Părinţi nebuni şi durere reală

Părinţi nebuni – cu ce au greşit copiii care au astfel de părinţi?

Durere reală – un copil din adresa mea de mess avea scris la status – „plâng disperat”. Alarmată, l-am sunat să văd despre ce e vorba. Pierduse un joc pe computer şi era distrus pentru că de când îl joacă e mereu bătut.

22 de gânduri despre &8222;Părinţi nebuni şi durere reală&8221;

  1. Mereu am refuzat sa cred ca o mama isi poate supune fiica unor lungi ore de coafor, machiaj s.a. Dar se intampla! In „tara tuturor posibilitatilor”, unde mame cu grave frustrari isi aduc copiii in fata lumii cu o fata care nu mai este a lor. Si nici viata nu le (va) mai apartine acestor copii…
    Durere? Un copil care are calculator acasa este indurerat pentru ca a fost batut pe calculator! Urmeaza doar sa mai creasca putin si sa-si taie venele pentru ca cineva din virtual l-a parasit… Ce se alege din lumea noastra?

  2. Pentru cazul lui Eden Wood: Nu e normal sa furi copilaria nici unui copil. E un lucru bun ca renunta la toate aceste activitati ‘de succes’ si se orienteaza catre o viata obisnuita.

    Pentru coplul care pierdea mereu: poate ca parintii respectivului ar fi trebuit sa faca doua lucruri:
    – sa-i explice ca nu orice joc poate fi castigat
    – sa-i arate cum sa joace pentru a putea castiga

    Link-ul la rol.ro are legatura cu copilul cu status ‘plang disperat’ ?

  3. buna sunt cosmina si am 18 ani nici eu nu am viata mea proprie viata mea mi.o ghideaza parinti mei dupa cum vor ei impotriva vointei mele de aici pornesc discutii se ajunge la cearta dar tot ca ei ramane mereu

  4. ..si eu am parinti ,,dusi cu capul,, care nici azi nu ma lasa sa respir si se baga peste tot …si am 30 de ani ….
    ..tata m-a abuzat sexual mult timp in copilarie, mama face isterii , ma batea, imi jumulea parul din cap la propriu ( e mult de spus )….iar in ziua de astazi face isterii, nu ma lasa sa traiesc …. ne suna , imi suna soacra si ii spune baliverne ….etc etc …efectiv imi distruge sufletul bucatica cu bucatica …. sotul nu m-a inteles si nu ma va inelege , socrii la fel cu toate ca le-am expus toate problemele ….am o fetita de 4 ani pe care vreau sa o scot din jocul asta dement ….imi este f greu …..

    …si totusi suntem familia perfecta in vazul lumii ….

    ..cateodata imi vine sa fug de toate …. sa plec undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni ….. si sa nu cunosc pe nimeni …..

    • ceea ce spui tu îmi sună familiar, pentru că unele dintre aceste lucruri le-am trăit şi eu. în cazul în care vrei să vorbim mai mult despre asta sau ai nevoie de cineva în domeniu care să te sfătuiască, doar scrie-mi pe adresa blogului despresufletulmeu@yahoo.com şi eu voi chema un specialist. adevărul este că, dacă te decizi să înfrunţi această situaţie, vei avea cam multe de îndurat, dar eu aş prefera să lupt cu orice decât să mai fiu în starea despre care vorbeşti tu.
      în funcţie de ceea ce decizi, eu respect alegerea ta.

      • multumesc din suflet! Ideea este ca am inceput psihoterapia de 3 ani …a fost crunt si inca mai este ….a iesit la iveala muuuullltttt rau de acolo din suflet ….si inca mai este destul ….

        ….mi-a afectat toata viata, mi-a afectat relatiile cu oamenii, sentimentele, simt ca nu pot sa iubesc, nu stiu ce inseamna iubire … in momentul de fata nici macar nu stiu cine sunt si ce vreau …. am intrat in relatii inseland persoana draga ….si facusem din asta un obicei ….
        …sunt geloasa si furioasa pe sotul meu ca are niste parinti ok … si imi exprimam furia destul de mult ..pana cand mi-am dat seama si am zis stop … a fost un dezastru total viata mea ….

        …eu am dorit sa intrerup orice legatura insa suna la soacra-mea si ma face in toate felurile posibile ….iar soacra il suna pe sot, iar sotul imi face capul mare sa ii raspund mamei etc etc ….NU MAI POT ….. sotul meu este f atasat de parintii lui ….

        …sunt plina de frica, de ura, de resentimente …mi-e frica de oameni …. mi-e frica de mine …. si doresc sa iubesc …sa imi iubesc copilul mai mult decat o pot face acum, sa-mi iubesc sotul ….
        Va multumesc din suflet ca mi-ati raspuns …si ca ma asculta cineva …la un moment dat

      • acum, că tot ai făcut pasul cu consilierea, deci ai spus tot ce era de spus şi ai înţeles tot ce era de înţeles, este timpul să şi laşi în urmă trecutul. îmi aduc aminte că, atunci când am venit în Bucureşti din oraşul în care-am crescut, primul apartament în care-am locuit era exact deasupra unor oameni care se înţelegeau tot ca părinţii mei, adică prin pumni, palme, urlete şi ţipete de durere. când începea spectacolul, care se auzea şi în camera mea, retrăiam copilăria şi de frică mă puneam într-un colţ al camerei, plângeam întruna şi nu mă puteam ridica de acolo, de parcă asupra mea se făcea acel abuz.
        asta până când într-o zi a intrat peste mine în cameră una dintre fetele care stăteau cu mine în apartament, m-a ridicat de acolo şi mi-a spus calm: nu e vorba despre tine, acolo, ştiu că te doare, amintirea, dar tu acum nu eşti în situaţia aceea, este momentul să înţelegi că ce a fost până acum nu se va mai repeta, el nu e aici, el nu te poate atinge, nu mai are nicio putere asupra ta…
        din acea secundă, am decis să nu mai iau în seamă niciun gest urât pe care-l fac cei din jur, niciun lucru care-mi provoacă amintirile, iar dacă sunt supusă la a privi aşa ceva, să întorc privirea şi să merg mai departe, fără să mă mai consider victimă. (sigur, dacă pot ajuta cu ceva, eu sar în ajutor, dar mi s-a întâmplat odată să văd un bărbat bătând o femeie şi să intervin şi, pe lângă că m-a pocnit el, ea m-a înjurat, că ce mă bag eu peste ei, că e familia ei, ce mi s-a făcut de bărbatul ei?)
        maturizarea oamenilor care-au trecut prin ceea ce-am trecut noi este mai dificilă, mai dureroasă, iar când nu putem face faţă la situaţie trebuie neapărat să-ţi iei câteva minute de singurătate, să stai de vorbă cu tine, să te controlezi, altfel s-ar putea să facem vreun gest nesăbuit.
        aşa că, pe lângă faptul că trebuie să te depărtezi de trecut, lăsându-l să se îndepărteze, străduindu-te să nu-l mai porţi, să nu-l mai retrăieşti, trebuie să te şi iubeşti, să te respecţi, să-i respecţi pe cei din jur, care ţin la tine şi care nu sunt cu nimic vinovaţi pentru ceea ce ai trăit tu; ţine minte că soţul şi copilul ar trebui să fie priviţi ca aliaţi, nu ca nişte piedici.
        curaj.

      • Daniela, fruntea sus și mergi înainte! Faptul că ai căutat (și cauți) ajutor, spune foarte mult. nu știu și nici nu-mi pot imagina măcar ce înseamnă atâta suferință. dar cred că începi să te redescoperi, ceea ce este minunat 🙂
        Gând bun și să-ți găsești liniștea 🙂

    • Daniela -imi pare rau
      De ce nu incerci sa gasesti ajutor in orasul tau?
      Apoi -intrerupe contactul cu asa -zisa familie. Un „tata” care isi abuzeaza fiica si o mama care acceta situatia intra la capitolul sociopatie. Ei nu sunt parinti, sunt calai iar tu esti victima.
      Sper din suflet sa gasesti ajutorul potrivit si sa iti tii departe fetita de aceste lucruri grotesti

  5. multumesc pt raspuns ..

    Incerc sa identific o sursa care ma poate ajuta ….

    …incerc sa imi dau seama ce e gresit in viata mea ….am ajuns intr-un punct in psihoterapie in care mi-am dat seama ca totul e o minciuna si e f dureros … am un copil, am un sot …. ce fac mai departe? Am ajuns sa ma intreb daca sotul si copilul fac parte din minciuna aia…sau nu ….si plang si nu imi dau seama ….. ceva imi spune ca nu e minciuna , ii iubesc, ceva imi spune ca m-am grabit ….este groaznic sa treci prin asa ceva …si …sa nu ai pe nimeni …. mi se rupe sufletul …ce se mai poate rupe din el ….

    stiu ca lumea va spune …stai si iti plangi de mila in loc sa faci ceva …dar imaginati-va ca m-am trezit intr-o realitate groaznic de dura …si imi este frica sa merg mai departe …. pt ca nu stiu ce va fi ….

    • am șters ce spui tu despre părinții tăi pentru că părea ireal… ideea e că ești nemulțumit de ei. am înțeles.
      sper să găsești soluții, cât timp depinzi de ei, pentru a nu-ți ieși din minți.
      succes.

  6. Doar o minune ne poate ajuta si minunea este in noi,si eu am parinti toxici adica nebuni,eu am 35 de ani,si nu mi am putut face o viata din cauza lor decat foarte tarziu,si cand am reusit si eu in sfarsit sa ma marit la 30 de ani,au inceput bolile lor,in general ai mei sunt dusi cu capul,mama aduna cutii,sticle borcane, este de neimaginat cum a ajuns din cauza tatalui meu,pe care inca il mai primeste in casa mamei ei,ei stand separati,ea nu a mai putut sta cu el,si din femeia care era,a ajuns sa ii ploua in casa,pt ca vrea acoperis ultimul ragnet pe care nu si l poate permite,noroc ca Dumnezeu i a luat mintea si nu mai realizeaza cum a ajuns,in continuare eu ma duc la ea,ca nu are cine,in continuare ma cicaleste ca la 16 ani,deja m am obisnuit,sora mea nu mai trece pe acolo decat o data pe an,putea sa vina si ea dimineata si pleca seara ,nu trebuia sa stea,este foarte comoda,dar a fost si este si mama ei,indiferent ce ti s a intamplat,exceptand cazurile patologice de viol din partea tatalui,exceptand acele cazuri trumatogene,eu cred ca se poate macar avea o relatie de politete .Si eu m am casatorit de nevoie,pt ca parintii mei nu s au inteles deloc,iar daca acum ar veni Fat Frumos sa mi promita soarele si luna nu l mai cred.Eu cred ca femeile nesustinute de familie nu au cum sa fie fericite,si este mai realistic sa gandesti asa,evident ca femeile din medii dezbinate isi doresc o familie pt ca simt acut o lipsa a familiei,ca nimeresc bine sau nu,este o chestiune de noroc,si dupa ce s au casatorit le este greu sa accepte ca poate nu se potrivesc cu partenerul,caci poate si partenerul a pacalit fara sa vrea,toti barbatii facand pe marii cuceritori comunicativi,si uite asa te pricopsesti cu un sot.Unele femei fac copii din disperare de a nu ramane singure,altele nu fac pt a nu fii blocate intr o relatie fara iesire,in ambele cazuri ele actioneaza din cauza fricii,si friica este cel mai mare inamic al omului,in definitiv timpul trece ,noi imbatranim,si in urma noastra ce ramane,frica,sa lasam frica la o parte si sa luam ce este mai bun din relatiile pe care le avem doar asa putem merge inainte,caci inapoi nu ne asteapta nimic.Nici pe mine nu mai are cine sa ma ajute ,nici mcar cu un sfat,mama e depasita de situatie,tata este un profitor desi se excude,iar sora mea este depasita si ea,are un sot dement care taie si spanzura,si care cheltuieste sume enorme de bani,isi ajuta doar familia lui ,iar familia sorei mele este tratata cu picioarele,nu il judec,nu am nevoie de banii lui,are o firma pt care a muncit nu zic nu,asa ce treaba am eu,a angajat oameni straini acolo,vroia sa o angajeze pe sora lui care este tehnician in Regin sa vina la Bucuresti,eu cred ca barbatul asta este defapt insurat cu sora lui si nu cu sora mea,sunt niste chestii foarte aiurea care se intampla,de aceea cred ca este mai bine asa,mai sarac dar nu te doare capul.Si eu m am gandit la terapie psihologica dar cand ma gandesc ce gargauni iti baga astia in cap,si cum eu ii am deja pe ai mei,nu vreau sa i zgandar,si in final la ce mi ar folosi,daca nu ai probleme grave,reale,ce sa caut eu la psiholog,si nici nu am bani de terapie 4 ani de zile,bine s ar putea sa nu dureze 4 ani,dar daca psihologul este sarlatan si te convinge ca iti poate rezolva problemele,si ca ai probleme mai mari decat credeai,doar ca sa ti ia banii,ca este criza peste tot.si ce rezolv,daca tu nu ai tata,nu ai mama cine sa rezolve ce,esti la mila Celui de Sus,adica parintii te ajuta si ei cum pot daca pot,si daca nu nimeresti o familie a sotului care sa te pasuiasca nu sa te inteleaga,sa mai inchida si ochii,atunci ramai pe drumuri , ori ramai si suporti consecintele,ori pleci si suporti consecintele,eu ma refer la familii in care se mai poate cat de cat trai,emotional,NU ma refer la acele familii unde se savarsesc abuzuri grave,este gresit a crede ca o femeie care tolereaza ca fiica ei sa fie violata de tata,sa mai fie considerata MAMA,AR TREBUI INTRERUPTA ORICE LEGATURA CU ACEA CREATURA,ACELE FEMEI SUNT DOAR NISTE MONSTRII DE EGOISM,ACELE FEMEI NU MAI SUNT ,SI NICI NU AU FOST MAME.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s