9

Laboratorul fonic sau cum n-am invatat eu limba rusa

De vreo 2 saptamani mi-am amintit de laboratorul fonic de la scoala unde am performat 🙂 eu in clasa a IX-a si a X-a. Da, stiu e timp mult de atunci, altfel as strecura mana printre cusetele in care stateam si as mota-o nitel pe persoana mea, din acea perioada, incercand sa-i atrag atentia ca ar trebui sa invete rusa.

Nu mai stiu daca in aceste vremuri se muta copiii in hoarde, de la un laborator la altul, dar pe noi ne trimiteau dintr-o parte intr-alta de ziceai ca suntem mingi de tenis intr-un joc interminabil. Fiecare obiect cu laboratorul lui!!! Lucru valabil pentru toate clasele… cu exceptia noastra, dupa ce am intrat in priza si am cerut sa nu ne mai fatzaim :-).

Diriga noastra (profa de rusa care si cand vorbea romana avea accent rusesc, fara insa a avea radacini prin zona care patrona epoca de aur…) oricum isi iubea laboratorul fonic, zic eu acum ca era singurul din judetul nostru, daca nu cumva singurul de prin toate judetele de jur imprejur…, asa ca atunci cand noi am cerut sa nu ne mai mutam, ci sa protejam cu trupurile noastre sarmanul lab care ar fi putut fi vandalizat (a, nu, nu exista acest cuvant in acea vreme, nu indraznea nimeni sa rupa nicio aschie dintr-o banca, dar sa scrijeleasca sau sa distruga de tot… noi insa am exagerat ca cine stie ce se poate intampla, ca noi respectam tot ce e acolo…) asa ca femeia a luat in seama „clantza” clontzoasei de mine si am ajuns singura clasa care nu se mai muta de colo, colo.

De ce nu voiam eu sa ma mut? Poveste amuzanta, dar inainte sa povestesc despre cum arata atunci laboratorul fonic, (pentru ca acum, da, poti zice ca ar putea exista asa ceva, dotat cu computer si casti!) ce ar fi putut oferi comunismul, vremea impuscatului sau timpul lui ceasca atat de minunat incat sa poarte aceasta denumire sofisticata?

Era o sala mai mult lata decat lunga, cu banci dintr-o singura bucata, pentru vreo 6 persoane, daca-mi amintesc bine, compartimente, delimitate de plexic – sau ma rog, un material care nu era sticla, dar nici plastic simplu. Ne aflam fiecare in casuta lui, erau vreo 8 randuri – nu de alta, dar cifra elevilor dintr-o clasa atunci era de 40-50… 🙂 si eu imi alesesem un loc strategic. Cand imi amintesc de ce, nu mai pot de ras. Sigur, ca azi cineva s-ar aseza acolo pentru chestii mai haioase, dar eu ma duceam la mijlocul randului 6 pentru a putea sa tricotez. Cum aveam „curte” din plexic si mult spatiu pana la mine, nu vedea proful ce fac eu pe sub banca, iar eu evident ca nu puteam sa ma uit pe reviste aiurite, ca nu ma interesau, sa butonez telefonul, ca nu aveam nici macar fix (eu nu am atins un telefon normal pana la 21 de ani de mai mult de 10 ori!) sau sa scriu biletele, ci tricotam pentru ca adoram activitatea asta si dadea bine sa porti prin discoteca bluze moderne, cu model nemtesc 🙂 .

Laboratorul fonic nu a fost folosit niciodata in scopul in care era proiectat, dar trebuia ingrijit ca sa nu cumva sa ramana fara dotari (boxe – ce boxe puteau fi acum… 26 de ani?, microfoane – idem intrebare…). La rusa, evident, aveam nota 10, pentru ca eram prea dragalasa cand turuiam poante in lingua romana ca sa se mai tina cont ca nu stiu nici sa spun cum ma numesc in limba tarii care purta tutela Republicii Socialiste Romania. Cap patrat, de unde sa stie el ca peste atata vreme va ajunge sa regrete ca nu a pus mana pe treaba, pentru a intelege toate interviurile si versurile melodiilor de felul acesteia din finalul postarii… 🙂

Si uite cum mi-am amintit eu deodata de intelepciunea biblica in care am gasit scris… tot ce gaseste mana ta sa faca! Aha, poate daca as fi citit aceste cuvinte atunci n-as mai fi regretat acum ca au trecut atatea ocazii pe langa mine si am scapat trenul din cauza ca am ezitat sa pun mana mea la lucru, din lene sau din spaima ca nu prea am talent sau pentru ca nu ma atrage respectiva activitate (acum nu mai vorbesc doar despre rusa, ci si despre scoala de muzica pe care nu am terminat-o, de dragul de-a sta tolanita in pat si a citi, decat sa merg la ore si sa iau chei in cap de la proful de teorie, pe care-l enervam ca nu ma implicam ca sora mea, care manuia si pianul si vioara cu dexteritate!, si despre orice alta actiune pe care ar fi trebuit sa o fac, de-a lungul timpului.)

Asa ca astazi frumosul laborator fonic imi este in minte ca o mustrare pe care chiar nu as vrea sa si-o administreze nimeni altcineva… N-ai facut tot ce ai fi putut, tot ce ar fi trebuit, tot ce te-ar fi ajutat… Cei care sunt la inceput de drum in viata ar trebui sa tina cont de acest aspect si sa nu aiba ce regreta mai tarziu!

16

Pentru copii – educatie si informatie

Cate unele dintre lucrurile pe care le invata copiii din faimoasele filme (ca acestea sunt mai folosite decat cartile!) cu Harry Potter

1. “Smotoceala”. In cadrul cartilor ideea de afectiune este uneori dusa la extrem. Personajele se imbratiseaza, se saruta si prepara chiar potiuni de iubire pentru a castiga dragostea celor din jur. Daca nu vrei ca cel mic sa isi formeze o idee gresita despre iubire, gandeste-te de doua ori inainte de a-l lasa sa citeasca volumele Harry Potter.

2. Nu poti avea increde in parintii tai. Acesta este unul dintre mesajele evidentiate de seria britanica. Copiii sunt inscrisi la o scoala de magie si vrajitorii de tip internat, care nu le permite sa-si vada parintii de-a lungul anului. Mai mult decat atat, in momentul care micii vrajitori comit cate o boacana, incearca s-o tina secreta fata de parintii lor, ascunzand micile obiecte prin care acestia ar putea afla ce se intampla si distrugandu-le pe cele prin care mamicile lor le fac observatie.

3. Traumele sunt o joaca. Harry trece printr-o multime de situatii periculoase, care ii pun viata in pericol si, cu toate acestea, reuseste sa-si mentina zambetul pe buze si sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Vrajitorul este un exemplu gresit pentru cei mici, care tind sa reproduca actiunile personajelor lor preferate.

4. Animalele de companie pot avea singure grija de ele. Vrajitorii nu detin animale de companie obisnuite, insa bufnitele, pisicile sau broastele lor par mai inteligente decat jumatate dintre celelalte personaje din carti. Ele reusesc sa-si procure singure hrana si ii ajuta pe copii de fiecare data cand sunt in pericol. Acesta este o alta forma de a incuraja lipsa de responsabilitate a celor pe care seria fantastica o propune.

5. “Hai sa facem placinta cu rinichi si friptura”. Lumea lui Harry Potter propune o multime de ciudatenii la capitolul gastronomic. Nu te mira daca micutul tau va veni la tine si va insista sa-i prepari o reteta de care nu ai mai auzit si pe care, in mod sigur, nici nu vrei s-o incerci.

6. Mamele se folosesc de magie pentru a face treburile casnice. Sigur, tu faci ca totul sa para foarte usor, insa citind volumele Harry Potter, micutul tau ar putea sa ia chiar si lucrurile serioase in gluma. Este bine sa-l inveti ca treburile casnice sunt o responsabilitate si ca trebuie sa se implice in realizarea lor

7. Nu poti avea incredere in profesorii tai. Cand cea mai mare parte dintre profesorii Scolii de Magie si Vrajitorii incearca sa-l omoare pe Harry, ideea pe care cei mici si-o pot crea despre profesorii lor nu este tocmai una buna.

8. Scoala este pentru prostanaci. De fiecare data cand cea mai buna prietena a lui Harry, Hermione, ii arage atentia ca trebuie sa-si faca temele si sa se pregteasca pentru scoala, baiatul o ignora sau nu o ia in serios. In mod sigur nu vrei ca micutul tau sa lase temele pe planul doi.

9. Copiii cu probleme de greutate sunt rai si malefici. Singurul personaj grasut care apare in volumele fantastice este Dudley, varul lui Harry Potter. Vrajitorul se ia mereu de el si ii adauga chiar o codita de porc dupa ce acesta il supara.

10. Singurii in care te poti increde sunt prietenii tai. Cele mai dragi persoane pentru micul vrajitor sunt prietenii lui, carora le spune toate lucrurile pe care le simte si in care se increde total. Ron si Hermione ii sunt alaturi de fiecare data cand planuieste o aventura si impreuna cu ei isi pune viata in pericol. Micutul tau trebuie sa invete ca tu esti cel mai bun prieten al lui. Un copil ramane totusi un copil si nu poate oferi sfaturile cele mai potrivite in situatii importante.

Asadar, magica sau nu, seria volumelor Harry Potter si varianta lor ecranizata pot transmite invataturi gresite piciului tau.

Sursa trebuie neaparat urmarita cu atentie pentru ca propune lucruri interesante

http://depici.ro/familie/top-10-lucruri-gresite-pe-care-copiii-le-invata-din-harry-potter/

Acum ideea este ca azi incepe targul de carte al verii si ca ziua copilului va fi inclusa in zilele de targ. Poate cautati cadouri pentru ei si nu stiti ca aceste cadouri superbe sunt la un clic distanta…

http://depici.ro/category/povesti-de-pici/

… si daca ati sti cine le spune! 🙂

2

Premiile A.P.T.R. – mai, 2012

Aseara, pana tarziu, in timp ce ploaia isi facea de cap pe afara, noi eram in Teatrul National, pentru ca doi dintre prietenii (ca-s mai mult decat colegi! 🙂 ) nostri au fost premiati. Eram cu Cr Is si desigur, ca intre fete, incepi si toaca tot ce se intampla. Fara poze, evident, pentru ca, desi era un eveniment pentru tv totul trebuia sa fie in umbra, sa se vada cat mai prost! 🙂

Bine, cu reflectoarele lor, poate au filmat ceva, poate o fi ceva de vreo filmare, dar daca ai fi vrut sa ai o amintire – nu, nu, nu.

Cred ca sunt atat de multe de spus, dar nu stiu cum se face ca unele chiar ar jigni, iar eu vreau sa fiu pozitiva – pentru prima data 🙂 . Dar nu ma pot abtine sa nu sesizez cat de politizat a fost evenimentul – si de aici incolo nu mai adaug nimic, nici despre ministrul culturii, nici despre lipsa anumitor televiziuni de la premiere.

Oricum, Cr Is mai spunea si ca prea multe premii au mers spre TVR, dar sa fim seriosi, anumite formate de emisiune doar acolo se gasesc, nu aveau cu cine sa lupte (poate doar cu TVR Iasi, care pana la urma a suflat cateva premii capitalei, ei, lasa, ca tot in familie sunt!).

Singurul despre care vreau sa vorbesc este Dumitru Alexe, producator independent, al carui nume este legat in mod deosebit pentru mine de tot ce inseamna video Tudor Gheorghe. Omul nostru a urcat pe scena spunand ca el nu se pricepe la cuvinte, dar m-a lasat cu un gand important prin impartasirea unei situatii interesante… Premiul acesta era al doilea din viata lui. Primul a fost luat in 1976 si i-a fost inmanat de aceeasi persoana 🙂 , atunci el castigand locul 1, la un concurs de arta fotografica… Nu s-ar fi gandit el in epoca epocii ca va ajunge sa faca ceea ce face acum… sau poate tocmai pentru ca s-a gandit, pentru ca a fost vizionar, a continuat si atunci, ca acum sa fie dintre cei mai buni. (Evident, inevitabil m-am intrebat ce voi face eu peste… 36 de ani. Ce aiurea suna! 🙂 )

Felicitari lui si tuturor celor care au luat premiile pentru ca si-au pus inima pe tava in munca lor, fie ca e vorba despre mers pe teren sau despre interviuri cu mari personalitati.

P.S. In vreme ce ai nostri veneau doar pentru clipa cand trebuie sa-si ridice premiul si apoi plecau, al lor a stat acolo pana la final, chiar daca nu s-a dus nimeni la el sa-i ia interviu, nu a devenit vedeta. Fiul lui Sergiu Celibidache.  Mi s-a parut impresionant ca a ramas, cu atat mai mult cu cat nu cred ca intelegea mare lucru, romana lui nefiind stralucita. Si totusi a ramas. Desi barurile erau deschise, romancele sunt femei frumoase si ploaia romantica te chema sa iesi din sala fara semnal la telefon. Cred ca ar trebui sa invatam ceva din asta.

 

1

Luka – 29 decembrie (Marea Carte a prietenilor de pe blog si de aiurea)

Ce verde e iarba!

10 iunie 2011

Probabil “activitatea” noastră din ultimele zile, lâncezeală la soare între două băi în piscină și hidratare accelerată, m-a împins la meditație. Mi-am adus aminte de un eveniment trist petrecut în urmă cu câțiva ani, pe vremea când împreună cu Simona aveam încă cabinetul de contabilitate. Aveam printre altele, contract cu o firmă, unde era angajată pe post de secretară (cred) o tipă pe care nu prea am apucat să o cunosc, dar care mi-a marcat viața. Tipa avea cam 26-27 de ani, frumoasă, extrem de îngrijită, putând poza oricând ca model. Îmi pare rău să spun, intelectual nu era foarte dotată, dar era mereu o prezență plăcută. Toată lumea o știa așa și cu toate că nu am avut relații foarte directe, a ocupat un loc in galeria de “cunoștințe”. Într-o zi… a… murit. Dar ca lucrurile să nu fie simple sau banale, tipa a murit într-un mod violent, intr-un accident de mașină. Întâmplarea (sau nu) a făcut ca în drum spre cimitir să trec prin fața sediului poliției. Pe un trailer, acoperită destul de sumar cu o prelată, stătea ceea ce mai rămăsese din mașina in care tipa își găsise sfârșitul. Pt mine a fost un șoc. Era o masă compactă de fiare contorsionate, din care se puteau desluși doar cauciucurile bine împachetate in resturile metalice. Era ca și scoasă dintr-un compactor. Imaginea unui trup uman între acele fiare a fost un tablou greu de imaginat. Mi-a fost greu de procesat imaginea acelei femei frumoase, redusă la o masă diformă de carne. Nu știu dacă rândurile de mai sus au reușit să creioneze măcar ceea ce am simțit eu. Nu cred că poate exista ceva care să-ți dea o mai completă imagine asupra efemerității vieții, sau cel puțin a valorilor “lumești” de care ne înconjurăm și pe care le prețuim. După câteva zile, conducând singur spre Austria, am avut o revelație legată de tragedia pe care v-am relatat-o. Atunci mi-am spus ca nimic din ceea ce vedem, auzim, gustăm, mirosim sau pipăim acum, în această viață, nu ne va mai fi dat după. Cel puțin, nu în această formă. Nu știu ce va urma… Dar sunt convins că nimic din toate acestea. Și atunci am privit in jur. Iarba era verde. Niciodată nu am văzut până atunci cât de verde e iarba. Tu ai văzut vreodată cât de verde e iarba? Și cerul era albastru, așa cum nu l-am văzut niciodată. Am tras aer in piept și i-am simțit consistența. După ce mănânci, simți consistența mâncării în stomac, te simți sătul. Știai că poți simți consistența aerului în plămâni? Simțeam volanul in palmă, o atingere fermă și “tandră” în același timp. Am încercat să captez toate aceste senzații și să le trăiesc la maxim ca și cum ar fi fost ultimele. Trăim atât de puțin din ceea ce ne este dat să trăim și risipim atât de multe trăiri refuzându-le, ignorându-le și alergând prin viață orbi la toate aceste splendori. Pt mine toată această poveste a fost ca un medicament. Adesea când am parte de stres, îngrijorări sau frustrări, mă opresc în loc și simt pământul tare de sub picioare. Privesc cerul, iarba, oamenii… Trag aer în piept și zâmbesc. Am toate motivele din lume să fiu fericit. Acum!

http://doarluka.wordpress.com/2011/06/10/ce-verde-e-iarba/

P. S. Multumesc mult pentru ca ai intrat in jocul acesta, dar mai ales multumesc pentru ca ai ales ceva care chiar ajuta oamenii sa se concentreze pe esential. In plus, ciudatenia ciudateniilor este ca eu inca nu-mi revin dupa proaspata disparitie a cuiva drag, in accident de masina. Oricum, eu ma bucuram de viata si inainte, pretuind fiecare moment la intensitate maxima si ajutandu-i si pe ceilalti sa vada frumusetea clipei. Disparitia ei nu trebuia sa ma invete asta, ci probabil altceva, ce inca nu sunt capabila sa prind pentru ca sunt mult prea ravasita emotional.

12

Despre Eurovision (ESC) 2012 si Loreen

Cumnata mea are doua cetatenii, dintre care una este suedeza, asa ca atunci cand vorbeam despre ce va fi la ESC, mi-a impartasit detaliile modului in care a castigat Loreen. O aparitie de nicaieri, fata de alte personalitati care au participat la Eurovisionul suedez 2012. (Oricum, cel putin pentru Costa nu ea a fost preferinta! 🙂 )

Cand au inteles ca trebuie sa o trimita pe ea la Baku, au refuzat sa-i dea pionul secundar, personajul care o insoteste cateva secunde la finalul prestatiei, pe motiv ca europenii sunt rasisti si sigur vor fi neplacut impresionati de aparitia unui negru in peisaj. Ea a sustinut sus si tare ca, daca nu i se permite aceasta, nu mai participa, asa ca – dupa cum s-a vazut! – punctul ei de vedere a fost pana la urma cel care a invins.

Eu am urmarit ESC alaturi de Aborsan, pe care pana acum nu l-am adus niciodata in contact cu MTV sau alte concepte media de acest fel, pentru ca am considerat ca este destul ce aude la scoala, nu mai trebuie sa primeasca si bombardamente sexualizate din clipuri de o calitate indoielnica. Dar, mi-am zis eu, ca o mama cugetata (uneori!), hai sa facem un eveniment din aceasta, mai ales ca stie toata capitalele tarilor si ca poate sa vada imagini din ele, sa inteleaga cate ceva in plus, din discutiile pe care le purtam pe marginea prestatiilor. (Ei, de regula, inainte de fiecare participant erau prezentate locuri importante din tara respectiva, dar cei de la Baku au fost putin cam autoidolatri, s-au ridicat pe ei in slavi de n-au mai putut, demonstrand ca si-au vazut de interesul lor, nu de al privitorilor 🙂 )

Observand tinutele sumare ale fetelor, fiul meu era uimit daca nu cumva au confundat scena cu patul – socata de asa o expresie, am descoperit in cele din urma ca se referea ca sunt imbracate in camasi de noapte pentru somn, nu ca sunt dezbracate pentru altceva 🙂

Daca am ceva de zis? Da, sunt incantata ca multi au avut simtul umorului votand Rusia, cu babutele carora fiul meu, care a votat pe foaia lui de lucru in procente (eu in comentarii si stelute!), le-a acordat 99%.

Sunt bucuroasa ca Albania a iesit in evidenta, macar pentru faptul ca femeia aceea in timpul liber nu se duce la shopingareala, ci se ocupa de o fundatie care are in centrul atentiei binele celor defavorizati.

Sunt euforica 🙂 pentru ca o persoana trecuta de varsta la care se poate spune ca este pustoaica, imbracata in negru, de sus pana jos (asta e o palma grea pentru chiloteii francezi, ciprioti si eleni 🙂 ), desculta (sa nu uitam, insa, ca moda a lansat-o Zaharia Stancu, da!?) si singura, (inghitind un fulg care i-a afectat corzile vocale), dar dand curs doar unor emotii pregnante, a ajuns in varf.

Cum sunt abonata la acest blog si am primit scrisorica lor imediat cum au publicat-o, o dau mai departe pentru cei care vor sa afle mai multe despre dragalasa aparitie ninsa cu 4 zile inainte de venirea verii 🙂 .

 http://maghiaromania.wordpress.com/2012/05/27/loreen_eurovision/ Continuă lectura

0

Cărți pentru adolescenți (hai, și pentru cei din clasa a lV-a!) – Hortense Ullrich și Joachim Friedrich

Editura Aramis a făcut o treabă tare bună cu aceste două cărți, traduse pentru ochișorii celor care (încă) citesc… Nu te poți opri din râs parcurgând cele două cărți (atâtea am eu, poate sunt mai multe) scrise de acești doi indivizi. Roman epistolar, dar pe mail 🙂 – stilul este absolut încântător.

Recomand cărțile fetitelor singuratice și băieților timizi – pentru că îi ajută să se cunoască și să înțeleagă pe cei de sex opus. 

Recomand volumul 1 părinților cu bani – pentru că vor descoperi acolo adevărate comori de înțelepciune cu privire la modul cum așteaptă copiii lor să se poarte.

Recomand volumul 2 oricui este într-o criză a vieții (se știe că umorul te scoate din starea negativă și-ți dă sănătate cât mii de pastile, indiferent de la ce firmă ar fi cumpărate!)

Pentru cei din București, nu uitați că de miercuri începe Bookfest și cu siguranță că puteți să le găsiți acolo, la prețuri foarte mici, lucru care vă va determina să le luați și pentru cadouri, pentru alți puști, nu doar pentru ai voștri.

Și, pentru că tot am vorbit despre Târg, cine ajunge la târg vineri sau sâmbătă, poate trece și pe la standul unde voi fi eu, pentru a ne întâlni. Despre aceasta vorbim pe mail. Oricum, nu uitați…

1. Subject: Greșeala

2. Subject: Mirajul iubirii

– două cărți de care nu te poți lipsi, dacă vrei să ai ocazia să te simți bine!

1

Idei pentru sarbatorit 1 iunie

Talente de Nazdravani

  Concursul de creatie „Jocurile copilariei”

Am dat startul saptamâna trecuta în concursul de desen dedicat zilei de 1 iunie. Mai avem o saptamâna si jumatate de concurs.
Daca îti place sa înveti si sa te joci, poti câstiga în cadrul acestui concurs unul din pachetele educationale oferite de Editura Edu România.
Poti participa la concurs pâna joi, 31 mai, ora 24:00. [detalii]

  Domelina, o surpriza de 1 iunie!

Daca 1 iunie este un prilej de bucurie, noi mai adaugam pe lista o surpriza, pregatita împreuna cu magazinul Dormeo. Participa la
concurs si rezolva tema saptamânii viitoare, si poti câstiga una dintre cele cinci mascote moi si pufoase Dormelina. Pâna la anuntarea, luni,
celei de-a treia teme, te poti juca saptamâna aceasta cu acuarelele. [detalii]

  Alte recomandari:

Fiecare copil conteaza. Invata sa traiesti cu ADHD!

Între 08-09 iunie 2012 va avea loc la Bucuresti, în Aula Magna a Facultatii Titu Maiorescu, conferinta „Fiecare copil conteaza. Învata sa
traiesti cu ADHD!”. Participarea se face pe baza de înscriere, în momentul de fata fiind disponibile ultimele 50 de locuri, la un pret special
de 450 lei, cu reduceri pentru studenti. Conferinta de bucura de participarea extraordinara a dlui. Russel Barkley, Phd. [detalii]

Romanian Mommy Bloggers 2012

În mai putin de o luna va avea loc la Bucuresti Romanian Mommy Bloggers 2012, o noua conferinta: Social Media for Parents, care se
adreseaza parintilor activi în mediul online. Poti da o mâna de ajutor sa vedem ce impact are la noi fenomenul „mommy bloggers”.  [detalii]

Bookfest pentru copii: Ateliere de creatie

Cea de-a saptea editie a Salonului International de Carte Bookfest îsi deschide portile la Romexpo în perioada 30 mai – 3 iunie 2012.
Editura Casa si Talente de Nazdravani te asteapta la Clubul Soriceilor de biblioteca cu doua surprize, doua ateliere pentru copii. [detalii]

http://talentedenazdravani.ro/newsl/newsl39.html