Curs de Regie la Control n

Profa, Iulia Rugina, ne da o tema: urmariti „Breaking the Waves” – Lars von Trier, pentru a vedea si greii cinematografiei europene. Sotul meu imi spune: Vezi ca e un film trist. Stie ca nu pot indura sa vad tragedii. Trebuie sa fie cine stie ce promisiune la capatul unui astfel de film ca sa-mi depun emotiile de partea lui. Cum miza acum era mare, m-am prins in hora. Nu recomand filmul celor mai pudici sau celor mai fragili decat portelanul cand e vorba despre subiectele abordate! Nu-l recomand pentru ca trebuie sa ai o anumita minte, deschidere si intelepciune cand urmaresti asa ceva  pentru a putea intelege mesajul si pentru a accepta ca totusi uneori asa este realitatea – si unii dintre noi nu au niciun pic de bunavointa sa creada ca mai exista si asa ceva pe lume.

Recunosc: mi-a fost greu sa urmaresc filmul pentru ca a fost foarte lung. Australia este un film lung, dar este mai plin de viata, amuzant, devine captivant la un moment dat. In BtW totul duce la degradare si iti piere cheful de a duce la capat firul ideilor – daca, evident, nu ai o misiune. Pe de alta parte, mi-a fost greu pentru ca intotdeauna mi-e sila cand vad cat de mult poate fi rastalmacita dragostea lui Dumnezeu. Si, trebuie sa recunosc, mi-a fost greu pentru ca am recunoscut in eroina principala cateva dintre cunostintele mele. Este genul de film de care te ocupi doar daca esti direct interesat de subiect – cel putin asa consider eu. Cine-ar sta ore in sir sa urmeasca tragedia unei fete care a luat-o putin razna cand i-a murit fratele si care acum vrea sa se casatoreasca si sa fie fericita cu un om care nu crede in Dumnezeu, desi ea este consacrata lui Dumnezeu?

Niciodata pana acum nu mi s-a intamplat sa vad un film de o astfel de saracie coloristica si sa fiu optimista la sfarsit. Gri si negru, totul, de la inima la fapte, de la cuvinte la atitudini. Si totusi eu am fost foarte fericita la final – era doar un film cu ai carui eroi nu ma puteam identifica. Cei mai disperati sunt desigur dupa terminarea lui cei care se pot regasi in personajele de acolo. Si, sa fiu sincera, nu mi-a fost sila in mod deosebit de cei tineri, cat de cei in varsta si plini de ifose dogmatice.

Sa bata clopotele! 🙂

(Cei care au vizionat filmul stiu la ce ma refer!)

Anunțuri

Un gând despre &8222;Curs de Regie la Control n&8221;

  1. Nu l-am vazut, dar m-ai facut curioasa. Imi plac filmele ciudate si, asa cum spui, e doar un film (in speranta ca nu ma voi regasi in careva pedrsonaj!).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s