Din ciclul „Să spălăm obiectul muncii”

şi „Cu drumuri proaste ca la noi, nu vă puteţi lăuda voi!”

Nu m-am dumirit în cele 4 zile cât am stat în Jabeniţa ce căuta namila aceea în râu, din când în când. Poate era din serialul de copii Cars şi avea viaţă, năduşea şi avea nevoie de-o baie… Poate! Sau poate depăşea 1,5  tone, cât putea accepta podul pe care treceai pentru a intra în sat… şi o lua pe de-a dreptul!

Sau poate era mânuit de-unul care, ca şi mine, ţine minte dictonul… Trebuie să spălăm obiectul muncii! – aşa ni se spunea când eram la practică (prin uzine, evident, fiind la electro am făcut practica în domeniu – dar stau şi acum şi mă minunez ce obiect al muncii aveam noi, la electro, de trebuia spălat? 🙂 La artă, da, pensula, dar la noi? Că doar nu spălam şurubelniţele?)

P.S. Oricum, drumurile noastre toate… Proaste sunt de nu se poate!

De când ne ducem pe-acolo, am ajuns în sat trecând prin Solovăstru, dar cred că militarii de la cazarmă şi-au luat liber de la bec şi au trecut prin tot satul, evident cu mine (substantiv, nu pronume, da?), şi au lăsat crater lângă crater… Aşa că trebuie să intri de-acum în sat pe altă parte… Primind noi instrucţiunile, la miez de noapte, când am ajuns, soţul meu mă trezeşte din dulcele somn pe care-l dă aerul de Ardeal: „Şi-acum? Că am ajuns la un pod de lemne… Pe unde trecem noi?” Pun mâna pe telefon şi Cris mă linişteşte… Ţine, ţine, doar că pare vulnerabil!

Ce bine ar fi dacă fiecare dintre noi ar fi cam ca podul acesta… doar să pară vulnerabil, dar să aibă rezistenţă! 🙂

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s