Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi – Asociaţia Audiologilor din România

Cât de greu poţi spune „napolitană”? Am adresat întrebarea aceasta pe mess şi Indiscreta

mi-a răspuns frumos… „Foarte greu! Nu pot sa-l spun fara sa vreau sa mananc una. Aşa ca evit cuvantul!” 🙂 Am înţeles-o, pentru că sunt în aceeaşi situaţie…

Acum, abordez napolitana nu pentru a da o reţetă ieftină de aşa ceva, nici pentru a afla care este sortimentul de napolitane preferate de tine sau copilul tău, ci pentru că este unul dintre cuvintele care mi-au rămas în cap, după concertul la care-am participat seara trecută.

Invitaţia a fost cam aşa: Concert umanitar de colinde. Şi-aşa nu pot participa la altele, la care mi-ar fi plăcut să ajung, hai să mă străduiesc să ajung la acesta. Organizatoarea este o femeie minunată, la care mă uit ca la o zeiţă – admir pe toată lumea care se pricepe la afaceri. Dar „zeiţa” se pricepe la afaceri… în folosul oamenilor, căci mai este şi doctor la bază.

 

Când am ajuns şi m-am aşezat pe scaun, deja începuse spectacolul. Prinsă de peisajul oferit de cei ce cântau, nu am înţeles prea repede despre ce e vorba, însă în momentul în care-am realizat ce se întâmplă… am avut nevoie de multă putere pentru a-mi controla sentimentele, care treceau de la râs la plâns, de la durere la fericire.

Concertul a purtat amprenta Asociaţiei Audiologilor din România şi beneficiarul donaţiilor era Spitalul Clinic de Recuperare din Iaşi, primul loc unde s-a făcut implant cohlear în România. În cadrul concertului, desigur, s-au cântat colinde, dar una este să asculţi doar cântecele şi alta ca unele dintre ele să fie cântate de copii care n-au auzit niciodată sau de copii care au rămas fără auz la 3 ani. Patru dintre copiii cărora cei trei doctori prezenţi în sală le-au oferit posibilitatea să audă, prin implantul respectiv, au participat nu doar cântând singuri sau recitând, ci şi… cântând cu toţii într-o formaţie… O formaţie de clopoţei, intitulată Ascultă viaţa.

Ştiu că mulţi dintre noi ne dorim linişte în jur; toţi ne retragem din oraşele mari pentru a ne delecta la munte, în casa de la ţară…  Şeful secţiei de profil de la Iaşi a spus însă că niciun om nu poate îndura tăcerea mormântală mai mult de 5 minute, că avem nevoie de sunete; poţi înnebuni de prea multă tăcere. Iar aceşti copii – şi mulţi alţii ca ei! – au trăit şi trăiesc într-o astfel de lume, fără implantul respectiv.

Prezentatorul, care o avea ca parteneră de prezentare pe fiica sa, cu hipoacuzie severă, dar care datorită logopedului, iubirii părinţilor şi tuturor celor care şi-au pus viaţa în slujba acestui domeniu, a povestit cum a intrat prima dată la doctorul logoped, alături de fetiţa lui, de 2 ani. Fata a povestit ce a însemnat de fapt pentru ea să înveţe să vorbească – româna pentru mine este o limbă străină, eu am învăţat chiar şi această limbă ca şi când nu ar fi a mea…

Ieşind de la logoped, tatăl a auzit unul dintre copiii mai mari spunând cuvântul Napolitană şi s-a întrebat … va ajunge vreodată copilul meu să spună acest cuvânt imposibil de pronunţat? Cât de natural îi vine copilului tău să rostească acest cuvânt, bătând poate din picior că vrea sau aruncând la pământ obiectul dulce, că nu-i destul de gustos… Şi cât de dificil poate fi pentru un copil de felul acesta să deschidă gura; nici literele nu le poate rosti, la început, nici cuvinte de-o silabă, dar… NAPOLITANĂ…

Doctorul de la Iaşi a rostit una dintre frazele în latină pe care le-a învăţat la şcoală – eu învăţam astfel de fraze nu pentru că ni le predau la şcoală, ci pentru că mi se părea interesant cum sună!

„Dă de două ori cel care dă la timp şi nu dă deloc cel care dă prea târziu.”

De-a lungul întregii seri, cu fiecare prezentare, mâna mea se ducea spre geantă şi mai scoteam câte ceva din portofel, pregătindu-mă pentru clipa donaţiilor. În momentul în care am văzut-o pe frumoasa prezentatoare cântând la pian, am ştiut că trebuie să dau mai mult decât mi-aş fi fixat eu, în cel mai generos buget! De ce? Pentru că eu niciodată, dar niciodată nu am cheltuit niciun leu la doctor, cu copilul meu, pentru că eu nu am fost în niciun spital cu el şi pentru că rar am cumpărat medicamentele pentru el. N-au fost rare episoadele de gripă, răcea mereu până pe la 7 ani, dar compensarea şi mai ales lămâia, sfânta lămâie pusă-n ceiuţul cu miere, făceau minuni…

Lămâia nu poate, însă, să redea auzul, oricât de necesară ar fi organismului, în rest 🙂 Cheltuielile părinţilor având copii hipoacuzici sunt mari.

Dacă aş fi avut copilul cu oricare dintre bolile de pe pământ, ar fi trebuit să dau de zeci de ori mai mulţi bani decât am donat în seara aceea. În plus, ar fi trebuit să dorm cu spaima că poate a doua zi copilul meu nu se mai trezeşte sau cu groaza că, dacă nu aud ceasul când sună şi nu-i fac injecţia sau nu-i dau pastila la ora respectivă, voi rămâne fără copil şi vina aceasta mă va urmări toată viaţa… Dacă aş fi avut un copil cu oricare dintre bolile pământului, poate nu-i cunoşteam vocea şi n-ar mai fi putut cânta în corul cu care va merge duminică să dea în Tulcea un concert pentru copiii orfani de la azil, poate nu-i vedeam ochii care seamănă atât de mult cu ai mei şi-ai şoriceilor de câmp, pe care i-a dibuit cu atâta precizie la Vatra Dornei, poate nu-i puteam admira braţele cu care a înotat în copilărie în mare din martie până în octombrie sau picioarele cu care aleargă atunci când se duce spre coşul de baschet…

Am dat banii aceia fără niciun regret. Pentru că ştiu că ceea ce am dat eu, oricum, nu poate ajuta toţi copiii cărora aş fi vrut eu să le fiu de ajutor, când am ajuns acasă, am mai făcut ceva şi mi-am promis ca şi pe viitor să fac aceasta: să mă rog pentru copiii cu handicapuri, de toate felurile, cunoscuţi sau necunoscuţi, dar şi pentru oamenii aceştia minunaţi care se ocupă de ei, pentru a le reda demnitatea de om…

Dragii mei doctori, neretribuiţi la valoarea pe care o aveţi, răsplătiţi doar de dezvoltarea armonioasă a copiilor pe care-i vindecaţi, primiţi respectul meu, al unui om care nu beneficiază de profesionalismul vostru! Şi dacă eu, care doar am văzut în treacăt ce-aţi făcut, vă sunt atât de îndatorată moral, îmi imaginez cum vă poartă în rugăciune părinţii acestor copii pentru faptul că au posibilitatea să-i crească normal pe aceşti (altfel) respinşi membri ai societăţii…

Dumnezeu e Cel Care vă poate împlini nevoile de care nu se pot ocupa oamenii (ne)cunoscuţi. Şi voi veţi rămâne Giganţii care, în colaborare cu Divinitatea, vor reda celor cu chipul brăzdat de imperfecţiune – perfecţiunea care răspunde la glasul de început al lumii… Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră.

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. Posted by indiscreta on 15 Decembrie 2011 at 09:09

    As fi fost saraca de tot daca n-as fi putut sa aud. Si cate sunete minunate sunt in lumea asta. S-auzi frunzele uscate sub talpi toamna, cantecul pasarilor, ploaia, rasul copiilor, muzica si „te iubescul” soptit aproape de ureche de-ti se loveste nicovala de scarita de emotie! Ei, p-asta din urma inca astept sa-l aud!:D
    Una peste alta, copiii au dreptul sa auda si e minunat ca voi ati avut ocazia sa-i ajutati.

    Răspunde

  2. […] ! Alice Georgiana, Alice in WonderNet, Alicee Traveler, Andera Y, Carmen, Coolnewz, Dana Diaconu, Eumiealmeu, Gabriela Savitsky, Gina, Maricica, Mirela Pete, Neuronu’anchilozat, Ramona Iftode, Rokssana, […]

    Răspunde

  3. […] ! Alice Georgiana, Alice in WonderNet, Alicee Traveler, Andera Y, Carmen, Coolnewz, Dana Diaconu, Eumiealmeu, Gabriela Savitsky, Gina, Maricica, Mirela Pete, Neuronu’anchilozat, Ramona Iftode, Rokssana, […]

    Răspunde

  4. […] ! Alice Georgiana, Alice in WonderNet, Alicee Traveler, Andera Y, Carmen, Coolnewz, Dana Diaconu, Eumiealmeu, Gabriela Savitsky, Gina, Maricica, Mirela Pete, Neuronu’anchilozat, Ramona Iftode, Rokssana, […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: