M-a făcut mama … Kangoo (jumps, evident)

Uneori, treci prin viaţă fără să ştii ce eşti. Eu abia acum, de curând, am aflat că-s cangur prin natură, chiar dacă mă prezint ca om… 🙂

Când am fost prima dată la Kangoo, din curiozitate, cu spaima zmeilor în suflet că n-o să pot să mă ţin pe gheata specifică, am avut o revelaţie: muica mea doar m-a făcut olteancă, dar adevărata mea vocaţie era de cangur.

Ador sportul acesta şi mi se pare cea mai interesantă distracţie sportivă din câte am trăit (pe locul doi, Adventure Park, da?).

Mai multe despre asta aici, în eventualitatea că cineva ar vrea să încerce ceva nou, dar cuvintele mele nu-s de-ajuns.

Oricum, eu rămân la părerea mea, cine vrea să încerce

1. să-şi păstreze echilibrul pe o roată în formă de ochi (parcă ai fi pe acoperişul unei case de la Sibiu şi te încalţi cu fereastra lui)

2. să aibă senzaţia că e tanc (partea de jos a ghetei arată a şenilă)

3. să aplaude cu picioarele (la sărituri întotdeauna se aude de parcă ar aplauda zeci de oameni)

… şi-a găsit locul potrivit. Eu visam de mult la toate acestea şi abia de când cu kangoo am reuşit să le trăiesc. 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;M-a făcut mama … Kangoo (jumps, evident)&8221;

  1. Și eu așa aveam o gândire preconcepută sperioasă despre ele, dar am văzut recent o filmare și mi se pare destul de bun echilibrul pe alea și bănuiesc că nu cade nimeni la o clasă de începători. 😆
    Sau da?

    • cad, cad, chiar şi experimentate, pentru că şi o clipă de neatenţie te face să aluneci. ideea este, însă, că dacă ai constituţia obişnuită să stea în echilibru… (formată evident în tramvaiele sau metrourile pline… în care nu ai de ce bară să te ţii 🙂 ) faci faţă. cel mai greu este atunci când ai o clipă de ameţeală ceva, oricum, profa noastră e mereu cu ochii pe fete şi cum se clatină una cum se repede la ea să fie sigură că nu se petrece vreo nebunie…
      în plus, să fim serioşi, nu am văzut persoane supraponderale la aşa ceva, cele care participă sunt suple şi arătoase, ele vin de plăcere, de distracţie, de divertisment, nu de slăbit, aşa că nu e cine ştie ce dificil pentru cele care au muşchi şi carne, fără grăsime… 🙂
      eram chiar curioasă, cum vin la sport persoane perfecte, iar celorlalte nici nu le trece prin cap. primele se întreţin cum trebuie, dar categoria a doua…
      fiecare ştie ce e mai bine pentru ea, nu? 🙂

  2. Pingback: Mă simt singură… | Despre sufletul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s