Whitney Houston – să cânți despre iubire fără s-o cunoști

Deocamdată o amintire…

Pot fi miracole, când crezi… De ce (nu) poți să crezi?

Eram adolescentă și tocmai se lansa. Am aflat că s-a căsătorit. Eu, care eram îngrozită de ideea căsătoriei, mă gândeam pentru prima dată că, da, va fi un om fericit după ce face pasul acesta. După ce ziarele au anunțat că soțul ei o bate și n-are nicio remușcare pentru că o schimbă mereu cu alte femei, am intrat iar în consternare: Păi, dacă și pe WH, frumoasa frumoaselor și talentata talentatelor o tratezi astfel… cum să mai avem noi, celalalte, banalele, speranțe că ne-ar fi fideli bărbații sau că s-ar purta frumos cu noi? Îmi amintesc puține lucruri din acei ani, dar pe acesta mi-l aduc aminte foarte clar pentru că am reînnoit legământul – niciodată căsătorită, fiindcă sigur mă voi înscrie în categoria celor chinuite.

Au trecut anii și veștile despre ea mă îngrozeau. Când te raportezi la un star, o faci mai mult cu invidie, ai vrea să fii ca el/ea, ai vrea să stai în preajma ei… Și, deși o admiram pentru melodia pe care am ales-o pentru azi, mă gândeam cu ciudă și furie, chiar: deci, nu doar eu sunt dezamăgită de părintele meu… și fiica ei este, de vreme ce are o mamă care nu poate renunța la dependența ei…

Sunt curioasă ce spunea ea când recădea în patima dependenței, după toate dezintoxicările. Când soțul meu l-a internat pentru a patra oară pe socrul lui :-), doctorul l-a întrebat pe pacient:

– De ce beți, domnule, de ce vă întoarceți la băutură, deși plecați de aici refăcut și sănătos.

– A, domnule doctor, de singurătate…

– Singurătate, domnule? Dv știți ce înseamnă acest cuvânt? Aveți alături un om care v-a însoțit de fiecare dată… Aceasta nu este singurătate, este indiferență…

Indiferență față de tine, în primul rând, indiferență față de cei pentru care ești responsabil, indiferență față de bucuria vieții. Și ar mai fi ceva, domn* doctor! O mare indiferență față de darul cel mare oferit de Dumnezeu, viața.

WH era cântăreață de gospel. De multe ori melodiile ei aveau un mesaj creștin atât de pregnant că erai gata să-ți scoți inima din piept și s-o arunci în sus, strigând: Prinde-o, Doamne, e a Ta, de acum. Doar cânta… Cântatul era o meserie și și-o făcea cu succes. Primise un talent fantastic și îl folosea.

Cei care o ascultau erau binecuvântați, dar ea nu păstra nimic din *bunătatea* pe care o împrăștia, nu păstra și pentru ea ceva care să-i dea stabilitate. Această dărnicie a ei – împrăștia credință! 🙂 – se oprea când era vorba să-și întindă ei însăși o bucățică… Nu, nimic pentru ea, pentru ea utiliza drogul și alcoolul; era ca acea cunoștință a mea care a ținut serviciul de cristal pentru musafiri. Aceștia i-au călcat pragul o singură dată: când nu mai era, pentru că în rest era atât de respingătoare încât n-o căuta nimeni. Sau și mai urâtă comparație: știu pe cineva care cumpără deodorant de toaletă și-l pune în suportul din wc în țiplă… Dacă apa reușește să treacă prin el, bine, dacă nu, înseamnă că nu trebuia să aibă ea așa ceva… 🙂 (evident, apa nu a deranjat plasticul respectiv, dar a venit o fată de-a ei care, cu orice preț, a tăiat cu foarfeca ambalajul…)

Comparațiile pot părea deplasate și nu sunt cele mai reușite, dar sunt singurele pe care mi le spun mie, în primul rând, că oricum ea nu are cum să mă audă – nu mă auzea nici dacă era în viață, cu atât mai puțin acum… (nu cred că după ce moare omul știe ce gândești despre el – chit că ești rudă cu el!)

Degeaba ai talent, dacă prin el nu te bucuri și tu de stabilitate, de emoție pozitivă, de fericire. Talentul devine în cazul acesta ceva atât de mistuitor încât ești ca un tufiș care arde, arde, e drept că pe moment nu se consumă, dar cum Singur Dumnezeu e veșnic, focul nostru la un moment dat se transformă într-un fuior mic, de fum…

Cum poți să oferi inspiri atâta credință și putere oamenilor și tu să te afli în situația despre care au scris toate ziarele…

Cu vocea perfectă, cântăreaţă cu o imagine de femeie sexy, fără a fi niciodată vulgară şi fără a exagera, Whitney Houston a început să aibă probleme cu drogurile, declarând atunci când a fost intervievată de către Diane Sawyer în 2002 pentru postul ABCDiavolul este in mine. Sunt fie cel mai bun prieten al meu, fie cel mai mare dusman!

A, și să nu uit: azi toți îl apreciau pe fostul soț, (acea piatră de moară pe care și-a legat-o WH de gât și cu care s-a aruncat în valurile vieții, ce s-au tulburat) că a urcat pe scenă și a strigat după prestația lui: Te voi iubi pentru totdeauna, W…

Dacă aș crede în viața de după moarte, mi-aș imagina-o pe W. răspunzând acestei declarații… Unii poate o văd fremătând de bucurie că măcar acum s-a trezit omul ei drag… (Cât de lipsit de rațiune trebuie să fii să crezi că aceste cuvinte sunt reale? Ce fel de oameni ar putea să considere aceste cuvinte ca venind din partea unui om sincer? Și, mai presus de toate, ce fel de vieți trăiesc cei care s-ar entuziasma de asemenea minciuni?) Eu, însă, aș spera să spună, măcar în acest ceas: Hai, marș…

Ce mult te-am iubit – declarație după ce omori omul sau îl aduci la nebunie, după ce-l tratezi cu dispreț sau cu nepăsare suverană…

Ciudat, cât de mult seamănă viața unui om talentat cu viața unui oarecare… Și totuși cât de mulți dintre insignifianți reușesc să-și traseze un drum în viață și cât de puțini dintre talentați ajung să se bucure de ceea ce sunt și au…

Sper să nu ajungă niciunul dintre noi la falimentul lui WH – nici material, nici emoțional, nici spiritual.

Anunțuri

11 responses to this post.

  1. Nu stiu de ce cred asta, dar cred: daca ar fi putut, si-ar fi dat si ei o bucatica de fericire. Eu nu stiu nimic despre ea si nu am cum sa o judec. Cine i-a fost alaturi si cine a sustinut-o? Caci oamenii pot fi alaturi de tine cand te imbolnavesti si le ceri ajutorul (ce gest nobil!) dar pot sa te ignore zile in sir crezand ca esti bine. Singuratatea are multe forme si tensiunea interioara poate fi insuportabila.
    Dar, indiferent de asta, fiecare om are mai multe solutii si e raspunzator de ce alege. WH si-a distrus viata dar, spre deosebire de noi ceilalti care ne-o distrugem in alt mod, ea a lasat ceva nemuritor in urma. A imprastiat credinta.

    Răspunde

    • ti-am citit postarea si trimiterile spre solutii. adevarul este ca nimeni nu are dreptul sa judece; putem doar sa ne dam cu parerea, desigur, influentati de experientele noastre de viata.
      multumesc pentru vizita. si o zi buna, pentru ca noi ne putem bucura de „micul fulg de nea” 🙂

      Răspunde

    • Eu cred ca ceea ce a lasat in urma sunt melodiile ei.

      Răspunde

  2. Poate ca tocmai pentru ca l-a iubit pe nemernicul ala a determinat-o sa faca ceea ce lui ii placea.Chiar daca asta insemna sa bea,sa se drogheze.
    Faptul ca nu se incadreaza in standardele noastre ,nu inseamna ca este altfel.
    Se pare ca a fost o femeie extrem de singura si n-a gasit ajutorul si intelegerea de care avea nevoie.

    Răspunde

  3. Am revazut de curand filmul The Preacher`s Wife unde W.H. e geniala. Imi pare rau pentru ea si pentru multe staruri care traiesc fara iubire si mor stupid, inainte de vreme.

    Răspunde

  4. Posted by convietuire on 15 Februarie 2012 at 23:33

    Prin …sa cinti despre iubire fara s-o cunosti…. ai spus tot…

    pacat!

    Răspunde

  5. Reblogged this on Blogul unei Lady.

    Răspunde

  6. E foarte greu să-ți spui părerea și despre dramele celor de lângă tine, darămite despre una a unei stele atât de îndepărtate.Să ne ferească Dumnezeu !

    Răspunde

  7. Trist ca asa tanara s-a stins din viata dar mai trist e ca nu se stie daca a fost impacata cu Mantuitorul si daca sufletul ei a fost salvat…..Indiferent ca mori tanar sau batran important e unde te duci …..E trist sa vezi cum oamenii se insala si cred ca dupa moarte cuvintele mai au vreun efect asupra persoanei care tocmai a decedat….Nu cred ca e ceva mai trist decat sa vezi la sfarsit ca te-ai inselat ….mai bine sa cautam ADEVARUL SI CALEA DREAPTA AZI ,ACUM CAT MAI AVEM VIATA….GOD BLESS YOU !

    Răspunde

  8. M-a intristat foarte mult moartea ei – la fel ca cea a lui M Jackson.
    Iar imaginile din filmul Bodyguard difuzate pe toate posturile,.mi-au stors lacrimi, de-a dreptul…….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: