Cum poți uita trecutul sau cum să faci ca greșelile trecutului să te lase totuși să trăiești?

Aseară l-am vizitat pe înțeleptul T. Pe blogul lui, evident, că în persoană e cam departe! 🙂 Comentariul prim al postării pe care am indicat-o m-a impresionat și m-am decis să caut niște soluții pentru cei care trec prin astfel de momente. A, da, știu, pentru cei care nu au avut parte de astfel de poveri, aceste strategii vor suna ca alămurile și vor întoarce repede foaia, că nu-i interesează, dar pentru cei care au avut parte de nenorociri sau pentru cei plini de temeri cu privire la ziua de ieri… vor prinde tare bine. Eu le-am prezentat în cadrul unor seminare, atât pentru adolescenți, cât și pentru părinții lor, personalizându-l.

Când trecutul nu a reușit să te maturizeze, ci doar să te marcheze, trebuie neapărat să înveți să privești greșelile tale de atunci sau clipele chinuitoare ca pe trepte, nu ca pe obstacole. Este o schimbare de perspectivă care te ajută să integrezi ceea ce ai trăit – pentru un nou început, nu să te detașezi de tot (prieteni, propria ființă, viața proprie, chiar), prin izolare. Schimbarea de perspectivă se face căutând să înlocuim frazele obișnuite de lamentare cu fraze care ne dau o perspectivă sănătoasă.

TEMĂ

Cu ce poți înlocui următoarele expresii:

– Dacă nu aș fi eșuat…

– Am crezut că e bine, de ce toți s-au unit să aibă aceeași părere contra?

– M-au lovit crunt (fizic sau emoțional), așa că stau să-mi ling rănile…

– Nu voi depăși niciodată piedicile astea…

Singura cale prin care poți depăși emoții negative ca regretul, frustrarea, autocompătimirea, încremenirea… este să le trăiești sincer, nu să le reprimi, prin negare sau să le dai stăpânire asupra ta, prin acceptarea definitivă a neputinței de a le uita.

Ne întoarcem acum: trecutul nu înseamnă doar ceea ce ne-au greșit alții, ci și prostiile noastre, deliberate sau involuntare, nesăbuite, inconștiente. Umorul este de folos când descoperi cât de tont ai fost… Spunea cineva … *Nu sunt niciodată jos, călcată în picioare, ci întotdeauna în curs de ridicare și mai rar sus.* 🙂 Oricum, măcar reușise să învețe să-și autopretejeze ființa interioară.

Mda, un ultim aspect ar fi că nu suntem singurii care au greșit în acest Univers. Unii au impresia că s-au făcut de rușine pentru niște lucruri banale, pe care le fac și ceilalți, de la cei mai neînsemnați ca ei, până la președinți, iar mulți dintre aceștia ajung să se îndepărteze de toți pentru că le e jenă de ceea ce au făcut… sau li s-a făcut. Când colo, surpriză… pentru alții greșeli mai mari devin trambuline, iar o sumedenie dintre cei care ajung sus, nici n-au sesizat că au provocat cutremure mai mari decât ale celor care cedează prea ușor, considerându-se ratați, din nimic!

Soluția pentru îndepărtarea amintirilor trecutului este iertarea: a celui care ți-a greșit sau a ta, care ai greșit. Putem să ne iertăm și să iertăm pentru că avem un exemplu în Dumnezeu, despre Care se spune… La Tine este iertare… (Ps. 130.4)

Și-acum ce spun specialiștii, consilierii creștini, evident (deși citesc multă psihologie sau filosofie, ca sistem de viață l-am adoptat pe cel creștin, în care întotdeauna am găsit soluții), cu privire la Pașii prin care poți îndepărta durerile din trecut

1. Scrie o listă cu evenimentele cate te-au făcut să te simți inferior, fără stimă de sine, respins, neglijat, mânios, vinovat, temător, murdar, respingător, tratat nedrept, neînțeles, neputând avea încredere în cei din jur, indiferent la ce vârstă au apărut acestea și indiferent cine a fost implicat în ele.

2. Scrie o scrisoare celor care te-au rănit, fără să o trimiți. Acesta este modul în care se face transferul gunoiului din minte pe hârtie.

3. Condensează ceea ce ai scris într-o singură pagină, rezumat. Dacă ai scris doar o pagină, într-o frază-rezumat.

4. Scrie o declarație de iertare la sfârșit și semneaz-o.

5. Citește destăinuirea partenerului de viață sau unui prieten de încredere.

6. Roagă-L pe Dumnezeu să-i ierte pe cei care ți-au greșit și să te ajute să-i ierți pe cei care ți-au greșit. Continuă cu rugăciunea prin care ceri binecuvântări asupra celor care ți-au adus nenorocirea în viață. La final, cere și pentru tine ca durerea din viața ta să fie înlocuită de pacea Lui.

7. Arde scrisoarea-rezumat.

8. Când gândurile negre vin din nou asupra ta, când ai iar în memorie toate lucrurile dureroase, amintește-ți momentul de răscruce, acea sărbătoare pe care ai făcut-o pentru a îngropa trecutul, acel aspect nenorocit. Roagă-te iar și mai ales repetă versetul din Filipeni 4.7 – Și pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere vă va păzi inimile și gândurile în Hristos…

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Pot garanta că acest exercițiu, împlinit cu seriozitate și implicare, funcționează: poate aduce împăcare cu trecutul, cu tine, cu cei din jur! Important este ca omul chiar să vrea să se desprindă de trecut!

 

 

 

Anunțuri

19 responses to this post.

  1. […] invit sa citeasca si va invit sa-i cititi pe: Dan Văideanu, Dana Diaconu, Dani, Daurel, Diverse, EuMieAlmeu, Fosile și pietre, Gina și pe toți ceilalți iubitori de lecturi și arte […]

    Răspunde

  2. Foarte interesant, dar nu exista o strategie care sa te fereasca sa ajungi sa spui acele expresii ? Cred ca ar fi mai bine sa poti evita situatiile respective.

    Răspunde

    • nu cred că există om perfect, care să nu facă o tâmpenie sau om căruia să nu i se facă vreun rău. și în momentul în care ai avut o experiență negativă imaginea de sine este complet afectată, iar gândirea devine distorsionată. nu trăiești într-un glob de sticlă, în schimb ești de sticlă și evenimentele vieții sunt ca niște pietre care … te sparg!
      ar fi excelent să fim curați, de neatins. dar imposibil. în schimb tocmai gândirea aceasta, că normal ar fi să nu treci prin așa ceva!, ne duce la disperare… realitatea arată inversul, noi vrem să fim perfecți. ruperea aceasta dintre dorință și neputință ne distruge și de aceea ajungem la haosul din sentimentele noastre.

      Răspunde

  3. Posted by rovanova on 8 Aprilie 2012 at 13:37

    Cred ca functioneaza terapia pentru ca am uzat de ea, plus ou moins. Numai ca eu am scris scrisoarea si am expediat-o. Asta m-a ajutat enorm pentru ca am primit si raspuns. Astfel am clarificat lucrurile si apoi am putut sa-mi vad de viata mai departe. Totusi durerea nu trebuie negata ci trecuta prin toate stadiile ( negare, furie, depresie, negociere, acceptare ) pentru ca ulterior sa te bucuri de liniste. Deci, se poate!

    Răspunde

    • si eu sunt de parere ca se poate si expedia. daca ai cui. daca persoana a murit sau e departe
      sau pur si simplu nu mai judeca nu are niciun rost sa faci gestul. pentru ca nu are rost. dar pe de alta parte sunt si oameni cu care nu poti sa faci gestul acesta.
      am o cunostinta care a fost abuzata in copilarie de un unchi. o respecta prea mult pe matusa, ca sa intre in conflict cu ea, daca ar zgarma trecutul… il ocoleste pe el, se intalneste cu ea, a scris scrisoarea si a ars-o.
      cred ca fiecare poate sa-si personalizeze programul! in functie de nevoi si de posibilitati!
      ps. daca e sa spun cum am procedat eu… cand am scris, am ars, iar cui am putut sa-i spun in faţa, i-am spus! nu de alta, dar eu chiar pot suporta sa stau fata in fata cu cineva si sa ma confrunt. pacat ca nu toti cei carora am eu ceva sa le spun au timp de mine! 🙂

      Răspunde

  4. oooooo, daaaaaaaaaaaaaa! sunt expertă la dat cu ditamai pilonul în baltă! M-am lovit, am urlat, mi-am turnat cenușă în cap, am mers mai departe cu icoana faptei în buzunar, ca să nu uit ce s-a întâmplat. Vindecat nu ești niciodată, mai ales dacă ai „ajutor”. Mereu e cineva care țină să-ți mintească ce ai făcut și cât de idiot ai fost. Ține doar de tine. Numai tu poți alege CUM mergi mai departe.
    Frumoasă lecție! 🙂

    Răspunde

  5. …iar nu mi s-a inregistrat comentariul 😦

    Răspunde

    • te-am gasit in spam, dar sa stii ca te-am luat, te-am spalat si te-am ingrijit.
      ce-or fi avut cu tine de te-au aruncat acolo, nu stiu, ca erai foarte cumintica, asa cum esti tu de obicei, deci nu aveau niciun drept… si nu gasesc nicio explicatie.
      dar imi amintesc ca si eu ti-am scris candva si nu am inteles de ce nu apare raspunsul…
      probabil ca le vine si lor pe chelie sa se vada cine e seful…
      ca noi oricum lucram cu mainile lor, nu?
      te imbratisez.

      Răspunde

    • probabil gelozia din sutele de ani anteriori, gelozia normala, pe omul tau, a disparut, ca doar este o societate moderna si nebuna, in care nu ne mai pasa cu cine mai flirteaza sau traieste, dar s-a transformat sau s-a transferat in cercuri mai inalte… sa n-ai cautare pe blog mai mare decat la altii… 🙂
      acum, serios vorbind. cum procedezi, ai la cine apela?

      Răspunde

  6. Pentru ce sa apelez?
    Psihanaliza?
    Vrei sa-mi imbolnavesc terapeutul? 🙂

    Răspunde

    • scumpete, iar te scosei din spam… vorba aceea… astia chiar are ceva cu tine… 🙂
      dar chiar nu inteleg ce, ca esti „beton de cool”, nu ai niciun link, sa zici ca te banuiesc a-ti face reclama (de parca ai avea nevoie 🙂 ). daca-i prind, si eu le cer socoteala. poate tu n-o faci, dar eu da!

      Răspunde

  7. Stai ca de data asta a avut dreaptate Akismetu.
    Sau totusi NU….Daca te uiti atent, ultimul comentariu e cu o alta adresa, cea noua pe care o voi folosi numai pentru blog si eventualele mailuri de la alti bloggeri. Totusi, nu inteleg nici eu de ce m-a trecut in spam si nu la moderare.

    Răspunde

  8. Posted by claudia on 18 Aprilie 2012 at 23:56

    de ce sa ne uitam trecutul?!Cine isi uita trecutul ,il va repeta intr-o forma sau alta,pina va invata lectia ce trebuie bine stiuta… greselile nu trebuiesc uitate… e un proverb strabun: inteleptul invata din greselile altuia, prostul nici din ale lui…Greselile mele din trecut sunt multe, mi le asum, caut sa vad de ce am ajuns sa le fac,le folosesc ca trepte spre mai Sus.Am suportat consecintele lor si inca le mai suport,dar pentru ca sunt iubita si am pret, din dragoste ,Cineva ,mi-a dat si binecuvintari pe care probabil nu le-as fi primit niciodata daca nu as fi gresit… pina la urma sunt un om atit de mult iubit …. .. sunt perfectibila, nu sunt perfecta..probabil, voi mai gresi, dar dorinta mea este sa nu-mi repet greselile…

    Răspunde

  9. Citisem in cartea -una singura pe care o am din serie- „Supa de pui pentru suflet” ca o profesoara construise un ritual de „ingropare a grijilor” : le-a dat 15 minute elevilor ei sa scrie pe o foaie toate apasarile pe care le au, au pus toate foile intr-o cutie si au ingropat-o cu totii in curtea scolii.

    Răspunde

  10. […] invit sa citeasca si va invit sa-i cititi pe: Dan Văideanu, Dana Diaconu, Dani, Daurel, Diverse, EuMieAlmeu, Fosile și pietre,  și pe toți ceilalți iubitori de lecturi și arte […]

    Răspunde

  11. Posted by adi on 20 Martie 2015 at 05:38

    Nu stiu ce viziune ai tu asupra vietii dar ce ai scris e totul gresit tu ai putea sa ierti pe cineva care tia fc mult rau , oamenii au slabiciuni nu pot ierta la comanda ca zice unul ca zice altul , Dzeu este perfect nu putem sa comparam aspectul asta inainte de a ierta pe cineva trebuie sa fii impacat cu tine insuti si sa si ai o viata echilibrata doar atunci putem vorbi de iertare pina atunci ramine acea ura pe dusmanii nostri care ne-au facut rau

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: