Iubire strigată spre stâncile Spaniei

Plecăm noi la plimbare cu prietenii, în neant… Ieşim din Madrid spre Buitrago, încep să se vadă nişte stânci, (la vreo 50 km de Madrid) şi am senzaţia că mă aflu în România, pe vremea copilăriei mele, când toţi îşi scrijeleau numele pe copaci, într-o inimioară, trecând alături numele persoanei iubite, în speranţa că acel desen ar putea prinde pentru a păstra alături pentru totdeauna … obiectul iubirii.

Pe o stâncă, pe care nu crescuseră copaci (eu sper că totuşi era cheală de la natură şi nu-şi folosise românaşul nostru forţele de Sfarmă-Sevă, trăgând din pământ tot ce avea viaţă, pentru a avea o tablă pe care să-şi latre, urle, schelălăie sentimentele) era scris cu vopsea albă, cu litere groase, (de vreme ce am văzut aceasta din şosea… )

Te iubesc, prinţesa vieţii mele…

Să mai spună cineva că nu sunt românii romantici…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s