Babatiile care au trait adolescenta inainte de 89, adica cei de varsta mea, isi amintesc acest trio. Sincer, il uitasem si nu-i simteam lipsa. Ale maturitatii valuri m-au determinat sa nu am nicio nostalgie fata de vremea aceea. Dar iata ca n-am avut si eu ce face intr-o zi si m-am apucat sa vizionez filmul Domnisoare de onoare (2011). Pe langa faptul ca mi s-a parut absolut neinteresant vreme de vreo 30 de minute, daca nu si mai mult, de pe la mijloc a inceput o cavalcada de situatii complet scapate de sub control, care chiar iti smulgeau rasul. Nu recomand filmul copiilor (mai ales primele imagini sunt jalnice), iar adolescentii cu siguranta nu vor avea rabdare sa-l urmareasca. In schimb adolescentele probabil ca se vor da in vant dupa el: pacat ca multe dintre noi sunt in genul eroinei principale, alaturi de care eu nu am putut fi, din pacate, pentru ca mi s-a parut tot timpul egoista si complet lipsita de logica. Eu oricum sunt dintre cei care nu dau doi bani pe evenimente sociale cu fast si pompa… Faptul ca totul s-a tesut in jurul nuntii tipic americane, cu isteria si aruncarea de bani pe fereastra, ar putea sa intereseze tinerele ce vor sa se casatoreasca in curand; poate au nevoie de idei!
Oricum, am ajuns si eu la niste concluzii:
1. De vreme ce multe dintre noi suntem genul egoisto-isteric, de ce ne miram ca nu ne iau in seama barbatii care sunt relaxato-indiferenti?
2. Chiar nu se poate ca o femeie care apare in viata unei prietene dragi sa devina si prietena ta! (din nefericire, cam asta este concluzia, chiar daca unele se mai straduiesc sa iasa din tipare)
3. Cum se face ca tocmai fiintele care par mai fericite cersesc mai multa mila? Nu cumva filmele vor sa ne faca sa fim neincrezatori cand apar persoane cu adevarat fericite, dar pe care noi le asociem cu jalnicele si prefacutele personaje din filme?
4. Cel mai placut personaj a fost pana la urma cel pe care sigur ca un barbat l-ar fi respins din start: una dintre domnisoarele de onoare care atarna greu la cantar, sora mirelui. Pentru cele care au probleme cu greutatea, modelul acesteia este deslusit la un moment dat, spre finalul fimului… Sincer, eu as fi mers pe un scenariu in care ea sa conteze mai mult – un destin ca al ei e mai interesant decat al unei disperate superbe care se lamenteaza din orice!
Cu alte cuvinte, filmul nu e educativ, dar daca vreti neaparat sa-l vedeti, sa nu spuneti ca nu v-am avertizat… Si cand veti pierde 90 de minute si le veti regreta, sa-mi lasati un mesaj pe blog! 🙂
P.S. Superbele versuri ale melodiei de inceput, pot fi gasite aici…
http://www.lyricsfreak.com/w/wilson+phillips/hold+on_20147057.html
Despre sufletul meu 