Fetele, frumuseţea şi fatidicul final

Astăzi, mergând spre lucru, într-un 301 absolut miraculos, (unul dintre muncitori, urcând şi găsindu-şi colegii, i-a întrebat naiv: ce e, nene, cu lejereala asta?) după ce m-am săturat de citit, m-am apucat să mă gândesc la amărâtele de mame care au fete acasă. Nu vreau să fac nicio discriminare, cum că băieţii sunt superiori sau că fetele sunt măiestre. Pur şi simplu, doresc să prezint un punct de vedere care porneşte dintr-o experienţă avută nu mai demult decât … ieri.

Fiul meu cântă într-o orchestă. Sunt vreo 20 de copii, în total, pe unii dintre ei îi mai ştia, dar pe mulţi nu avea de unde să-i cunoască. Iată-i acum pe toţi, uniţi de pasiunea pentru acest instrument, aşa că s-au apucat să facă repetiţii, iar în această săptămână vor susţine două concerte. Acum, în mod normal, când alcătuieşti o orchestră trebuie să te gândeşti şi la garderoba celor care o compun, nu?

Ei bine, de aici începe toată povestea care mă măcină pe mine, venind pe un schelet pe care deja clădisem săptămâna trecută cu adolescenta-măslină şi obsesia frumuseţii (vreau să fiu frumoasă!). Mamele fetelor din orchestră au petrecut ore în şir în dezbateri despre cum trebuie să fie rochiile, modele şi pompozităţi, de la cele mai paşnice la cele mai agresive idei. (Una dintre mame, nemulţumită că nu s-a acceptat ideea de crinolină le-a pus în vedere celorlalte: „Eu o să-i cumpăr şi-i pun chiar dacă voi nu le puneţi alor voastre.” Problema care s-a născut însă în mintea mea era următoarea: mama nu era nici pe departe ceea ce s-ar numi o femeie elegantă; dimpotrivă, nearanjată, neîngrijită, nici măcar plăcută la modul acceptabil n-ar fi fost, dar să mai întorci capul după ea pe stradă. Şi-acum întreb şi eu: dacă tu arăţi rău şi nu dai doi bani pe tine, de ce ţii morţiş s-o împopoţonezi pe copila ta? Nu cumva a avut loc un cutremur şi cele două plăci tectonice ale capului tău nu s-au mai unit şi-ai rămas cu prăpastia între ele… de tine nu ai grijă, nici de bun simţ, iar pe fată o cocoloşeşti în aşa fel încât o poţi arunca în hăul dependenţei de a fi prezentabilă…)

De felul meu, nu intru în dezbateri nici dacă mă privesc lucrurile (doar dacă o iau razna subiectele intervin, altfel stau pe margine şi nu încerc să influenţez!); cu atât mai puţin m-am vârât acum, când eu am un băiat, căruia îi ajungeau brâul şi papionul cu care s-au gândit ele să-l înzestreze…

Dar comentez şi eu acum, ca om care a văzut aceste lucruri şi care ştie unde duc astfel de situaţii.

Deci … vrem să avem fete frumoase şi strigăm sus şi tare pentru aşa ceva. Fetele se uită în gura noastră de mame şi ne cred pe cuvânt că aşa trebuie să fie, să arate bine şi, dacă nu arată, încep să tremure din toate încheieturile, că de-acum viaţa lor nu mai are rost, că se va prăbuşi pământul sub ele, că vor rămâne în disperare toată viaţa. Fetele fără niciun alt reper decât privirea mamei – care mamă urlă înfuriată după frumuseţe! – ajung să se raporteze la frumuseţe ca la singurul etalon. Psihologia adolescenţei este simplă, mame de fete: ştiţi câte dintre complexele de inferioritate ale fetelor voastre vi se datorează?

Ştiu, ştiu; nimeni nu e perfect. Eu, din dispreţ pentru această latură umană, am decis să nu-i spun copilului meu că e frumos şi de mic i-am turnat în cap că este bun, cuminte, drăgăstos, prietenos, deştept, generos… dar nu, niciodată n-am rostit cuvântul „frumos”. Era copilul meu deja la şcoală, când, nemairezistând să respect principiul meu, am strigat la el, îmbrăţişându-l: „Băiete, cât de frumos poţi fi!” La care el mi-a replicat cumplit de liniştit: „Nu, nu sunt frumos, pentru că nu mi-ai spus niciodată până acum asta! Sunt bun şi cuminte!”

Niciun părinte nu reuşeşte să atingă perfecţiunea; dar ar trebui să ne chinuim să nu-i distrugem pe copiii noştri, dacă oricum nu reuşim prea mult să-i ajutăm.

Mamelor de fete, faceţi o statistică – despre ce vorbiţi mai mult cu odraslele?

Despre şcoală sau despre frumuseţe? Despre ce au citit sau despre vedetele preferate? Despre cum va fi viitorul sau despre ce trebuie făcut pentru a masca nişte defecte fizice?

Dacă mama ta nu te-a ajutat niciodată să-ţi dai seama că eşti o fată frumoasă (pentru că poţi fi zână şi tu să te crezi urâtă!) sau nu te-a educat în spiritul adevărului care spune că „fiecare e frumos în stilul lui şi pentru fiecare tip de frumuseţe există un ochi care să ştie a-l aprecia!”, ia aminte la câteva idei:

1. frumuseţea înseamnă să fii prezentă

Pe cât de simplu, pe atât de real. Prezentă, atât cu fiinţa ta cât şi cu amănuntele care ţin de tine. A-ţi face simţită prezenţa prin faptul că asculţi cu atenţie, vorbeşti fără a jigni sau a critica, propui lucruri care îi entuziasmează pe ceilalţi, îţi ceri iertare dacă ai greşit… înseamnă a fi frumoasă.

2. frumuseţea înseamnă să fii naturală

Să vorbim despre fetele de 8 ani vopsite? Nu fardate, ci cu părul colorat, ca mamele lor. Măcar mamele ascund firele albe. La 8 ani sau chiar 12, ce ascunzi, mămică? Atunci când te apuci să te ma(s)chezi, fără a fi nevoie de aşa ceva, nu te mira că devii foarte ciudată pentru cei din jur. Radarul băieţilor spune următoarele: o fată naturală e sinceră; una albăstrită, movită, vişinită începe să devină o sorcovă – iar sorcovele, atenţie, sunt obiecte, nu persoane! Straniu, nu?, dar să ţineţi minte că băieţii au mai mult creier decât v-au învăţat pe voi mamele că ar avea ei!

3. frumuseţea înseamnă să fii împăcată cu ceea ce eşti (despre aceasta aş vrea să vorbesc mai mult într-o altă ocazie, pentru că există o singură soluţie ca femeia, chiar după o distrugere completă a feţei!, să se iubească şi să se preţuiască)

4. frumuseţea înseamnă să eviţi senzualitatea

Vorbesc foarte serios, micuţele mele fete. Chiar dacă sunteţi voi învăţate că trebuie să fiţi senzuale pentru a plăcea, ţineţi minte că ceea ce duce la dragoste profundă nu este modul cum mişcaţi buzele sau alte părţi ale corpului. E la mintea cocoşului lucrul acesta, dar – cineva comenta – cum fetele sunt găini n-au atâta minte. (Şi despre lucrul acesta vreau să mai scriu altădată, aşa că mă opresc aici.)

5. frumuseţea înseamnă să nu accepţi şi să nu generezi agresivitate

Multe nu pot înţelege ce legătură are agresivitatea cu frumuseţea, iar eu nu vreau decât să vă invit să vă gândiţi la faptul că a accepta să fii bruscată – de dragul cuiva, pentru că el este dragostea ta! – înseamnă a deveni victima lui şi a fi mereu vânătă – iată lipsa de frumuseţe! Iar a genera agresivitate ( verbal sau pur şi simplu prin atitudine – copiată de prin XXX sau din imaginile cenzurate minorilor, dar atât de la dispoziţia lor!) e clar că duce la postura de victimă, dar nu te poţi scuza că eşti inocentă…

6. frumuseţea înseamnă acceptarea propriilor limite

Pur şi simplu, trebuie înţelepciunea de a discerne ce fel de băiat aştepţi sau vrei. Nu spun că o fată oarecare nu poate să-l ia pe Prinţul Chipeş de bărbat, dar e mai bine să fii realistă şi să ai răbdare să vină Chipeşul la tine, decât să te arunci tu spre el, să fii dezamăgită şi apoi să-ţi doreşti moartea pentru că eşti prea chinuită de sentimentele pe care le-ai stimulat.

7. frumuseţea înseamnă modestie

Strict legat de punctul 6 – când nu alergi după Făt-Frumos, vine el la tine, pentru că are mai multă încredere în tine, cea modestă, senină, cumsecade, decât în cea mai bombă dintre bombe, care însă explodează peste tot şi pentru oricare dintre prietenii lui.

Am propus nişte soluţii pentru o frumuseţe care poate impresiona, chiar dacă nu e evidentă pe chip sau pe corp. Dar dacă insistaţi să credeţi că există o mare fericire să ieşi în evidenţă prin frumuseţea exterioară şi că sunt mult mai fericite femeile frumoase, citiţi aici şi vă veţi convinge de unele lucruri pe care în mod normal nu aţi avea de unde să le ştiţi pentru că femeile frumoase nu se deschid prea des, iar acolo găsiţi nu doar o femeie frumoasă, ci şi deşteaptă.

Anunțuri

15 responses to this post.

  1. Posted by cri Is on 12 Decembrie 2011 at 19:51

    cel mai tare entry de pana acum
    mersi

    Răspunde

    • mă rog, din câte ai citit tu… că sigur nu le-ai parcurs pe toate o mie şi o sută ca să-ţi dai seama câte alte sute sunt minunate…
      🙂
      parcă erai la lucru să lucrezi, nu să te delectezi cu entry-urile mele… 🙂
      spor-t.

      Răspunde

  2. Ufff! Bine spus! Spune-o mai des, și mai tare! Și… prin mai multe locuri!

    Răspunde

  3. Posted by indiscreta on 14 Decembrie 2011 at 10:33

    Foarte util articolul si bine venit. Ni se „canta” pe toate caile ca trebuie sa facem soarele sa paleasca cu frumusetea noastra, cu orice pret. Cred ca trebuie sa facem tot ce tine de noi sa aratam in modul cel mai bun cu putinta, dar de-aici si pana la a fi disperata e o linie foarte fina! Mai cred ca frumusetea adevarata cuprinde si sufletul si trupul, daca ele doua nu merg impreuna, ceva e gresit in modul de raportare.

    Răspunde

    • e destul dacă eşti frumoasă precum gărgăriţa ta… personal, m-aş îndrăgosti mai degrabă de-o gărgăriţă decât de multe dintre dezbrăcăciunile lumii noastre 🙂

      Răspunde

  4. Posted by indiscreta on 14 Decembrie 2011 at 10:40

    Femeile frumoase si destepte nu sunt neaparat ocolite de barbati din cauza acestor calitati. O astfel de femeie ar putea fi o comoara la casa barbatului. Problema consta in atotsuficienta acestui gen de femeie! O femeie frumoasa constienta de frumusetea ei devine aroganta, si daca frumusetea se vede, desteptaciunea musai trebuie pusa in evidenta. Asa ca devii o atotstiutoare care se descurca in orice situatie si nu are nevoie de nimic. Un barbat istet nu va sta niciodata langa femeia care il face sa se simta inutil. E frumos sa cauti sa arati bine, e si mai frumos sa cauti sa devii inteleapta cu fiecare zi care trece, dar acestea doua nu sunt merite in fata carora trebuie sa se inchine toti muritorii ci mai degraba trebuie sa fie un dar al tau pe care il dai lumii in care traiesti.

    Răspunde

  5. Posted by dana vulpitza on 14 Decembrie 2011 at 18:39

    Spui niste lucruri foarte adevarate tot timpul si mai ales le spui intr-un fel foarte special. M-a incantat foarte mult acest post, felicitari pentru filosofia de viata si de ar gandi toate femeile in acest fel, am ajunge departe!

    Răspunde

    • îţi dai seama cât de încântată sunt că te-am încântat. 🙂
      pe mine mă încântă numele tău… 🙂
      cât despre femei… cum spuneam… modelele ne omoară… mamele, mătuşile sau vecinele noastre
      ne învaţă să murim de dorinţa de-a fi sexy, în loc să ne satisfacem nevoia de a fi fericite cu ceea ce suntem, indiferent cum suntem…

      Răspunde

  6. […] demult, am citit pe blogul Sufletistei despre aceeași temă și am fost, ca și ea, oripilată. Acum, de curând, am dat, întâmplător […]

    Răspunde

  7. sa stii ca subscriu! este cel mai tare articol! nu stiu cum l-am ratat pana acum,dar ma bucur ca l-am citit! 😀
    sunt mama de fata si am avut de infruntat astfel de „idei” inca de la gradi’ cand prof de engl le spunea fetelor (atentie e vorba de fetite de 4 ani!) sa tina diete sa nu se ingrase!!! m-am infuriat si m-am dus sa discut cu ea….ajunsese la ea o alta mamica (mai rapida 😀 ) care o paruise! eu nu as fi ajuns la asta,dar i-as fi spus ceva despre aspectul ei fizic 😛
    la scoala, Daria are cateva fetite care tin un fel de dieta (!) adica i-au atras atentia fetitei mele sa nu manance decat fructe,legume si carne de curcan (!)
    ha! acum ce sa fac? nu pot sa ma cert cu mamicile ca nu ar intelege! dar i-am explicat fetitei mele ca prefer un copil sanatos (ea oricum mananca fructe si legume de mica pentru ca ii plac) decat unul apatic care sta mereu cu ochii pierduti in zare si incapabil sa se concentreze la ore
    vom vedea cum evolueaza lucrurile

    Răspunde

    • tocmai pentru că nu am fată, îmi e destul de greu să intru în subtilități,
      dar am fost fată și știu cum stau lucrurile :-). toată lumea vrea fată, culmea!,
      ca să o moțeze, ca să o îmbrace frumos, ca să o aranjeze… și pe urmă se întreabă
      de ce se întâmplă ce se întâmplă. poți vrea o fetiță pentru a oferi mai multă iubire,
      pentru că …. – și sunt sute de alte motive, nu pentru că vrei floare cu care să ieși
      în lume, ca să scoți cu mâna ei cărbunii din cuptorul vieții pe care tu nu ai avut-o.
      p.s. ai pierdut articolul pentru că era scris înainte de a mă descoperi tu! și eu
      uitasem de el, dar pentru că am scotocit pe blog pentru niște articole… am zis că
      ar mai merita revăzut din când în când. acum mă gândesc să-l *predau* fiului meu
      ca materie, evident, nu ca ștafetă! 🙂

      Răspunde

  8. Frumos spus. Si fara patima sau acuzari ceea ce conteaza cel mai mult :).

    Eu cred ca exemplul personal conteaza cel mai mult (pe termen lung). Degeaba li se spune fetelor sa fie frumoase daca mama nu face niciun demers personal in acest sens.

    Si mai cred ca frumusetea e un termen subiectiv asa ca nu exista norme care sa o defineasca. Dar in schimb stim cu totii ce inseamna sa fii ingrijit, aranjat sau prezentabil :).

    Te pup,
    Ana

    Răspunde

  9. Un nou articol,(pentru mine e nou) o alta incantare pentru mine si adancirea concluziei ca avem „filozofii” de viata aseamanatoare, probabil nu intamplator am dat peste blogul tau…Am si eu atatea povesti legate de acest subiect,cel mai nou pleaca de la urmatorul fapt…
    Promisesem unei prietene, cadru didactic, implicarea in convingerea unei cunostinte,(mamica de fetita din clasa ei) ca o conving sa-i cumpere niste auxiliare de care avea nevoie la scoala eleva;
    Ma intalnesc eu cu mamica respectiva a carei fata este frumusica foc si incerc sa intru in subiect;
    Zadarnic incerc sa-i enumar avantajele exercitiului individual in consolidarea cunostintelor dobandite la scoala, deci ncesitatea de a lucra dupa niste „culegeri”, hai sa le zic asa, mai pe scurt…
    Mamica respectiva se lamenteaza intr-un final ca n-are bani de carti/culegeri deoarece „i-a cumparat fetei ce-i trebuie de la Avon si Oriflame”…fata era clasa a sasea, n-are rost sa mai continui…
    E asa de mult de comentat pe marginea acestui subiect, foarte bine ai pus punctul pe „i” !

    Răspunde

  10. […] Asta pentru adolescente, iar pentru mame, un gand – aici. […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: