Despre tricotat, ca mare pasiune

Am spus de multe ori că nu sunt adepta FaceBook. Şi nu eram. Aveam însă un prieten care mă punea mereu să-i spun părerea mea despre fetele care-i plăceau şi atunci mi-a creat el contul… căruia eu i-am uitat parola… ca să aflu apoi că era de fapt adresa de mail… atât de pricepută eram… 🙂

Dar cum am apărut pe FB, cereri de prietenie cu sutele. Şi toţi mă certau că de ce nu le accept prietenia, iar unul chiar mi-a scris cu milă… „sper ca aici să se umple de prieteni!” – bine că a fost modest şi nu a adăugat că datorită acestei mile mi-a dat add, ca să nu fiu singurică în ploaie… Şi am început să accept… La un moment dat nici nu-i cunoşteam şi adăugam… Aş vrea să scriu un panou maaaare: dacă vreodată unul dintre prietenii mei de pe FB vă va cere ajutorul, n-o faceţi doar pentru că sunt acceptaţi de mine; întrebaţi-mă însă dacă-i ştiu… – cred că e valabil pentru mulţi dintre noi, am chiar prieteni care au fost amarnic înşelaţi… acordând credit pentru că… îl avea prieten pe un cunoscut… dar de întrebat nu l-a întrebat…

Ei bine, pe FB am văzut o campanie… cine vrea să tricoteze fulare şi căciuli pentru oamenii străzii. Acum eu, care sunt îndrăgostită de tricotat, am răspuns pozitiv, doar că am explicat şi altceva: firele costă foarte mult, pe când seturile din Dragonul roşu sunt ieftine şi de-a gata (în contextul în care eram doar 3-4 persoane care s-au oferit să tricoteze, restul spunând că nici n-au auzit de acest sport). Rămâne de văzut ce se va întâmpla, dacă vom reuşi în cele din urmă să facem şi muncă manuală, dar vreau să atac două subiecte:

a. una dintre fete era consternată că eu tricotez… nu numai că nu-i venea să creadă, dar avea o atitudine chiar batjocoritoare… drăguţa mea, eu tricotajul l-am învăţat la materia numită Atelier, în epoca de aur… şi am ţinut minte! Că acum fac altceva, e adevărat, dar fiecare poate avea un hobby… sau mai multe (în acest caz, eu!)

b. având şi eu puţine clipe de senin azi, după vreo 2 luni, am intrat pe bloguri să mai comentez şi să mai citesc… şi-am ajuns în cel mai interesant colţ… pentru cei ce tricotează, evident, nu pentru ceilalţi.

M-am şi abonat, să mă pregătesc pentru turnirul împotriva frigului… tricotând! 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Despre tricotat, ca mare pasiune&8221;

  1. sa stii ca si eu tricotam cand eram mai…tanara ( :))) nu am decat 32 dar uneori ma simt mai batrana decat altii )….dar am cam uitat in ultimii ani….
    spor la tricotat si sa ne povestesti, dar, mai ales, sa ne arati ce ai lucrat si cum te-ai incalzit 🙂

    • da cautare pe blog, pentru a vedea fularele tricotate anul trecut. pe cele de anul acesta ar trebui sa-mi fac timp să le fotografiez… mi-e teamă că îţi voi face o poftă atât de mare cu frumuseţea lor încât vei cumpăra lâna aceea şi vei face şi tu… 🙂

  2. 😆 … sunt deja la al treilea pulover anul ăsta, după o pauză de peste 9 ani.
    Tricotatul l-am învățat de la mama, la atelier am învățat lucrul cu acul, iar astea sunt ca mersul pe bicicletă… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s