Înfrântă – Providenţă sau coincidenţă

Lucrurile stau cam aşa: azi era lansarea filialei noastre, în localitatea unde am trăit de la 5 la 21 de ani. Un moment aşteptat de … 19 ani. Eram delegată. În acelaşi timp, luni, tatăl meu trebuia depus – pentru că acesta este efectiv adevărul, nu se poate ţine pe picioare, trebuie să-l ţină cineva – într-un salon de la Spitalul Obregia. Cu alte cuvinte, în mod normal, ar fi fost o întâmplare fericită. În alte condiţii, în condiţiile acelea perfecte, ale unor oameni care respectă viaţa şi pe cei de alături. Cum acelea nu există şi nici nu au existat, s-a ivit o problemă: însemna că plecam de acolo cu tot cu tata, care e continuu beat, pentru că altfel intră în sevraj şi rupe tot sau face criză de moarte…

1. Copilul meu nu l-a văzut pe tatăl meu treaz, pentru că tata nu a venit niciodată în vizită pe la noi decât pentru dezalcoolizări, iar noi oricât am trecut pe la el, la orice oră a dimineţii, era deja băut. Pentru că de mic l-a văzut dând ochii peste cap, pentru că nu s-a jucat niciodată cu el, ba mai mult a vorbit urât cu el şi multe alte lucruri care nu se pot spune, copilul a întrebat: „Aş putea să nu merg cu voi?” (Pacientul urma să stea întins pe banchetă, iar copilul să-i ţină eventual capul în poală, nu?)

2. Din cauza trecutului, eu nu pot suporta mirosul de băutură nici când vine dinspre un restaurant, pe lângă care trec sau când stă un călător care-a consumat alcool, lângă mine în autobuz (mă dau jos din mijlocul de transport, iau altul, asta este!). Amintirile provocate de mirosul alcoolului, deşi au trecut 19 ani sunt atât de pregnante încât nu pot să-mi controlez spaima pe care o simţeam de câte ori ştiam cum urmează să fim altoite. A călători cu el într-o maşină, beat criţă şi cu vodka alături – pentru că trebuia să bea mereu, nu, altfel sevrajul apărea ca o hidră… Nu, nu am putut.

Aşa că am renunţat să ajung acolo.

P.S. S-a dus duminică soţul meu şi l-a adus întins pe bancheta din spate, plângându-se de singurătatea lui şi de faptul că este cel mai nefericit om de pe pământ. Tot el l-a şi internat, luni.

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Înfrântă – Providenţă sau coincidenţă&8221;

  1. imi pare rau, imi pare rau pentru tine, pentru familia ta….sa nu intelegi gresit! nu e compatimire! chiar inteleg….socrul meu a baut toata viata si a facut niste lucruri ingrozitoare la betie: a atacat-o pe bunica sotului meu, din fericire a reusit sa fuga inainte sa se intample ceva,dar catelul curajos care a intervenit si l-a oprit (un bichon maltez) a fost taiat pe toata burta cu cutitul, am salvat-o, a fost operata, dar a ramas cu sechele,dupa 1 an a paralizat la partea din spate, a mai trait inca 1 an si apoi a murit…
    intre timp au murit si bunica sotului si socrul meu , cu acesta nu am mai vorbit vreodata de atunci niciunul din noi, abia l-am tinut pe sotul meu sa nu-l bata cand l-a intalnit la acea vreme….dar nici viata nu iarta…socrul meu a murit singur, mancat de cancer,nu s-a mai putut ridica din pat in ultimele luni de viata….doar fratele lui l-a vizitat cand putea, copiii nu au vrut sa-l mai vada, cumnata mea nu a fost nici la inmormantare…..viata iti intoarce cate o palma cum nici nu crezi…
    de aceea zic: imi pare rau!

    • eu am o viaţă minunată. şi tatăl meu, deşi ne-a făcut viaţa mizerabilă, ar fi putut să aibă o viaţă delicioasă. doar să fi făcut naveta între spania, românia şi sua… nu sună rău, nu? ar fi putut avea tot ce-şi dorea, din partea noastră, care l-am putut ierta, prin simpla milă creştină. faptul că eu acum rezist cu greu la ceea ce a ajuns el este datorat degradării lui şi groazei că a preferat să se stingă aşa, în loc să se scuture cum se scuturau eroii din poveşti de pieile cine ştie cărui animal… şi deveneau oameni. i-a plăcut pielea aceea.
      repulsia este faţă de obicei, nu faţă de el (dar când el ajunge să decrezteze şi să opteze pentru a fi una cu asta…)… apoi faptul că fiul meu a avut parte de şocuri cam mari cu el… asta e mai grav decât ce mi-a făcut el în viaţă…
      cred că mă înţelegi… şi-ţi sunt recunoscătoare pentru că mi-ai arătat asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s