Darul de la mamele de baieti… de pe Copii si Mamici din ograda lui Blogspot

Mi se pare uneori ca am fost invatati sa asteptam de la viata sa fie frumoasa si staaaaaaaam asa, privind in sus sau in palma vecinului, ca poate ne-o cadea vreo pleashca sau poate o interveni el si s-o schimba ceva in existenta noastra. Mie imi este foarte clar ca nimic din ceea ce doresti n-o sa-ti vina ca dar din partea cuiva, asa ca trebuie sa te straduiesti pentru tine, de aceea de foarte multe ori trebuie sa explic celor din jur… „daca nu te iubesti si nu te respecti, cum crezi ca te vor iubi si respecta ceilalti?” Cine nu-si bate capul pentru sine, n-o sa ajunga niciodata sa se vada implinit pentru ca in societatea noastra egoista ar fi chiar culmea sa crezi ca te va propulsa cineva sau te va lauda cineva…

Ei, pornind de la aceste ganduri, normal ca fiecare in viata incearca sa-si puna cat mai bine la punct istoria personala, ca sa se bazeze pe ea, sa se dezvolte si sa impresioneze… Ma rog, fiecare mai mult sau mai putin. Unii calca peste cadavre, altii -mai milosi – se inghesuie printre ele, oricum, fiecare (se) lupta pentru sine.

Cum nu-mi place acest sistem foarte mult, din cand in cand incerc sa uit de interesele personale si fac traznai care sa-i bucure pe altii, implicandu-i si pe cei din jur in astfel de lucruri… Asa a fost atunci cand am aflat ca un coleg pleaca departe de capitala si ca ar putea sa ma ajute sa duc doua cadouri… pentru ea si pentru ea… Nu mai spun cum am plasat pachetele din mana in mana, trei barbati schimbandu-le intre ei, stiind un singur lucru… trebuie sa ducem la capat misiunea, ca altfel o indureram pe sarmana expeditoare…

Povestesc despre aceasta pentru ca multi imi spun ca viata le este fada… A, sa vedeti ce adrenalina vine cand incepi sa alergi asa dupa un cadou neasteptat pentru cel care-l primeste, cand incepi sa gandesti cum sa-l trimiti si cum sa nici nu se afle cine esti… 🙂

Sunt absolut de acord ca e frumos sa dai daruri si prietenilor, (sora-mea a ramas interzisa cand am cumparat aproape de 30 de daruri pentru prieteni cand am ajuns la ea!), dar celor necunoscuti cu atat mai mult.

Si mi-a venit si mie randul sa primesc ceva… Istoria pe larg este povestita aici. Pe scurt, ea si ea s-au gandit sa-mi faca un dar si l-au trimis la Bacau, prietenei Agatha, cum ca doar ea stie cum sa ajunga la mine pachetele. Lucru complet adevarat, restul nestiind cine este subsemnata. Ca nici Agatha de fapt nu stie, dar ca suntem prietene intime… asta este o alta poveste pe care ne bucuram sa o pastram inca la acest stadiu, stiind ca misterele aduc muuuuuulta bucurie in viata. Iar A. are o sora, care sora sta in Bucuresti si a mai facut niste servicii de acest gen… Dar cum sa iau eu legatura cu aceasta sora, cand tocmai eram concediata :-), tocmai eram cu acordatul interviurilor, tocmai a fost furtuna care m-a prins in drum spre ea si… la 30 de cm in fata mea a rupt o creanga de copac de 30cm diametru… aceea trebuia sa fie in crestetul meu, daca ma grabeam nitel? 🙂 Apoi, de 2 ori am stat la metrou, asteptand mesagerul, dar mesagerul poarta cu sine doua minuni care se vor ivi pe lume… si mai fac si ele nazuri, asa ca… nu ne-am putut intalni… Hai ca daca spun tot episodul deja fac film lacrimogen din ceea ce doream sa fie bucurie maxima…

Si uite cum, dupa lupte seculare, ajung in posesia cadoului trimis de fetele acestea minunate, care s-au gandit la mine foarte practic… Un tablou lucrat cu maiestrie de Valy, chiar inramat… Imi pare rau ca nu ma pricep la foto si luminatul din jur pentru a pune in valoare frumusetea aceasta, dar ideea este ca m-am straduit… Cei care vor sa vada adevarata minunatie, sunt invitati sa viziteze peretele din camera mea sau locul pe unde manutele lui Valy creeaza asa ceva, poate si mai … pentru ca se stie ca fiecare opera este mult mai buna decat cea pe care deja ai incheiat-o.

Sper sa reusesc sa postez candva si poza pentru ca am niste probleme acum cu tehnologia si da erori… si deja am pierdut articolul de 3 ori asa ca nu vreau sa mai am probleme…

Vreau sa va spun, M si V, ca

1. ma bucur ca va cunosc

2. ma bucur ca va sunt draga

3. ma bucur de cadou

 (am folosit stilul acesta logic pentru a fi cat mai clar ca aceste lucruri sunt reale, ca daca le scriam unul langa altul prea se pierdeau in neanat ideile 🙂 )

Data viitoare cand trec prin orasul vostru, va caut.

P.S. Pentru Agatha… Am decis cu sora-ti personala si netransmisibila (din pacate) sa facem o alianta a mamelor cu gemeni – intram si noi in ea? Eu iti dau Aborsanul – cand vrei sa participi la intalniri, tu imi dai Pintul cand ma bate gandul sa trec pe la mamele de gemeni. Sigur ca vor da bine, copiii nostri gemeni cu distanta de 1 metru intre inaltimea lor, dar asta este… se intampla multe in lumea noastra ciudata :-)…

Anunțuri

7 responses to this post.

  1. :-))))))))))))
    Numai tu puteai trăi așa ceva, zău! :-))))))
    cu schimbul de mame….negociem! 😉

    Răspunde

    • 1. eu si tu… puteam trai asa, de ce te tot excluzi, ca te acuzi… 🙂
      2. eu nu am lasat spatiu de negocieri. aici se impune! (asta ca sa ma dau si eu mare, macar pe blog, daca in rest stau sub papucul ratonului… 🙂 )

      Răspunde

  2. O adevarata istorie de poveste s-a iscat dintr-o simpla idee de a darui. Ce frumosss! Uite ca nici vestea primirii nu a ajuns la noi decat acum , am intrat si eu din intamplare pe aici, dupa multe zile lipsa din virtual. Ma bucur si ne bucuram ca darul a ajuns in sfarsit la destinatie – imi luasem gandul ca va ajunge anul acesta 🙂 – si ma bucur ca ti-a adus bucurie si incantare mai ales in aceste momente delicate prin care spui ca treci. Totul e bine cand se termina cu bine , parca mai palpitant a fost asa decat daca il daruiam cuiva cunoscut , satisfactia mea e cu mult mai mare si implinirea deplina. Sa il stapanesti sanatos si sa iti aduca zambete de cate ori il privesti, e multa energie pozitiva si creatoare impletita in petalele de flori. Sa auzim numai de bine – stai in casa zilele astea ca tot furtuna se anuna :).
    O saptamana minunata!

    Răspunde

    • cred ca te sun marti, pentru ca daca as promite ca sun luni… nu m-as tine de cuvant. luni e cea mai aglomerata zi a vietii mele, de 19 ani incoace… 🙂
      inca o data, multumesc.

      Răspunde

  3. Buna! Si taticii iubesc copiii, uite ce am facut eu pentru piciul meu

    Răspunde

  4. felicitări. și pentru clip și pentru activitatea editurii.
    succes pe mai departe.
    și ce bine că am primit vestea cu faptul că cei mici contează și pentru tătici 🙂

    Răspunde

    • Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase…Noi am facut recent si un film de animatie pentru copii, cu tematica moral religioasa..Este lansat de circa doua zile (pe site)…Si daca ne ajuta Dumnezeu, vrem sa facem si o piesa de teatru de papusi….

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: