Aseara am fost pusa in situatia de a raspunde acestei intrebari, dar intr-un context cel putin derutant.
Cand am cunoscut-o, am observat ca avea verigheta pe mana, asa ca am luat-o de „femeie maritata”. La 4 luni dupa ce am inceput sa discutam si sa ne cunoastem mai bine, aflu ca… nu e maritata, ca verigheta respectiva este pur si simplu singura bijuterie pe care o poate purta din cauza ca are degetele prea subtiri si nimic altceva nu i se potriveste.
„A, pai derutezi *adversarul*, am zis eu. Daca e cineva interesat de tine si vede chestia asta, s-ar putea sa creada ca mine si sa nu mai aiba indrazneasca sa-si spuna sentimentele.”
„O.K. Ai crezut ca sunt maritata si m-ai privit intr-un fel anume. Nu stiu care. Dar acum, ca stii ca sunt nemaritata, ce crezi despre mine?”
Sa vedem…
Cand aflu sau vad sau cred ca o femeie este maritata, nu trebuie neaparat sa o fericesc pentru acest lucru! (pentru ca unii au senzatia ca doar dupa ce o femeie este maritata e implinita, pe cand celelalte, nu!)
Singurul moment in care o fericesc este atunci cand este maritata, desi este foarte desteapta 🙂 – cum parea cazul de fata! Stiu ca suna ciudat, dar este o realitate. Femei destepte am intalnit multe, iar cele mai multe sunt necasatorite. Cand mai gasesc una casatorita, nu o felicit pe ea, ci ma bucur ca mai exista si barbati curajosi in lumea noastra, barbati care iau de sotie pe cineva care poate sa le tina piept, pe cineva cu personalitate, pentru ca m-am saturat de barbati care vor femei-pres, femei-prag si femei-carpa (asta cu femeia-barbie este prea banala ca sa o mai amintesc!).
Cand am crezut ca e maritata, am fost incantata ca sunt pe lume exemplare care se pot mandri cu realizarile sotiei, nu numai cu ale lor sau chiar daca ei nu au un palmares bogat de activitate. N-am zis „Mama, ce afacere pe capul ei, ca si-a gasit barbat!”, ci… „Cred ca este un barbat intelept ca a investit intr-o asemenea femeie!”
Ce am zis cand am aflat ca e nemaritata? Sincer?
Ce bine ca ai timp sa faci ce vrei, cand vrei! In primul rand.
In al doilea rand, excelent! Inseamna ca nu are orizontul limitat, cu o alegere deja facuta, care ar fi putut sa nu fie cea mai buna, si apoi sa o duca la dezechilibru emotional. A fi singura inseamna ca ai posibilitatea inca de a alege, fara a fi incorsetata in decizia nepotrivita.
In al treilea rand, privind-o, cu viata si reusitele ei, am constatat incantata cate realizari poate sa aiba o femeie singura – sa nu mai spuna unele dintre noi ca le trebuie soti pentru a avea putere sa rezolve lucruri in viata!
In al patrulea rand, ce pacat ca nu am un frate sau un verisor pentru personalitatea ei! 🙂
In ultimul rand, o sa ma rog pentru ea – ca pentru multe alte prietene de-ale mele! – sa gaseasca un om care sa fie mandru ca are alaturi o persoana inteligenta, nu unul care sa o vrea, dar numai daca isi ingroapa toata puterea sufleteasca, pentru a fi dependenta de el!
Ochii care se uita la cineva nu vor vedea niciodata exact ceea ce este in cealalta persoana, dar intuiesc valoarea sa! Ochii mei nu dau valoare persoanelor din fata mea pentru ca sunt casatorite sau pentru ca au cine stie ce patalamale, ci pentru ca au originalitate si farmec, prin inteligenta, raportare la oameni si alegeri inspirate!
Despre sufletul meu 
Ciudata chestie si… interesanta abordarea.
E putin ciudat sa porti o verigheta doar pt ca nu poti purta altceva si ma gandesc ca totusi o poarta din alt motiv decat cel declarat. NU ca ar fi vrut sa te minta, dar… Probabil e un „ceva” care i se pare interesant, caci pana la urma verigheta e si o „conventie sociala”. Poate e exagerat ce spun, dar faza cu verigheta ei este ca si un fel de travesti, sau prezenta icognito intr-un loc interzis. E… tentant si… interesant sa traim in pielea altcuiva.
Totusi este si putin cam pagubos sa poarte verigheta, necasatorita fiind, caci va tine la distanta exact „baietii buni”, pt ceilalti verigha fiind irelevanta.
Dar acesta este punctul de vedere al unui barbat, asa ca… 🙂
punctul de vedere al unui barbat conteaza mai mult decat altele, cateodata… 🙂
iar pentru acest punct de vedere tare iti multumesc, mai ales ca eu apreciez mult parerile tale, pe care le citesc mereu pe blogul personal…
personal, al tau, nu – personal al meu 🙂
Ciudat da vrei sa te inpodopesti cu o verigheta cand tu esti „single”, verigheta ar trebui sa aiba o semnificatie unica in viata fiecaruia, de unire pe viata, daca chiar alta podoaba n-ai, uita-te inauntrul tau si vei gasi, din cate am citit, fata din poveste nu ducea lipsa de alte calitati. Eu as sfatui-o sa isi pastreze verigheta pentru cel impreuna cu care vor forma un intreg.
cred ca fiecare dintre noi are cate o ciudatenie sau o caracteristica asupra careia n-a meditat indelung… si poate ca starea de artista iti da voie la un stil mai boem, mai fistichiu… fiecare cu stilul si consecintele lui.
multumesc pentru vizita. 🙂
Da, asa da!
„N-am zis “Mama, ce afacere pe capul ei, ca si-a gasit barbat!”, ci… “Cred ca este un barbat intelept ca a investit intr-o asemenea femeie!”” Mai rar asemenea mentalitati. Oricum, o femeie puternica, independenta, judecand dupa cum ai descris-o, nu ar putea fi niciodata dominata, nici macar semi-dominata de un barbat, acesteia probabil i-ar trebui un tip dominabil, sau, daca este o femeie atat de inteligenta, ar aprecia reciprocitatea, care-i unul din cele mai importante caracteristici pe care ar trebui sa fie bazata o casnicie.
Si totusi, singura?Asta pana cand? Femeie fiind..Acele femei singure prea mult timp, ori nu si-au gasit persoana potrivita, ori au stat prea mult timp alaturi de persoana gresita si acum incearca sa se razbune. Exemplu, de ce ar tine aceasta femeie verigheta pe deget, daca nu e casatorita? Trag de aici concluzia ca cineva a facut-o sa vrea sa tine la distanta barbatii.
Inteleg ca o femeie independenta nu are nevoie de un barbat sa isi formeze o cariera, dar o familie? Sa nu mai spun ca o femeie absolut independenta, va putea fi independenta si langa un barbat, traind in armonie cu el, dar avand mereu un plan B la indemana.
e subtil si *cu diversiune* ce propui tu 🙂
oricum, ideea e ca asa cum sunt persoane casatorite care nu poarta verigheta, asa pot fi si necasatorite care poarta verigheta.
dar chiar mi-a placut ideea ca (in)constient, ea de fapt voia sa tina departe pe cineva… sau ceva…
ce bine e sa comunici cu oamenii!
multumesc pentru ca ai trecut pe aici.
Eu am purtat verigheta mulți ani după divorț… Asta în condiția în care noi am avut și o încercare de a relua de la capăt căsătoria, la un an după divorț, încercare ce a durat aproape la fel de mult cât a durat căsătoria noastră. În fine, o poveste lungă… Am scos verigheta doar după ce m-am convins că și tentativa de a „reedita” căsnicia noastră a eșuat. Ce pot să spun e că verigheta-diversiune poate/pare (fi) utilă, atunci când vrei să ții la distanță o mare categorie de „parteneri” existenți pe „piață”: „întâmplătorii”. Un bărbat cu adevărat interesat de tine va afla, într-un final, care e situația ta, pentru că va fi atent nu doar la detalii superficiale, precum situația inelarului. E un obstacol în plus, pe care cel „potrivit” îl va trece și de care cel „nepotrivit” se va împiedica… În orice caz, acesta a fost motivul pentru care am purtat verigheta chiar și în acea perioadă în care eram „single” – realmente, fără echivocurile „căsniciei repetate”.
Acum, privind totul cu detașare, de la „distanța” anilor trecuți, îmi dau seama că era un fel de desperare în acel comportament pe care îl adoptasem, odată cu decizia de a purta „falsa verighetă” (pentru că purtarea verighetei implică și un comportament adecvat, nu?), și era… o minciună, deci – ceva rău, în esență. Dar atunci simțeam că am nevoie de „protecția” verighetei mele.
„(…)când vrei să ții la distanță o mare categorie de „parteneri” existenți pe „piață”: „întâmplătorii”. Un bărbat cu adevărat interesat de tine va afla, într-un final, care e situația ta(…)” – asta e o premiza falsa. Dupa cum spuneam mai sus, o gramada de „baieti buni” vor observa podoaba si nici macar nu se vor apropia, iar „întâmplătorii” nu prea sunt interesati daca esti sau nu casatorita. Crede-ma, fiind un purtator…
eminamente de pantaloni, judec ca atare.
Pingback: Despre femei… « Luka's World
Este prima data cand am auzit ca o femeie poarta o verigheta fara sa fie casatorita. Este destul de straniu, dar consider ca este un act curajos, Bravo ei!
Gestul ei imi aduce aminte de femeia asiatica care s-a maritat cu ea insasi pentru a fi acceptata de societate.
In unele culturi,oamenii sunt invatati sa judece dupa „semne”,simboluri!Mintile stramosilor nostri au fost „pecetluite”cu acest must-must-uri si acestia le-au transmis din generatie in generatie si astfel au ajuns la noi!Am fost conditionati intentionat de unii si neintentionat de altii,constient sau inconstient,ca sa tragem concluzii in functie de aceste semne!Nu e vina noastra ca avem acest obicei,e scris in genele noastre si „plantat”in subconstientul nostru,insa avem puterea de a indeparta aceasta „panza de paianjen”daca ne dorim.Simtim o nevoie permanenta de a conecta lucrurile,ideile,emotiile de altele,ca si cum in mod solitar ele nu ar putea exista!Interesant modul in care mintile noastre functioneaza,nu-i asa?:)
Am 17 ani doar , dar nu ma vad „asezata” la casa mea niciodata , cred ca unele dintre noi nu sunt pentru sot si prunci : )).
E de inteles la varsta asta si sincer cred ca e si atitudinea sanatoasa pt 17 ani.
Ai viata inainte.
Totul e sa nu spui niciodata „niciodata”. 🙂
eu am o datorie la tine, de atunci. in afara de faptul ca nu mi-o implinesc, am sute de remuscari ca nu am timp s-o fac.
sper sa vina vremea sa ma pot concentra, ca asa as putea sa zic doua idei si sa adaug cuvinte ce din coada dau sa sune
dar as vrea sa fie ceva interesant.
multumesc pentru tot.
sunt prea selectiva : ))presupun
vezi ca toate mesajele pe care le-am primit de la tine au intrat in spam. prima data am crezut ca e doar pentru ca … e prima data 🙂
dar acum vad ca se repeta.
si e mai bine sa fii selectiva, intre noi fie vorba, decat sa-ti para apoi ca te-ai multumit cu putin si nu esti pretuita la adevarata valoare.
Exact ! Si asta e problema multor femei , se multumesc cu mai putin si isi spun ca doar dragostea nu e ” ca in filme” ei bine daca nu simti „magia ” nu are rost sa te autoconvingi ca fara ea se poate trai cu cineva .
Apropo de spam , nu stiu…
sa fiu sincera, nici eu nu ma vedeam casatorita la 17 ani, dar nici in viata nu ma mai vedeam dupa 21 de ani… si sunt casatorita, am copil si mi se pare dragalas sa traiesc asa, chiar daca ma mai sustrag relatiei cu ei si mai vreau si singuratate. dar mai stiu ceva… pe langa faptul ca la varsta asta poti sa nu ai viziune, lipsa interesului pentru casatorie acum poate proveni din niste dureri care te fac sa crezi ca e o pacoste casatoria… si nu esti departe de adevar… 🙂
daca alegi gresit, e o pacoste, dar cred ca spaimele se pot vindeca si esti fata desteapta, asa ca vei alege pe cineva care sa fie fericit alaturi de tine si pe care tu sa-l implinesti.
multumesc pentru vizita.
daca alegi gresit , asta e impedimentul numarul 1 si uneori suntem orbi si nu stim ce alegem ..