18 gânduri despre &8222;Plăceri nevinovate&8221;

  1. si mie imi place sa sar prin apa. Desigur, amuzamentul este temporar, pentru ca dupa incep sa ma enervez din cauza frigului si a adidasilor uzi. Cand eram mica oare nu imi era frig?

  2. am un alun din acela salbatic in curte (singurul salvat, ca bolta de vita-de-vie mi-a ucis-o sotia din cauza de „insecte” – burebista din ea :))
    in spatele alunului, la gard si sub alun nu tund iarba inciodata – las cu balarii (desi-mi iau portia de somn pe canapea din cauza asta :)) – in plus, tot ce-am taiat crengi uscate din alun am pus acolo la rugarit (pasul 2 este sa-mi aduc niste butasi de zmeura)
    acolo zac, ca in copilarie, cand bateam Padurea Hoia si credeam ca-s singur pe lume (imi traiam toate lecturile acolo)
    si-mi mai place sa pun cu pipeta picaturi de apa pe flori si sa fac fotografii cu acele picaturi.

    • zmeura ma gandeam si eu intr/un timp sa aduc sub fereastra noastra, dar cum totul este „saltat” in lipsa proprietarilor, am zis ca nu e cazul sa vitaminizez populatia profitoare.
      chestia cu dormitul pe canapea si cea cu pipeta fac toti banii… 🙂

  3. Mie-mi place să mă strâmb (simpatic, drăguţ) la copilaşi străini, să le fac cu ochiul şi ei să se uite miraţi la mine şi după aia să-mi întoarcă gestul.

    • tocmai pentru ca-mi place si mie asta, am si jucarele mici in geanta, tot timpul cu mine. si in autobuz ma joc – desigur, daca imi dau voie ochii parintilor, pentru ca unii sunt categorici ca NU – cu cei mici si ma amuz pe cat de implicati pot sa fie. 🙂
      a propos de ceea ce ai zis tu, unii sunt atat de indiferenti, pentru ca dupa ce tu faci un gest sa tresara si sa se bucure de viata. ai observat ce plictisiti sunt ei uneori pentru ca apoi sa devina deodata stressati, speriati, timizi, incantati… sunt simpatici copiii pentru ca poti vedea pe viu sentimentele. oamenii joaca teatru. copiii traiesc.

      • De cele mai multe ori părintele nici nu obs că eu mă maimuţăresc la copilul lor. Într-adevăr, tare plictisiţi…

      • M-am intalnit cu un baietel intr-un maxitaxi si fara sa ma cunoasca a inceput sa rada si sa exclame ca am un nasture in ureche. Si i-am aratat ca am un fermoire in cealalta si o veriga mai sus…Si a inceput sa rada si mai tare. Initial i-am trantit o replica rea dar dupa aceea m-am apucat sa ii fac educatie. Nu imi plac copiii dar cred ca e mai ok sa il ajuti cu ceva educatie decat sa-i strici ziua si sa-l stigmatizezi pe viata…
        Asa erai si tu la varsta mea, blog owner?

  4. 1. să dau cu piciorul în frunzele uscate, toamna (de altfel singura plăcere la acest anotimp)
    2. să sar șotron/ șodron cu fii miu în parc. (adică eu mai mult)
    3. să fug prin ploaie (din păcate, mai rar că după ce am crescut mi s-au dezvoltat deodată barierele „mămoase” care anunță paranoia)
    4. să mă cațăr în copaci
    gata că m-am expus suficient 😀

    • care spuneai că e cel mai vorbăreţ copil din clasa ta, ca să te pârăsc şi să ştie cum te pot scoate de la ore… Doamna, hai în parc, e un covor de frunzeeeeeee…. şi tu uiţi că trebuia să le dai lucrare… hai că e vacanţă, iar frunzele nu cad, nu, nu, nu deocamdata, cel puţin.

  5. Sa ma plimb cu catelusa mea si sa o intarat sa faca scandal la portlle caselor unde sunt catei.
    Sa mananc clatite cu zahar.
    Ajung doua placeri, restul nu le spun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s