Mă gândeam să povestesc lucrurile în ordinea derulării lor, dar faptul că cineva a tastat în Google titlul de mai sus… m-a determinat să postez azi măcar prima parte a poveştii… 🙂
Am tot auzit de la prieteni că e frumos pe Transalpina şi ne-am gândit să ajungem şi noi acolo, pentru a cunoaşte minunea de drum al regelui… Şi, cum ne aflam la Moieciu, am plecat spre Sibiu, deşi pe site scrie că şoseaua ar trebui abordată dinspre Rânca spre Brezoi şi nu cum urma să ni se întâmple nouă. Probabil că cei care-au propus această vizionare sunt cei care dacă sunt întrebaţi ce veste vor să afle prima dată, pe cea bună sau pe cea rea, răspund: pe cea bună. Dacă eşti la fel, ascultă-i. Noi, forţaţi de împrejurări am abordat-o altfel, dar n-am regretat.
Am lăsat drumul ce ducea la Sibiu şi ne-am înscris spre Brezoi, iar de acolo spre Voineasa… Am urmat drumul spre Obârşia Lotrului – ce urât şi straniu arată acel loc din cauză că nu e amenajat, ce oribilă ar părea România dacă te-ai naşte direct acolo, între corturile de plastic ridicate pentru nu ştiu ce şi nişte cocioabe ce încearcă să-ţi vândă câte ceva! – şi după ce am trecut de ea am lăsat drumul spre Petroşani în dreapta, iar noi am făcut la stânga, spre Rânca.
Ok, peisajul e frumos. Bravo celor care se străduiesc să mai şi muncească, nu doar să stea în cupele escavatorului şi să fumeze. Bravo şi celor care se gândesc la ochiul nostru care-ar trebui să se delecteze. Dar atenţie mare dacă urmaţi sfatul de pe site şi mergeţi spre Obârşia Lotrului cam spre seară – drumul e în lucru şi niciun hop nu este semnalizat – te poţi oricând trezi în hăul care se cască turbat lângă şosea… Dacă abordaţi drumul pe zi, nu se poate întâmpla nimic rău – doar vă veţi mira cum se poate să asfaltezi şi apoi să spargi din nou, dar aceasta s-a întâmplat de vreo 5 ori şi prin Pipera, şi prin alte locuri, deci nimic nou sub soare… (Oricum această mirare nu se poate compara cu aterizarea în gol, nu? 🙂 )
Printre frumuseţile descoperite pe-acolo, am întâlnit 2 categorii de măgari: unii simpatici rău, alţii nesuferiţi şi incomozi. Despre primii este vorba în continuare…
Numai plimbări… ce dor de ducă mi-e…
călătorului îi şade bine cu drumul şi informaticianului cu biroul lui… glumesc… 🙂 şi ţie ţi-ar prinde bine zburatul din loc în loc şi s-ar putea să ai parte de aşa ceva… depinde cât de mult îţi doreşti şi ceri… 🙂
Ehhh… 3 săptămâni de acum înainte am și week-end-urile pline… iar cu concediul e mai aiurea… prefer să rămână pentru sesiuni, pentru stat mai mult la mama în vacanța de Crăciun…
când ajunge mama în Bucureşti, că parcă ziceai că vine cu sora, poate mergem împreună la Muzeul de benzi desenate. 🙂
De venit o veni cumva, dar și ei cu problemele lor și noi cu ale noastre.
Acuma e cu murături și pregătiri pentru începutul grădiniței.
succes! 🙂
cu murăturile ştiu cum e, că punem şi noi de zor… dar cu grădi, nu prea mai am habar… la noi e cu clasa a 6-a. vorbim.
Păi și în clasa a șasea trebuie cumpărate rechizite, haine, trebuie scoasă adeverința de la medicul de familie, etc. 🙂
pe-asta cu adeverinţa de la medic n-o ştiam. o să mă interesez… 🙂
Acuma… poate nu trebuie.
Știu că la ei cere în fiecare an… sunt și mai micuți. Dar până la liceu știu că am dus și noi în fiecare an.
Astazi am venit si eu de la Sugag care e la inceputul soselei Transalpina. E foarte frumos acolo, dar nu m-am aventurat pe Transalpina.
data viitoare s-o faci, desigur, cu convingerea că-ţi asumi riscul în cazul că întâlneşti tipuri periculoase de măgari… 🙂 mă bucur că ai mai trecut pe aici.
Abea aștept să citesc restul poveștii…Cât despre drumuri în lucru…stai liniștită se pare că așa este organizarea peste tot. Eu locuiesc în Grecia și sub bloc la noi „Renelul” grecesc a angajat niște„muncitori calificați” care au pus și au scos plăcile de pe trotuar de trei ori pur și simplu pentru că nu le ieșea cum trebuie! Și este un trotuar destul de luuuuuuuuuuung! Erau de o lună jumate prin zonă! Am zis că nu mai gată cu toată parada! Știi cum e…omul când nu are de lucru, își dă singur :))