Înmormântarea

Această prezentare necesită JavaScript.

La Aranjuez, am participat la înmormântarea unui copilaș. Sicriul era alb, înconjurat de crini. Copilul avea 2 ani, iar ochii tuturor erau plini de lacrimi; chiar și ai noștri, care nu-l cunoșteam.

N-am mai văzut un copil mic mort, a zis fiul meu.

Atunci m-am mirat pentru că un prieten de-al lui a murit şi din ziua înmormântării nu a mai suportat să intre în curtea bisericii unde mergeam noi de regulă. Culmea este că el acum nu mai ţine minte scenele, de vreme ce susține că nu a văzut un copil mort, însă  este incomodat sufleteşte, parcă fără vreo explicaţie, de acele locuri… Uite așa am schimbat eu biserica, iar copilul nici măcar nu realizează ce a fost sau ce simte…

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Înmormântarea&8221;

  1. Acum multi ani in urma, unui coleg de-al sotului meu i-a murit copilul imediat dupa nastere la cateva zile.Baiatul meu era mic …sa fi avut vreo 4-5 anisori ….si a mers cu noi la inmormantare caci nu aveam cu cine sa-l las. Asa cum ai descris si tu …un sicriu mic …mic de tot de-l duceai intr-o singura mana ….alb si cu multi crini albi…multa lume care ii cunostea mai mult sau mai putin (eu aproape deloc , dar eram …mama) cu ochii inlacrimati ….parinti si bunici sfasiati de durere ….si copill meu nu intelegea si ma intreba ” de ce l-au pus in cutia cea frumoasa mami ? de ce plang toti oamenii aia mami?” si mai ales sfarsitul a fost sfasaietor as putea spune si ca sa fie totul ca si pana atunci copilul meu intreaba iar ‘ „de ce il baga in groapa aia mami? nu o sa planga dupa mami si tati lui , nu o sa fie singur?”
    Cum sa ii explici unui copil caruia universul se invarte in jurul lui mami si lui tati ….si ca universul celorlalti copii se invarte la fel…

    • sunt momente foarte grele, cele în care îți conduci copilul la groapă; nu sunt la fel de grele, dar sunt dificile cele în care trebuie să explici copiilor ce înseamnă moartea, a celor dragi lor… sau a oricui, dacă totul este prea sfâșietor și se bocește, se zbuciumă oamenii…
      ce e cel mai bine să spui copiilor despre moarte? are cineva o rețetă?

  2. E greu să-i vorbești unui copil despre moarte în așa fel încât să înțeleagă și să accepte că ăsta e destinul viului. Copiii se obișnuiesc oarecum cu ideea pe măsură ce au ei înșiși în sarcină să îngrijească și să observe plante și animale, care în mod inevitabil se duc înaintea noastră. De acceptat, acceptăm cu greu că suntem muritori, chiar când îi vedem pierind pe alții…

  3. Teama de moarte apare inca din copilaria timpurie, sustin psihologii. Aceasta este amortizata insa de memoria selectiva care ii permite copilului sa uite situatiile de viata pe care le considera dramatice si pe care nu le intelege.Deci daca nu suntem masini, sigur avem un manual de functionare perfect…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s