Concert de sărbători – pas spre cultură

Am mers la concert pentru că mi s-a părut interesant conceptul – elevi şi studenţi care n-au nimic de-a face cu arta, cântă, alături de prima orchestră particulară din România… 🙂

350 elevi şi studenţi. 75 de instrumentişti. Şi Sala Palatului, plină până la refuz de copii – elevi de gimnaziu şi de liceu. Mi s-a părut din start o imprudenţă să nu-ţi alegi publicul şi, nealegându-l, să-l aduci la un concert ce vorbeşte despre lucruri spirituale. 5000 de oameni, să zicem că vreo 500 puteau fi obişnuiţi cu aşa ceva, poate chiar dornici, dar restul… ?

Şi iată-i strânşi şi iată că bate gongul de începere… Diana Radu, prezentatoare – acum trebuie să ghicim dacă era Zeiţa Vânătorii sau „doar” actriţă… :-), cert este că arăta superb în rochia ei de gală! Iacob Coman, alături de ea – poet şi filosof…

Pentru un debut, al lui şi pentru un talent, al ei, se pot trece uşor cu vederea orice bâlbă şi orice dezacord. 🙂

Corul a fost impresionant, mai ales la melodia Unto us a Son is Given (Emanuel, nume sfânt) – Joseph Martin, a smuls ropote de aplauze şi, trebuie să recunosc, indiferent de cât de slabă a fost prezentarea, uitai totul când muzica vorbea…

Mediana Graţiela Vlad, de la Operetă, a avut o prestaţie impecabilă, iar apariţia ei a fost impactantă şi datorită ţinutei – absolut admirabilă, copilăroasă, păstrându-se în atmosfera senină a Ieslei.

Alexandra Crişan, elogiată din belşug, n-a prea avut inspiraţie în alegerea ţinutei, defavorizată fiind ea însăşi, căci îşi scotea în evidenţă defectele (de care nu e vinovată, evident, dar vinovată este că nu a cerut părerea unui specialist! – apariţia ei mi-a adus aminte de Nicola la Eurovision, când săraca femeie arăta ca un aurolac, din cauza sfaturilor specialiştilor… 🙂 – măcar pe această Alexandra au văzut-o 5000 de spectatori, pe Nicola o Europă întreagă!).

Marcel Pavel a fost demn, atât în atitudine, cât şi în modul cum a acţionat când a trebuit să cânte o strofă din Adeste  Fideles (John F. Wade) fără microfon…

Una peste alta, neajunsurile cu fluierăturile, râsetele cu aplauzele nepotrivite etc etc, mie toate mi-au vorbit despre un început, un început prin care se poate ajunge să formezi nişte tineri care nu au nimic de-a face cu fenomenul clasic în muzică… Dacă măcar de două ori pe an ar avea posibilitatea să se familiarizeze cu o astfel de muzică, sunt convinsă că mulţi dintre ei ar putea alege să-şi cultive gustul pentru artă, pentru cultură. Oricâte cusururi găsesc eu de obicei, toate au pălit în faţa unei perspective extraordinare: copii care au o altă abordarea asupra vieţii, pentru că se lasă formaţi de muzica de calitate, de concepte spirituale.

Începuturile slabe nu trebuie dispreţuite niciodată – pentru că mii de inventatori are omenirea şi niciunul nu a găsit rezolvarea pentru invenţia lui deodată, pocnind din deget, ci chinuindu-se, dând-o în bară şi împiedicându-se.

P.S. Foto făcută cu telefonul; uituca de mine lăsat-a aparatul ei drag acasă… 🙂

 

 

 

 

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Concert de sărbători – pas spre cultură&8221;

  1. Pingback: Alexandra Crișan – X Factor | Despre sufletul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s