9

Despre femei, in filmul Bridesmaids (2011)

http://youtu.be/VX8TadGbwkk

Babatiile care au trait adolescenta inainte de 89, adica cei de varsta mea, isi amintesc acest trio. Sincer, il uitasem si nu-i simteam lipsa. Ale maturitatii valuri m-au determinat sa nu am nicio nostalgie fata de vremea aceea. Dar iata ca n-am avut si eu ce face intr-o zi si m-am apucat sa vizionez filmul Domnisoare de onoare (2011). Pe langa faptul ca mi s-a parut absolut neinteresant vreme de vreo 30 de minute, daca nu si mai mult, de pe la mijloc a inceput o cavalcada de situatii complet scapate de sub control, care chiar iti smulgeau rasul. Nu recomand filmul copiilor (mai ales primele imagini sunt jalnice), iar adolescentii cu siguranta nu vor avea rabdare sa-l urmareasca. In schimb adolescentele probabil ca se vor da in vant dupa el: pacat ca multe dintre noi sunt in genul eroinei principale, alaturi de care eu nu am putut fi, din pacate, pentru ca mi s-a parut tot timpul egoista si complet lipsita de logica. Eu oricum sunt dintre cei care nu dau doi bani pe evenimente sociale cu fast si pompa… Faptul ca totul s-a tesut in jurul nuntii tipic americane, cu isteria si aruncarea de bani pe fereastra, ar putea sa intereseze tinerele ce vor sa se casatoreasca in curand;  poate au nevoie de idei!

Oricum, am ajuns si eu la niste concluzii:

1. De vreme ce multe dintre noi suntem genul egoisto-isteric, de ce ne miram ca nu ne iau in seama barbatii care sunt relaxato-indiferenti?

2. Chiar nu se poate ca o femeie care apare in viata unei prietene dragi sa devina si prietena ta! (din nefericire, cam asta este concluzia, chiar daca unele se mai straduiesc sa iasa din tipare)

3. Cum se face ca tocmai fiintele care par mai fericite cersesc mai multa mila? Nu cumva filmele vor sa ne faca sa fim neincrezatori cand apar persoane cu adevarat fericite, dar pe care noi le asociem cu jalnicele si prefacutele personaje din filme?

4. Cel mai placut personaj a fost pana la urma cel pe care sigur ca un barbat l-ar fi respins din start: una dintre domnisoarele de onoare care atarna greu la cantar, sora mirelui. Pentru cele care au probleme cu greutatea, modelul acesteia este deslusit la un moment dat, spre finalul fimului… Sincer, eu as fi mers pe un scenariu in care ea sa conteze mai mult – un destin ca al ei e mai interesant decat al unei disperate superbe care se lamenteaza din orice!

Cu alte cuvinte, filmul nu e educativ, dar daca vreti neaparat sa-l vedeti, sa nu spuneti ca nu v-am avertizat… Si cand veti pierde 90 de minute si le veti regreta, sa-mi lasati un mesaj pe blog! 🙂

P.S. Superbele versuri ale melodiei de inceput, pot fi gasite aici…

http://www.lyricsfreak.com/w/wilson+phillips/hold+on_20147057.html

7

Ningea cu căprioare (sau printre)

Cînd ne-am întors de la Braşov, am trecut prin Timişu de Jos, de Sus, nu mai ţin minte… Oricum, într-o curte am descoperit cel puţin 6 căprioare. Acum eu nu ştiu dacă fetele veniseră la plimbare sau aparţineau familiei respective, nu ştiu dacă e normal ca în ograda cuiva să vieţuiască o turmă de căprioare… Dar ce ştiu e că acolo era ca în basme: se adunaseră toţi Bambi ca să vadă cum ninge, poate sau să-l caute pe Bocănilă… ori pe Sconcsilă zis şi Flower…

Dacă are cineva mai multe informaţii despre respectiva gospodărie, să ne spună şi nouă… Vă rog!

5

Grupul nostru de la Moieciu

Am fost 6 familii. 5 erau normale… adică aveau 2 copii. Doar noi aveam una bucată, care, însă, făcea pereche cu celebrul Edi, cel care te cucereşte cu dârzenia lui, deşi are doar 6 ani.

La un moment dat am făcut un joc de cunoaştere… Erau pe masă 7 cadouri (şi pentru familia lui Edi, nu? 🙂 ) şi aveam de extras un număr – darul şi o întrebare…

Aborsanul a nimerit un set de recipiente pentru condimente şi cerinţa era să spunem care sunt asemănările şi deosebirile dintre familia noastră şi darul primit. O altă familie a primit un triplu de cutiuţe, ce ieşeau una din alta şi cum erau foarte vesel pictate au avut ca datorie să povestească cea mai veselă experienţă din ultimul timp. Cei care au primit suportul de şerveţele cu o bilă grea, care ajută şerveţelele să stea locului, să nu fluture în vânt (precum cravata de pionier!) erau invitaţi să-şi reamintească în ce fel s-au cunoscut … faza după care au făcut masa de nuntă, nu, la care au avut nevoie de şerveţele…

În ce ne priveşte, soţul meu a grăit despre mine: e sarea din casa noastră, că dă gust la orice. Iar eu am adăugat că sunt conştinentă că uneori îmi cam pierd… gustul, mai degrabă capacitatea de a aduce bucurie… 🙂 Pe Aborsan l-a decretat piper, că e jucăuş, cum e piperul când încerci să-l prinzi şi-ţi scapă printre degete. Deosebirea ar fi că niciodată nu are iuţimea respectivă, fiindcă el e blând şi cumsecade mai mereu. Paşnicul lu* mama! Mai departe soţul meu s-a comparat cu oregano, că el adoră oregano… şi seamănă cu oregano că e bun oriunde-l pui (şi, mamă, ce dreptate are!). Fără deosebiri, că oregano nu are defecte… 🙂

Prin familia ta sau în viaţa ta, cam ce mirodenii există?

14

Înscrierea pentru clasa I la școală vocațională

Conform principiului gospodarul își face iarna car și vara sanie, părinții copiilor de 7 ani se gândesc din iarnă la toamna când le vor merge odraslele la școală. Am o prietenă a cărei fată a fost la o grădiniță particulară de limbă germană și cum era cea mai bună dintre copiii mama s-a gândit să o dea mai departe la Goethe… Sună ea și întreabă care este criteriul pe care sunt admiși copiii în clasa I și află cu stupoare:

  1. dacă sunt din familii de germani
  2. dacă sunt handicapați sau din familii monoparentale
  3. dacă mai au un frate sau o soră la școală

Test de performanțe, de limbă, de cunoștințe?

Nu.

Și ce propuneți, întreabă prietena mea, să-mi betegesc fata pentru a o putea înscrie la dv? Sau poate vreți să divorțez, ca să aveți motiv s-o luați în seamă? Ori s-o dau spre adopție unei familii din categoriile anunțate, că măcar așa are un frate sau o soră la voi și o primiți?

Persoana însărcinată cu relațiile cu publicul a încheiat discuția, precizând că regretă că nu poate fi mai de folos, singurul care poate schimba lucrul acesta este Ministerul, căci el a pus aceste condiții.

Minister, cunoștințele cuiva mai contează azi? Nu spune nimeni că n-ar trebui ajutați cei din a doua categorie, dacă se pricep la germană, ori cei din a treia, dacă, da, au demonstrat abilități pentru acest domeniu. Dar ca să nu poată beneficia de acest învățământ cei care știu germana, în favoarea celor ce n-o știu, dar sunt din categorii defavorizate…

Nu știu dacă mai țineți minte, pe vremuri, imediat după Revoluție, ca să ajungi în Germania, aveai nevoie de sute de acte, iar dacă ai fi vrut să rămâi acolo trebuia să te dai peste cap să le demonstrezi că ești Făt-Inteligent pentru a putea fi primit, pe când conaționalii noștri, romii, primeau azil imediat, pe criteriu că sunt discriminați, sărmanii. Au primit la romi de li s-a acrit și apoi au spus că nu le mai trebuie, dar nu puteau judeca de la bun început că și toleranța asta are o limită? Cine face ca ei, ca ei să pățească și cine are copil instruit, capabil, de dat la școală vocațională să lupte pe toate căile, cu toate metodele, punând la lucru toate antenele, măcar pe-al lui să-l strecoare printre discriminați, pentru că oricum sistemul se pare că nu se schimbă!

2

Să pice (nu: să picăm de) fazani!

Am plecat spre Moieciu, pentru a ne petrece acolo sfârșitul de săptămână. Cum am trecut de Academia Militară, au început să apară fazanii… Nu oamenii despre care se spune că au picat de fazan, ci păsările adevărate… Culorile lor erau tulburător de frumoase. Unii verzi, alții arămii. Pe zăpada albă, erau o apariție uluitoare. Dar mai uluitor era faptul că… erau în plină civilizație, printre oameni.

Ultimul l-am observat la ieșire din Snagov, dar soarta lui era pecetluită. Se zbătea pe șoseaua populată de mașini rapide. Iar un individ (ori cel care l-a împușcat, ori cel care l-a lovit cu mașina) îl urmărea, pentru … Pentru ce, nu știu. El e singurul care ar putea să ne spună scopul.

Fazanul este protejat de lege? E sezon de vânătoare la fazani?

O prietenă din Snagov, cu care am vorbit imediat, mi-a spus că e curtea ei plină de fazani.

*Pentru mine, dragă, a zis ea, sunt păsări de curte. Dacă aș vrea, aș putea zilnic să mănânc din carnea lor, dar îți dai seama că, în primul rând am respect pentru specie și apoi… Cum aș putea să mănânc prietenii fetei mele, pentru că ea se joacă zi de zi cu ei… Ar plânge fără oprire. Și ce mamă vrea să-și audă copilul plângând?*

Cred că cea mai frumoasă veste despre modernizarea României ar fi că, în loc să fim invadați de câini și pisici, suntem ocupați de poporul făzănesc. Decât șobolani sau gândaci, mai bine fazani. Mulți fazani. Cel puțin ei nu au purici, nu mușcă și nici nu-ți produc silă.

Sper să trăiesc ziua aceea!

2

Cu o moarte toți suntem datori…

Astăzi, m-am gândit cu spaimă la moarte… la posibila moarte a cuiva drag, bolnav. Gândul acesta m-a determinat să scotocesc printre ideile mele mai vechi și m-am decis să realizez un seminar, pentru tineri, despre rostul vieții.

Apăi… când e vorba despre rostul vieții, toți spun… fericirea, celebritatea, perpetuarea speciei… M-am documentat pe net pentru cea de-a doua parte… celebritatea…

Am luat la rând toate clipurile propuse de cei care au această pasiune și am găsit zeci de nume de celebri dispăruți; chiar dacă noi ne gândim doar la câțiva, sunt atât de mulți… Așa am aflat de ce au dispărut o mulțime de actori pe care i-am văzut când eram adolescentă sau prin facultate…

Recunosc, azi am făcut trafic pe Wiki, pentru că erau multe nume pe care nu le știam și am copiat totul despre acei oameni, pentru ca apoi să pun totul cap la cap și să ajung la niște concluzii…

Sunt multe filmulețe dedicate artiștilor dispăruți, dar unul mai complex este acesta…

Pentru momentele de criză, când ți se pare că viața nu are rost… vizualizarea lui te poate determina să spui:

1.  dacă și ei mor… eu de ce să n-o fac… acum?

2. dacă tot voi muri cândva, de ce să nu mă străduiesc totuși acum să mă ridic, profitând de faptul că încă respir, deci mai am o șansă…

Îmi pare rău pentru toți cei care au dispărut dintre noi datorită bolilor necruțătoare… Sunt consternată și regret dispariția celor care au murit în accidente aviatice (sunt mai mulți decât orice cifră pe care am înainta-o noi, din inerție!)… Tristă sunt și pentru cei care au murit împușcați sau în altercații, implicați cu voie sau fără voie… Dar cea mai mare durere o am pentru cei care s-au stins din cauza abuzurilor de droguri – cei mai mulți!

Viața pare o mare mizerie, dacă o privești prin prisma faptului că se moare… Dar viața ar putea să se personifice, să-și pună mâinile în șold și să ne întrebe… ce-ai făcut cu mine, atâta câtă m-ai avut????? …

Astăzi a fost o zi în care m-am bucurat încă o dată că trăiesc și că nu am nevoie de surogate pentru a simți fericirea.

0

După ședință, multe idei se adună…

Azi am avut o ședință de vreo 2 ore, ca să putem spune toți ce avem de spus (ce bine că nu ne bagă nimeni pumnul în gură!) și apoi am plecat la cel mai apropiat Mall pentru că una dintre prietene voia să-și cumpere cizme… Nu putea săraca să le ia singură: cântăreau mult, nu avea forță să le care… dar ce zic eu de cărat, cum să le găsească, pentru că erau dificil de contorizat magazinele cu încălțări, avea nevoie de trib după ea… 🙂

O alta trebuia să ia de la curățat costumele soțului, dificilă îndatorire și evident era nevoie de noi pentru a o ajuta să găsească hainele (cum că noi oricum nu i-am văzut soțul niciodată, dar știm ce poartă 🙂 ).

Eu eram trena. N-aveam nicio altă treabă decât să casc gura (în jur sau la ele) sau să întregesc celebrul trio.

N-am fost ca cele din Totul despre sex, nici măcar ca cele din În jungla orașului – adică nu întorceau bărbații capul după noi și nici nu ne plângeam de durerile din casă sau de vreo spaimă închipuită. Am râs, ne-am amintit de vremurile de început (cu una dintre ele lucrez de … 19 ani!) și am făcut planuri pentru viitor.

B și C, sunteți minunate și vă mulțumesc pentru prietenia voastră.

 

16

La multi ani, sister! (sau Plantula…)

Azi e ziua surorii mele. Si pentru ca singurul mod in care poate sa mai existe un om dupa ce devine parinte este prin copiii sai (e un fel de-a spune, nu militez chiar atat de tare pentru identificarea cu pruncii 🙂 ), iti dedic nu o melodie pentru tine, ci un fragment dintr-o carte pentru copii, ca sa-mi amuzi nepotii cu aceste franturi …

Leul, devenit profesor se plange:

Am niste elevi ingrozitori. Nu invata nimic. Sunt niste lenesi. Broasca testoasa a ramas repetenta 273 de ani la rand. Crocodilul trage chiulul de la scoala si fuge sa se scalde. Girafa copiaza la toate tezele. Cum intorc putin capul, gata, isi intinde gatul pe la toti vecinii. Cat despre rinocer, toata ziua se tine de farse. Isi pune cornul pe locul colegului sau de banca – strutul – care nu observa nimic si, cand se asaza, se inteapa ingrozitor. Un corn de rinocer nu e o piuneza oarecare… Ce sa mai spun? Nu cred sa mai existe pe undeva o scoala unde sa se intample lucruri asemanatoare. Trebuie sa ma intelegeti nu mai pot rabda…

O balena are si ea motive sa se planga de fiul ei. Pasamite se urca in transatlantice si nu scoate bilet si o face de ocara in tot oceanul….

Sper sa aud aceste cuvinte rostite si de americanii mei nepoti :-), ca tu nu ma indoiesc: le stii prea bine, la cat de desteapta ai fost la scoala…

P.S. Sora mea era tare la toate materiile, de la limbi straine la chimie, de la romana la sport, de la atelier la matematica. Avea de ales intre a merge la olimpiada pe tara… la vreo 3 materii, ca ea participa la toate… 🙂

Betonata mea de sora! 🙂

P.S. La multi ani, sisteriado!

– fragmentele redate apartin cartii lui Eduard Jurist, acest Creanga al secolului XX, „Tapul fotograf”. Eu am luat-o de la targul de carte, dar s-ar putea sa existe si prin librarii, daca sunt destepti librarii si au bagat-o in seama. Apartine Editurii Tritonic. Sau posteritatii… Oricum, merita sa o aveti, radeti continuu.

8

Cum să-ți serbezi ziua de naștere

Normal că unii își serbează ziua de naștere cu fast și pompă. Până la o anumită vârstă ne stă și bine să umplem casa de amici și să-i cinstim. După aceea, reducem numărul lor la cei din familie și, la un moment dat, uităm de data respectivă, pentru că ne amintește că începem să semănăm cu Matusalem.

Mă întrebam eu cum va serba mama mea ziua ei de naștere, ce model de viață îmi va mai da, când … ce să vezi… S-a întrecut pe sine. A trimis un pachețel pentru colegele mele… cu fulare. Ce s-a gândit ea: dacă tot o suportați pe fata mea 🙂 , dacă tot mă delectați zilnic (fiindcă ea ne monitorizează mereu, fetelor, să știți lucrul acesta! 🙂 ), dacă tot v-au plăcut obiectele cu care s-a întors fie-mea și dacă tot nu se găsește material de acest fel pe la voi, dacă tot nu aveți timp să vi le tricotați voi… ia să pun eu mâna și să vă surprind cu ceva drăgălaș.

Adicătelea, de ce nu v-aș cadorisi chiar de ziua mea, ca să fiu generoasă până la capăt, și-așa nu mai e momentul să fac tămbălău… 🙂

Așa că intru eu în clădirea firmei și doar ce le văd pe prietenele mele împopoțonate cu fulare. (Partea cea mai tare a fost că nici măcar mie nu mi-a spus de ceea ce avea în gând, așa că pe ele le-a uimit cu darul, pe mine cu ideea!)

Acum, dacă vine cineva și se uită la noi are impresia că avem ținută de lucru, uniformă…

Înainte de a-ți spune La mulți ani, doamnă, ne gândim să-ți sugerăm să ne faci și niște costume cochete; că dar din dar se face Raiul și dacă tot ai început cu ceva mic, poți continua și cu ceva mai consistent 🙂

Și-acum… La mulți (b)ani, Mârto, să ne trăiești și să fii mereu cu un pas în fața noastră la trăznăi … Iar dacă noi ne lăsăm pe tânjeală, să ne tragi după tine, că ar fi bine ca generația noastră să aibă măcar jumătate din energia ta.

Pusi-cat! 🙂

6

Condica de blogosferă

Blogosfera

Un proiect nou lansat de către Mostwantedblog.org ,  ce vizează să unească blogosfera românească.

Condica blogosferei

Condica Blogosferei este titlul unei cărţi, în care noi, cei din MWB, dorim să strângem mesajele cât mai multor bloggeri, o carte care să fie reprezentativă pentru mediul online şi care să poată arăta cine există cu adevărat în blogosfera românească.

În Condica Blogosferei poate semna orice blogger dornic să arate lumii întregi că el există pe harta blogosferei şi astfel blogosfera există și prin articolele de pe al său blog !

Cartea cu titlul “Condica Blogosferei” va fi publicată în exemplar unic, o dată la fiecare 60 de zile, începând de azi 16 februarie 2012, iar cu fiecare ediţie nouă publicată se vor adăuga mesajele celor care din diferite motive vor afla mai târziu de existenţa Condicii. Practic, va fi una şi aceeaşi carte, care doar va creşte în volum, cu fiecare ediţie nouă. Pe 31 decembrie 2012, Condica Blogosferei va fi publicată în formatul final, care să cuprindă, sperăm noi, numele şi mesajele cât mai multor bloggeri.

În Condică poate să apară orice blogger care dorește acest lucru. Pentru a face parte din acest proiect, trebuie să trimiteţi un mesaj la adresa de e-mail grupmwb@gmail.com, care să cuprindă:

  1. numele complet sau doar prenumele
  2. pseudonimul online, dacă există
  3. oraşul şi ţara
  4. titlul şi adresa blogului
  5. o scurtă descriere a blogului, precum şi un mesaj pentru toţi ceilalţi colegi de breaslă, dar şi pentru cititori.

Deşi Condica Blogosferei va fi doar în exemplar unic, oricine doreşte să aibă o copie o va putea avea, fiind nevoie doar de un mesaj la aceeaşi adresă menţionată mai sus (detaliile de primire urmând a fi discutate cu fiecare blogger în parte). Condica Blogosferei va avea şi o ediţie în format video, pentru a arăta tuturor mesajele bloggerilor pentru lumea întreagă.

Începând de azi Condica Blogosferei este o carte a tuturor bloggerilor, mici sau mari, celebri sau mai puţin celebri, din orice nişă de activitate. Atenţie însă, vor fi acceptate doar bloguri, nu alte site-uri sau pagini de promovare ale blogurilor !

*

Autorii şi membrii MWB, precum şi orice alt blogger care doreşte să ajute la promovarea Condicii Blogosferei, sunt rugaţi să preia acest articol integral prin copy&paste şi să-l publice pe blogul personal.

preluat de aici

1

Dacă eram…

Am trecut pe la ioni și am preluat leapșa că tare m-a amuzat…

Daca eram un anotimp: eram un mix de primăvară și toamnă, la culoare și categoric vară, la temperatură… 🙂

Dacă eram o lună: eram mai, indiscutabil! (prietenii știu de ce)

Dacă eram o zi a săptămânii: eram marți (pentru că luni este cea mai dificilă zi a săptămânii la locul meu de muncă, așa că marți mă odihnesc senină… 🙂 )

Dacă eram o parte a zilei: eram dimineață, că sunt matinală

Dacă eram o virtute: eram sinceritatea.

Dacă eram o planetă: eram Pluto (că-s mică, precum ea, pe lângă restul!)

Dacă eram un lichid: eram, evident, suc de fructe; mai sigur: de pere

Dacă eram o stare a vremii: eram canicula

Dacă eram un instrument: eram un clopoțel

Dacă eram un sentiment: eram  veselia

Dacă eram un gest: eram plimbatul mâinii prin păr

Dacă eram un sunet: eram al ploii torențiale

Dacă eram un cântec: eram Două drumuri paralele, al Angelei Ciochină

Dacă eram un simbol: eram unul care nu putea fi privit acuzator că aduce a masonerie.

Dacă eram un oraș: eram unul din Suedia sau Danemarca, transformat în oraș de Israel

Dacă eram un gust: eram acru, că-mi place 🙂

Dacă eram o aromă: eram parfum de lămâiță

Dacă eram o culoare: eram lime

Dacă eram o parte a corpului: eram degetul mic de la piciorul stâng

Dacă eram un drog: nu, nu eram! 🙂

Dacă eram un accesoriu: eram o broșă fluture, colorată vesel

Dacă eram un produs de machiaj: ce înseamnă acest termen? 🙂

Dacă eram o materie: eram  *educație civică*

Dacă eram un personaj de desene animate:  eram Tinker Bell, evident, deși nu am niciuna dintre veleitățile ei…

Dacă eram o formă: eram … ce formă au tentaculele caracatiței?

Dacă eram un număr:  8

Dacă eram o mașină: n-aveam cum!

Dacă eram o haină: eram o rochiță cu fustiță plisată, în culori de curcubeu

Ideile speciale ale lui Ioni-Boni:

Daca eram un animal: eram raton.

Daca eram o zeita: eram … trimisă printre pământeni că nu mi se găsea loc pe acolo!

Daca eram un fruct: eram mango

Daca eram o jucarie : eram un om de zăpadă de pluș, cu un rânjet larg, deschis, care ar fi bucurat pe oricine trecea pe lângă el.

Daca eram un fenomen al naturii: eram fulgerul

Daca eram un creator : eram eu, dar fără sechele

Daca eram o leguma: eram usturoi

Daca eram un institut: eram o bibliotecă

Daca eram o pasare: eram un cardinal

Daca eram o floare: eram una violet, cu flori tot anul, care să nu-și supere stăpâna că nu înflorește sau amenință cu decesul 🙂

Daca eram o unelta( scula) : lăsați, mi-ar plăcea mai mult să fiu lădița în care stau sculele, pentru ca să le cuprind pe toate în brațe!

Daca eram un metal: eram tinichea, legată de o mașină la fel de tinichea a unor proaspăt căsătoriți

Daca eram un copac( pom) : eram piersic

Daca eram o formula: mă pierdeam printre altele, că nu puteau să-mi reziste atomii la atacul celorlalți…

Daca eram un element: eram absentă la apel… 🙂

2

Declarație de dragoste – cerere în căsătorie – Prețul libertății

Caută lumea în delir *declarație de dragoste*. Nu umblă după filmul adolescenței noastre, desigur, ci după modele prin care să declare propria iubire. Iar în perioada aceasta au fost foarte multe accesări spre postarea în care prezentam cea mai tare … cerere în căsătorie.

Acum, dacă lumea tot iubește și dacă lumea tot vrea să se căsătorească, (în ciuda cifrelor disperate care parcă încearcă să descurajeze căsătoria de vreme ce 60% dintre cupluri mai devreme sau mai târziu tot se despart!) și dacă tot vin buluc spre mine îndrăgostiții ca să suplinească lipsa de idei cu faptele altora…

îmi permit o sugestie.

Nu vă căsătoriți până nu vedeți un film. Adică luați-vă de mână iubita sau iubitul și vedeți, închiriați, căutați filmul A Price Above Rubies (1998) – Prețul libertății. Se poate spune că este un fel de consiliere premaritală – ceea ce nu se prea face în societatea noastră… 🙂

Nu pun mare preț pe faptul că joacă Renee Zellweger, deși prezența ei dă o notă aparte scenarului. Și nu țin cont nici de tot ceea ce ar putea să pară deranjant pentru un ochi puritan. Pur și simplu, filmul te pune serios pe gânduri dacă ești la un pas de căsătorie, pentru că, uite!, există totuși două lumi – a oamenilor simpli și a celor complicați, iar oamenii complicați pot fi de trei feluri – credincioși, necredincioși și credincioși, dar cu personalitate, iar oamenii cu personalitate pot face gesturi necugetate, dar sunt multe lucruri care-i împing la fapte disperate… și la un moment dat se pot trezi și cei simpli – oare de ce n-or face-o mai devreme?

Mie mi-a plăcut filmul pentru că e lucid și poate trage semnale de alarmă inclusiv pentru societăți închise și ferite de influențe din exterior… dar care se macină prin loviturile din interior…

Câte ceva despre film de la specialiști

Viata Soniei reprezinta o adevarata implinire a visurilor parintilor ei: s-a casatorit cu un tanar cleric, un adevarat sfant, si s-a asezat la casa ei, intr-o comunitate de evrei traditionalisti. In lumea Soniei, menirea femeii este de a avea grija de barbat si de gospodarie si nimic nu poate fi mai pretios decat acest lucru. Insa multumirea de sine a tinerei femei este zdruncinata de pasiunile ascunse ce incep sa iasa la iveala pe masura ce Sonia descopera lumea si se descopera pe sine prin intermediul slujbei pe care si-o gaseste in industria pietrelor pretioase. Intre ea si familia din care face parte incepe un adevarat razboi al mentalitatilor. Sonia alege o noua viata, in care valorile sunt cele pe care ea singura si le alege: nimic nu este mai pretios decat libertatea.
 
Mă rog, eu finalul îl văd mult mai profund decât ar lăsa să creadă prezentarea, însă fiecare cu impresia pe care o alege din deznodământ…