7

Tenebrele intime ale acestei lumi

BBC: 300.000 de bebeluşi din Spania au fost furaţi şi vânduţi în ultimii 50 de ani cu ajutorul Bisericii Catolice

Adrian Marica, 18 octombrie 2011, http://www.gandul.info/reportaj/bbc-300-000-de-bebelusi-din-spania-au-fost-furati-si-vanduti-in-ultimii-50-de-ani-cu-ajutorul-bisericii-catolice-8879068

Un documentar BBC difuzat în premieră pe 18 octombrie redeschide un subiect delicat – scandalul în care a fost implicată Biserica Catolică, acuzată de furt şi de vânzare de copii. Potrivit materialului de presă, în ultimii 50 de ani, 300.000 de copii născuţi în Spania au fost furaţi de la părinţii lor biologici şi vânduţi unor cupluri infertile. Continuă lectura

1

Adevarata criza economica a Spaniei (si a lumii)

Stateam de vorba cu o femeie in varsta: Asta e criza economica, mama? Asta? Cand magazinele sunt pline de mancare si de bautura? Criza era in 1935, cand a venit Franco la putere. Atunci noi le dadeam copiilor, intr-un colt de batista innodat, lut. Stiam ca acolo sunt substante sanatoase, nu stiam noi cum se numesc, dar pentru ca nu aveam cum sa le dam mancare, le puneam lutul sa-l suga si sa gaseasca putere sa mai traiasca o zi…

Asta e criza, mama draga, nu cum traim noi in zilele astea.

O prietena mi-a zis ca venirea romanilor in Spania a scapat de la faliment multe magazine. Cum? Simplu: s-a consumat atata paine, intr-o singura zi, cat nu consumau spaniolii intr-o luna. Si cei care voiau sa-si inchida magazinele, s-au reprofilat. Vand romanilor paine!

Cat despre ucraineni… Ei sunt prietenii cei mai buni ai romanilor. Ei si bulgarii. Pentru ca au aceleasi gusturi la mancare, in magazinele lor se gasesc mereu lucruri din Romania. Muraturi, pufuleti, frunze de vita de vie … Sa nu mai vorbim despre pateuri vegetariene… Pai, in Spania nu tine nimeni posta in afara de emigranti. Si cum ucrainenii, bulgarii si romanii sunt ortodocsi, tin posturi de cateva ori pe an… buna afacerea cu produse vegetale.

0

Compunere liberă despre femei (FeMeI) – primită pe mail


            Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămînt după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
            Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.
Cele mai în vîrstă intră în categoria femei bine. Femeile bine sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
            Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cîntec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
            Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii:
femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au „nu-ştiu-ce” şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.
            Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
            Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: Ho, nebuno, nu mă muşca!. Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!.
Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!.
            Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Cînd s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
            Atat ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii
9

Instrucţiuni de folosire a femeii (FeMeIi) – primite pe mail

Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil. Ai grijă să-i faci mereu plinul.Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la sărutări şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple.
Când e tristă, încearcă să o faci să zâmbească. Dacă nu ştii cum, fă dragoste cu ea, va avea apoi cel mai frumos zâmbet.

Nu lovi niciodată o femeie, căci vei înceta să mai fii bărbat şi vei deveni o jigodie, chiar şi pentru copiii tăi. Ei nu vor uita niciodată ca ai bătut-o pe mama lor…

Femeile, chiar şi cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple – o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un bărbat nu poate înţelege… Sa nu uiţi de ziua ei, de 1 Martie şi de 8 Martie, de ziua căsniciei, dar, neapărat, măcar o dată, într-o zi oarecare, din banalul motiv că ţi-e dragă… Joia asta nu uita să-i duci o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a găsit la colţ…

Iubeşte-o dimineaţa şi vei fi şi tu fericit. Abia pe la ora prânzului îţi vei da seama de ce-ţi merg toate atât de bine şi de ce abia aştepţi să ajungi din nou acasă, chiar şi după ani buni împreună.

Nu intra peste ea în baie şi nici n-o pândi când se aranjează! Cele mai multe femei preferă să le vezi doar în varianta finală. Respectă-le misterul şi… jumătatea de oră de stat în baie foloseşte-o pentru micile tale plăceri „vinovate”, oricare ar fi ele.

Nu uita niciodată că femeia are nevoie să-i spui cât e de frumoasă, cât îţi e de dragă şi cât de tare-ţi lipseşte. Când vei uita aceste mici detalii, viaţa ta va fi tot mai seacă şi mai lipsită de noroc, căci nici unui bărbat nu-i merge bine fără un suflet-pereche lângă el.

Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însă e preferabil să observi că şi piesele tale suportă exact aceleaşi transformări…

Respectă-i familia, prietenele bune şi pe colegii de serviciu. Armonia se instalează mai ales atunci când eşti primul care o practică… Cu cât eşti mai sociabil şi mai plăcut de lumea din jurul ei, cu atât vei fi mai iubit şi mai respectat…

N-o transforma în sclava ta, chiar dacă ea îţi face cu dragoste şi mâncare, şi masaj la picioarele obosite, şi… lista de cumpărături. Ajută măcar în micile treburi administrative si îi vei putea cere orice în schimb…

N-o umili şi n-o jigni niciodată, mai ales în public sau de faţă cu copiii – nu vei face decât să fii din ce în ce mai puţin bărbat… din ce în ce mai puţin inteligent…

Scoate-o în oraş, la masă, măcar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii tăi, chiar şi atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta…

Nu râde de pasiunile ei ciudate. Aşa par şi ale tale, doar că tu ai mereu norocul să fii înţeles şi apreciat pentru ele.

Nu-i spune că s-a îngrăşat, mai bine propune-i să alergaţi împreună.

Dacă ai prietene femei, asigură-te că-ţi respectă soţia sau iubita şi că nu reprezintă vreo panică pentru ea. Altfel, vei rămâne doar cu prietenele şi nu e sigur că asta ţi-ai dorit.

Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viaţa ta – precis e mai bună ca ele în multe alte privinţe, de vreme ce ai ales-o pentru viaţa în doi.

Nu-i strica bucuriile mărunte – exact din ele se încarcă şi, fără să ştii, din energia ei te încarci şi tu.

Ascult-o când vrea să te întrebe, când încearcă să te cunoască şi să te înţeleagă – atunci te iubeşte cel mai mult, deşi pentru tine pare invers în acel moment.

N-o înlocui cu alta pentru o oră de plăcere. Înlocuieşte în tine partea ticăloasă cu una virtuoasă şi te vei simţi un bărbat minunat. Când vrei să pleci de tot, pleacă hotârât, nu te tot întoarce, căci răneşti grav un suflet care a fost lipit de-al tău.

Nu încerca să aplici aceste reguli pe oricare femeie, căci cu fiecare dintre ele şi tu vei fi alt barbat.

Femeia funcţionează perfect când o iubeşti perfect. Când nu-ţi mai place cum funcţionează, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vieţii ei…”

 
2

Criza lumii e morală, chiar dacă se manifestă altfel

EXCLUSIV EVZ. „Trăim o criză morală masivă a capitalismului”

Adrian Patrusca, 20 octombrie 2011, http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-evz-traim-o-criza-morala-masiva-a-capitalismului-950444.html

Valentin Lazea crede că marea problemă a crizei este că e pusă să plătească toată lumea pentru greşelile unora.

O după amiază rece şi ploioasă de octombrie, în biroul mic şi înţesat cu cărţi al lui Valentin Lazea, economistul şef al BNR. Acceptă bucuros să ieşim din tiparele aride ale cifrelor şi să purtăm o discuţie mai puţin convenţională despre cât de gravă este criza actuală, cum de am uitat lecţiile trecutului, ce ne aşteaptă în viitor şi care vor fi puterile ce vor domina lumea de mâine.

EVZ: Reprezintă criza globală actuală sfârşitul capitalismului? Cel puţin în forma actuală?

Valentin Lazea: Capitalismul a mai trecut prin momente la fel de dificile şi a avut puterea să se reinventeze. Cum ar fi perioada anilor ’30. Ideea este că acum capitalismul se află într-o situaţie precară pentru că a permis răspândirea unui hazard moral. Respectiv un târg care este complet neconvenabil şi anume privatizarea câştigurilor şi socializarea pierderilor. Acest gen de aranjament nu poate să funcţioneze. Undeva trebuie rupt acest cerc vicios care a dus la acest fel de aranjament.

Cu alte cuvinte, cei care au câştigat când au devenit proprietari peste anumite active, trebuie să şi plătească preţul. Iar cei care au greşit şi au dus la fenomenele de criză trebuie să fie tot ei cei care şi plătesc. Nu se poate să plătească toată lumea pentru greşelile unora. Dacă politicienii din lumea întreagă vor reuşi să explice acest lucru populaţiilor, atunci capitalismul se va reinventa. Altminteri, nu ştiu ce va fi. Poate tot o formă de capitalism, poate cu tente autoritariste, poate cu tente naţionaliste, poate cu alte genuri de tente la care noi acum nici nu ne putem gândi.

Capitalismul trece printr-o criză morală masivă

Din ceea ce spuneţi, rezultă că avem de-a face mai ales cu o criză morală a capitalismului. Ar fi nevoie deci de o revoluţie morală, înaintea uneia economice?

Da. Economia a debutat ca ştiinţă ca o ramură a ştiinţelor morale. Adam Smith era profesor de ştiinţe morale la universitatea din Edinburgh. Ceea ce fundamental nu s-a rezolvat în criza aceasta sunt câteva probleme de hazard moral.

Care sunt ele?

Una din problemele de hazard moral este dată de politicile monetare cu rate ale dobânzii sub rata inflaţiei, care îi recompensează pe debitori şi îi penalizează pe deponenţi. Ceea ce, pe termen lung, este sinucigaş. Un alt hazard moral este cu politicile fiscale laxe, care aruncă povara de pe generaţia actuală, cea care ar trebui să îşi plătească greşelile, pe generaţii viitoare. Altă formă de hazard moral este dată de tipărirea de bani de către Statele Unite din postura ei de deţinătoare de monedă de rezervă, iar inflaţia se simte în alte ţări, în lumea a treia. O alta este legată de bancherii comerciali care, după ce au fost salvaţi cu bani publici îşi reiau obiceiurile de a-şi acorda bonusuri şi de a distribui dividende acţionarilor, în timp ce nici unul din ei nu ar trebui să mai vadă un ban până ce datoria nu va fi fost plătită. Şi aşa mai departe. Până când toate aceste probleme nu sunt puse cu picioarele pe pământ şi cu capul în aer, e clar că avem o criză morală masivă a capitalismului.

Legătura dintre Hitler şi austeritate e forţată Continuă lectura

0

Rivas VaciaMadrid

Printre mulţii mei prieteni din Madrid şi din Comunidad de Madrid, se numără şi această familie care ne-a invitat la ea, într-o zonă despre care nu trebuie să vorbesc prea mult… Fiul lor şi al meu s-au jucat împreună pe când erau mici, dar şi-au pierdut urma şi acum, regăsindu-se, aveai impresia că sunt unul şi acelaşi: acelaşi gust la joacă, la jocuri, la cuvinte…

Am ieşit împreună la unul dintre restaurantele din Rivas Futura, cartier select, nimic de zis!, şi dintre cei 8 chelneri pe care i-am întâlnit acolo 7 erau români. Evident că se vorbea în română cu românii (în alte părţi nu ai voie să scoţi un cuvânt în altă limbă decât spaniola!). La plecare am dat de trupa aceasta de fete, cărora le-am cerut voie să le fac o poză, pentru că prea erau simpatice. Unele au înţeles despre ce e vorba, altele n-au fost de acord…

Eu le-am păstrat în memorie pentru seminarele mele susţinute pentru partea frumoasă  a existenţei (mă refeream la femei 🙂 ): dragele mele, cunoscute sau necunoscute, aveţi o gaşcă de felul acesta cu care să ieşiţi şi în care să vă simţiţi bine? Trebuie spus că nu am putut fotografia tot… Fiecare avea câte 10 cadouri, câte erau ele, deci în jurul mesei se aflau cel puţin 100 de cadouri.

Viaţă… Sau, cum s-ar spune, trai nineacă pe banii babachii (poate totuşi erau şi angajate fetele acelea, nu făceau parte din ni, ni… Ah, n-am povestit despre ni, ni, trebuie să revin…)

2

Despre Spania

Priveam din avion pământul roșu al Spaniei și-i atrăgeam atenția Aborsanului care învață geografie Europei, având 4 de 10 (4 note se pun azi, pentru că au profesorii timp să-i asculte pe cei 22 de elevi ai unei clase. Noi eram 50; dacă ne puneau două note, era bine, de regulă ne dădeau o lucrare și apoi ne ascultau… la un moment dat 🙂 ):

Vezi ce roșu este solul?

Hm, ori Spania este o fată foarte timidă, de roșește tare, din orice; ori are niște părinți cam răi, care-o pălmuiesc des și săraca are mereu obrajii roșii.

::::::::::::::::::::::::::::

Am să vă dau o veste rea, mă anunță draga mea prietenă care a venit la aeroport cu soțul să ne recupereze. Spania noastră e în criză. Așa că… (cine știe ce nenorocire o să aflăm acum!) n-o să vedeți luminițe de Crăciun.

Putem trăi fără ele, am decis noi, respirând ușurați. Am luat destulă lumină din nopțile cât am colindat Bucureștiul de când ne-am aprins luminile… Oricum, români, bucurați-vă, România nu e în criză, de vreme ce are lumini atât de strălucitoare pe Magheru!

Mama continuă ideea cu această criză a Spaniei: Președintele a spus că nu mai e timp pentru fieste, gata, s-a zis cu ele, erau zile în șir când nu se duceau la lucru, făceau puente și stăteau și câte 5 zile acasă. În plus, s-a descoperit că erau zile de concediu medical mai multe decât de concediu de odihnă, dar luate nu pentru că erau oamenii bolnavi ci pur și simplu nu aveau oamenii chef să munceasă azi, aduceau o adeverință de la medic și gata… 17milioare de euro au costat toanele femeilor, în general, care-au procedat astfel. A pus tunurile pe cele care mai fac așa…

:::::::

Ei, ce-mi rămâne de zis decât… Succes, Spania, pentru a te redresa și felicitări noului tău președinte… Sperăm să fie la fel de categoric mereu, cu lucrurile bune, nu cu alte idei… personale ori cu prejudecățile…

 

10

O profesoară de engleză, la o şcoală particulară

Sunt unii care se fac profesori pentru că nu au altceva mai bun de făcut, chiar dacă nu-i iubesc pe copii, chiar dacă tot ce-şi doresc este să-i chinuie pe copii, pentru a-i determina să le fie frică de ei, în felul acesta aducându-i în situaţia de… a cere meditaţii; deci punct ochit, punct lovit: obiectiv atins; nu plăteşte bine statul, dar eu, proful şmecher, mă descurc.

Statul are nevoie de angajaţi şi nu-i pasă care le este mentalitatea, aşa că elevilor le rămâne un singur lucru de făcut: să se descurce în jungla învăţământului fără plată. Problema apare atunci când în cadrul învăţământului particular se ridică astfel de profesori, care, în loc să se gândească la elevi, îşi urmăresc propriile interese.

Şcoala care te-a angajat şi care se crede curată din punct de vedere al intenţiei de a-şi educa plătitorii ţi-a pus la dispoziţie un set de reguli pe care ai datoria să le respecţi. Iar tu le calci. Şcoala care te-a angajat (şi te plăteşte cu banii celor de care tu îţi baţi joc) nu te pune la punct… Păi, prin tranzitivitate, n-ar rezulta că şcoala îşi bate joc de cel care s-a refugiat pe sălile ei, dintr-o fermă convingere că ceea ce ea a promis va respecta?

Să o luăm pe profesoara de engleză, care ştie clar că nu poţi pune notă unui copil doar pentru că-l asculţi o dată – chiar dacă el a învăţat, chiar dacă nu. Există un caiet în care trebuie trecută evoluţia copilului şi, pe mai multe plusuri, se poate da o notă mare, pe mai multe minusuri oricum nu ai dreptul să pui note mici, ci trebuie să chemi părinţii la o discuţie, să rezolvi situaţia. Ideea este că a fi profesor la acea şcoală nu înseamnă a taxa copilul, ci a-l determina să înveţe, a-l stimula să se dezvolte. Ei bine, profesoara de engleză, fără să-i pese de sistem, pune un 4, apoi pune al doilea 4… Motivul? Ea e şefa. O şefă care ar trebui să ţină cont de reguli, nu mai are niciun rost să se simtă şefă, dar ea se simte şefă pentru că este o pilă, este o protejată şi-şi permite. Aceeaşi profesoară, deşi primeşte reclamaţii peste reclamaţii, este chiar titularizată.

Un grup de părinţi se duce la directoare şi spune că profesoara de engleză nu se ocupă destul de copii, nu ştiu nimic copiii, în urma orelor: vine doar cu un casetofon, pune o casetă, cere „fiţi atenţi la pronunţie” şi apoi pleacă, triumfătoare, ca şi când ar fi adus o mare jertfă pe altarul proştilor pe care-i păstoreşte… Care este reacţia profesoarei? Din acea zi, copiii primesc drept temă 3 fişe de lucru: părinţii voştri au cerut să lucraţi mai mult.

Alo, poate eşti tu o nepoată a cuiva, care te susţine, în ciuda plângerilor celorlalţi… dar stai să-ţi explicăm , în română, ceea ce tu te faci a nu înţelege. Ţi s-a cerut să lucrezi tu cu copiii, nu să-i pui pe ei să lucreze singuri acasă, ceea ce tu nu le-ai explicat. Nu ştiu cu cine ai făcut tu pedagogie şi nu pot înţelege de ce trebuie să fii suportată de cei care plătesc pentru incapacitatea ta, dar reţine: a pune note este a doua etapă a procesului. Prima etapă constă în a emana deşteptăciunea ta către nişte învăţăcei… Cei care-ţi iau apărarea spun că eşti foarte capabilă. Fetiţă, du-te şi fă cercetare în domeniu, la un birou, între patru pereţi, că şi-aşa nu ai habar să relaţionezi cu oamenii, dar nu te mai coborî la copiii care nu înţeleg nimic de la tine.

Pedagogie înseamnă să ştii când să tratezi elevul ca pe un egal şi când să te raportezi la el ca superior… Dacă este un copil timid, mai ales că e la şcoală particulară, poţi să-i dai o lucrare, să se concentreze singur, nu să-l expui mâinilor ridicate ale colegilor, care sunt mult mai impulsivi decât el. Dacă un copil e coleric, poţi să te consulţi cu el: vrei să te ascult azi sau nu (după ce a lipsit 2 săptămâni fiind bolnav). Dar dacă el este liniştit şi nu are curajul să spună NU, chiar dacă el n-a înţeles ceea ce a învăţat acasă, în timpul cât a bolit… Cum să-l întrebi: dai lucrare? Păi, pedagogia te-ar învăţa că acest copil este atât de supus încât nu va spune altceva decât DA, însă tu nu ai studiat acest obiect la facultate, probabil că facultatea ta a fost făcută cu unchiul sau nepotul unchiului, iar acolo ţi-ai permis să lipseşti sau să nu toceşti, că de, ai alte trăsături care ies în evidenţă, dacă bunătate şi deşteptăciune, nu.

Ce nu înţeleg eu este cum se tolerează aşa ceva, într-un loc unde se consideră că totul se face cu multă dedicare. O singură explicaţie – lipsa profesionalismului. Vedeţi ce nume sunt în joc, persoane care vă erijaţi în conducători – şi nu mă refer acum la numele celebrei profesoare de engleză care nu ştie să facă un joc pentru a-i dinamiza pe elevii plictisiţi, ci stă la catedră şi urlă: vă scriu în caietul celor neastâmpăraţi, vă scriu, vă scriu, vă scriu…

Ia scrie tu … o demisie, mai bine. Ai măcar bun simţ, dacă de altceva nu eşti în stare.

Iar vouă, celor care consideraţi că în acea şcoală se merge după principii clare, să vă fie ruşine că vă imaginaţi a fi cinstiţi, pe când sunteţi… – recunoaşteţi voi cum, în momentele voastre de reflecţie, că vă daţi mari că aveţi parte de aşa ceva…

1

În caz că-l uitasei…

… de câteva zile am văzut mesajul cu acest nume în căsuţa de mail, dar nu am avut timp pentru el. Nici nu mă întrebam ce ar putea fi: bănuiam că e ceva foarte serios pentru că cel care-l trimitea era un tip foarte sobru. Fostul nostru vecin de la Constanţa, prieten bun cu soţul meu şi un om de nădejde, alături de care am petrecut 5 ani excelenţi. Şi, sincer, cum nu am mai întâlnit de când am plecat de acolo – sigur, suntem prieteni cu mulţi, dar faptul că acolo am trecut prin atâtea împreună dă o aromă aparte relaţiei noastre…

Când am deschis mesajul lui, într-un final, după 2 săptămâni, (urât, foarte urât să ţin atât gluma lui deoparte; dar nu-l puteam bănui de-o glumă 🙂 ), am găsit acest clip

… şi prin analogie cu titlul am râs, evident, deranjându-i pe cei din redacţie…

Era solistul lui preferat pe care-l asculta de dimineaţa până seara; cum eram vecini, iar lui îi plăcea cu toată pofta pe care o ai când îţi regăseşti stilul în cineva, îl dădea uneori atât de tare încât mă scotea din sărite şi mergeam peste el şi-i ceream să arunce rusul de la balcon… NU mă deranja că era muzica tare, ci că era acest solist în desfăşurare, pentru că melodia de față este într-adevăr superbă, dar el avea și arii pe care chiar nu le puteau îndura creierii mei…

Seriosule, merci de glumă. 🙂