Sunt mare, mare proprietar

Ştiu eu de ce pledez pentru prietenie. Prietenia este ceva care te ajută să rezolvi probleme, de la cele sufleteşti la cele materiale. Şi cum nu eram şi eu proprietar şi cum nu plăteam şi eu statului pentru că am proprietate, dar îmi doream atât de mult să plătesc, o, da, atât de mult, m-am gândit cum să-mi sting focul dorinţei, împlinind-o, nu ignorând-o.

Şi iată, salvatorul meu, prietenul mai nou (vezi, nu trebuie să fii cine ştie de când prieten cu cineva, e destul să fii prieten şi gata deţii tot ce are şi el!) mi-a împlinit visul, pur şi simplu, vânzându-mi (pardon, că mi l-a dat gratis, de vreme ce era pronunţat în virtual!) pontul.

Trebuie să recunosc, am stat mult pe gânduri, că aveam de ales în 8 zone pământul. Hai că de 6 am scăpat, dar între două am cerut ajutor şi păsărilor şi munţilor şi reptilelor, să se străduiască şi să-mi spună spre ce să înclin… Nu a fost nimeni binevoitor, de unde am înţeles că natura nu e frate cu omul când trebuie ca el să ia decizie, ci doar când omul plânge sau râde, cu alte cuvinte, e cam schimbătoare, la alte sentimente, doar două dintre ele le bagă în seamă! (ruşine, natură!). Aşa că mi-am luat curaj şi-am decis, iar când am decis toate, de la muscă la ciupercă, mi-au strigat: vezi de ce am tăcut noi, nu că nu te iubim, ci pentru că te-am fi pus să alegi altceva, ceva ce nu erai tu… Bine, dragele mele elemente ale naturii, vă mulţumesc pentru lipsa amestecului şi sper să ne mai întâlnim curând, nu pentru a decide în legătură cu pământul, ci pentru a vă admira, că sunteţi atât de reuşite…

Publicitate