asta este crucea ta.

    Băiatul tău poate să învețe din această situație mai mult decât îți poți închipuii.

    • ca si mine, de fapt, pentru ca nu se stie niciodata unde ajungeam daca nu vedeam urmarile alegerilor lui. multumesc pentru sustinere. adevarul este ca aceasta este poate cea mai mare rana a vietii mele.

      • Cum am mai scris, fiecare avem câte o rană. Mulțumește-I Domnului că ai băiatul sănătos. E o mare bucurie. Eu am unul dintre băieți autist și cred că îți dai seama că nefericirea mea este mult mai mare. Încerc însă să merg mai departe.

      • stii, chiar am trecut prin targ pe langa o sumedenie de carti despre autism si-mi spuneam ca acelea carti sunt necesare pentru oameni care au din aceasta o mare problema, asa cum eu am din copilaria mea o mare trauma.
        ma rog pentru voi.

  2. @Carmen, admirația mea crește cu fiecare intervenție de a ta pe care o citesc! Un buchet mare de flori virtuale!
    @Anuțo….ce să zic…e și nu e alegerea lui. Imaginează-ți boala asta ca pe un extraterestru care a pus stăpânire pe corpul lui! e drept că ajutor a avut și va avea mereu, după cum te știu, numai că voința lui este anihilată.
    Simt nevoia să mai spun o dată: ești un OM MINUNAT!

    • auzi, dă-le ochelarii tăi şi celor din jurul meu, să mă vadă filtrată prin privirea ta de blogăriţă (of!) care curând pleacă spre Italia… da* povesteşti zilnic, bine? că altfel mor de curioasă. şi nu vrei să moară prietena ta cea minunată… 🙂

      • sunt convinsă că nu au nevoie de ochelari nici ei. se vede cu ochiul liber.
        Italia….da…. keep in touch 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s