Trece vremea…

Ieri, la un concert, o fetişcană frumoasă vine la mine, împreună cu fiul meu. Eu o privesc uimită, parcă aducea cu cineva, dar nu mai ştiam cu cine. Era şi penumbră în colţul în care mă găseam eu, aşa că nu ştiu cum ar fi fost dacă o vedeam în soare plin. Poate o recunoşteam fără probleme.

El îmi spune: Ţi-o aminteşti pe A? Eu, râzând, răspund: Tu dacă ţi-o mai aminteşti, că tu erai mic atunci când ai văzut-o ultima dată. Eu cel puţin o am în adresa de mess şi o mai văd în poze câteodată (dar nu am suflat niciun cuvânt că nu am recunoscut-o!).

Păi, da, eu mi-o reamintesc! zice el.

Şi eu pe el, a chicotit ea. Doar că eu îl ştiam mic de tot (ea e cu 3 ani mai mare decât el!) şi acum am rămas uimită să văd că e mai înalt decât mine!

El pleacă. Doar voia să-mi facă o surpriză, arătându-mi-o. Ea rămâne şi ne distrăm amândouă pe faptul că el a crescut atât de mult încât ea, care fugea de el acum ceva timp, că e prea mic, acum a rămas perplexă observându-l mai înalt decât ea şi cu ochelari de soare, pantaloni albi şi cămaşă roz… (În excursiile organizate de firmă, cu familiile noastre, erau singurii copii, pe când aveau 2-4 ani, respectiv 5-7!))

Uau, şi eu observasem că s-a schimbat ceva la fiul meu. Dar credeam că doar piciorul i-a crescut şi că l-a depăşit cu un număr pe-al meu… Când colo, şi la înălţime a ajuns cât mine şi nu se mai uită la mine de jos în sus, ci oglindindu-şi ochii într-ai mei.

Se termină clasa a 5-a şi urmează altele…

Trece vremea, da! 🙂

8 gânduri despre &8222;Trece vremea…&8221;

    • cred că ai uitat o prepoziţie între verb şi substantiv… prea se duce LA mama ei! 🙂
      nu de alta, dar nu tre să ne punem rău cu ea, să i se pară că am fost nepoliticoase, pentru că s-ar putea să ne tragă pe cocoaşă – ai folosit de curând expresia asta? – sau nişte riduri pe faţă… cred că oricum optăm pentru prima alternativă, nu? 🙂

  1. Cind ii spunem unui copil „sa cresti mare” nu ne gindim ca chiar creste si ne miram cind constatam ca „isi oglindeste ochii in ochii mei”………

  2. Din aceasta perspectiva nu observ ca trece vremea, pot doar sa-mi imaginez ca este un amalgam de senzatii, de bucurii, de satisfactii… Cu siguranta esti implinita!
    Sa fiti sanatosi si veseli!

    • mă gândeam zilele acestea că sunt foarte fericită pentru că, deşi eu nu mai am copii, prietenele mele sunt acum gravide şi sper să încerc şi eu sentimentul de-a fi „mătuşă” pentru copii preferaţi. abia aştept.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s