Ce ne învață copiii despre fericire?

Citiți aici și priviți pozele… Nu pot înțelege cum de rămânem la fel de închistați în ale noastre, când avem niște profi atât de minunați 🙂

P.S. Despre ce a fost ieri, voi scrie mai pe seară, cu lux de amănunte!

Social Media for Parents – idei prinse din zbor (1)

1. Dr. Mihaela Bilic – Pentru cei 7 ani de-acasa, invata ce sa-i pui pe masa.

– copiii nu ar trebui sa fie recompensati (pentru ceea ce fac bine) cu mancare, dar nici pedepsiti pentru ca nu mananca tot ce li s-a dat (mergeti pe explicatiile psihologice singuri, e simplu)

– nu mancati altceva decat copilul, pe motiv ca el trebuie sa fie sanatos, deja voua v-a trecut timpul si va puteti permite „licente” gastronomice

– pentru acceptarea in alimentatia bebelusului a unui produs nou trebuie sa perseverezi. Grimasa de neplacere a copilului nu trebuie luata in seama. Doctorii recomanda: si daca cel mic scuipa, trebuie sa mai incerci de doua ori, chiar atunci. Iar daca scuipa mancarea de 3 ori, nu inseamna ca acel aliment nu e pentru el, ci ca … lasi sa treaca 10 zile si incerci din nou.

– daca un copil este mofturos, gateste mancarea respectiva implicandu-l si pe el, pentru ca sigur va fi curios sa vada ce i-a iesit… si macar asa va incerca.

2. Dr. Elena Dan – Cum putem preveni bolile caniculei la copii?

– bebelusul este 85% apa, dar el nu simte setea si de aceea ajunge rapid la deshidratare – trebuie sa i se dea apa, chiar daca nu cere, chiar daca refuza initial.

3. Alice Nastase Buciuta – Cum imbini viata de familie cu blogul si cariera?

– abordarea pozitiva de pe blog aduce multi cititori si prieteni

– atitudinea pozitiva trebuie sa fie te reprezinte nu doar pe blog, ci si ca mama

– uneori, copiii apar intr-un context nepotrivit, femeile nu sunt pregatite nici economic, nici sufleteste – ce pot face atunci pentru a accepta noul lor statut? Sa citeasca mai mult despre asta, sa aiba mai multe intalniri cu persoane care au aceleasi experiente, sa fie fiinte deschise spre lume si mult mai atente, pentru a prinde din zbor totul.

Alice Nastase Buciuta a adus in discutie si cel mai frumos lucru care se poate intampla atunci cand scrii pe blog. In cazul ei nu au fost mosiile, averile sau renumele, ci nasii, pe care i-a cunoscut in felul acesta… 🙂

Despre aceasta voi reveni si voi vorbi intr-o postare ulterioara, adresata lui Adrian, diesel_king(fara kong)1992.

Cei care vor sa afle mai multe despre conferinta, pot asculta aici.

Iar de descarcat, intreg materialul poate fi preluat de acolo si de dincolo 🙂 .

Publicitate

Social Media for Parents – detalii

08.30 – 09.15 Inregistrarea participantilor

09.30 – 11.30 Sesiunea 1

Good life

Copilul este o prioritate in viata oricarui parinte, iar cel mai important lucru este asigurarea unui stil de viata echilibrat. Aceasta sesiune va cuprinde o serie de prezentari interactive despre sanatate, nutritie si parenting, beneficiind de prezenta unor specialisti renumiti din domeniu.

Transmisia în direct, aici…

Pentru cei 7 ani de-acasa, Invata ce sa-i pui pe masa!
	Dr. Mihaela Bilic

Cum putem preveni bolile caniculei la copii
	Dr. Elena Dan

Cum imbini viata de familie cu blogul si cariera
	Alice Nastase Buciuta Owner Marea Dragoste/ http://www.revistatango.ro

Internet mai sigur pentru copii
	Irina Nicolai Coordonator Promovare Sigur.info Salvati Copiii Romania
	Alina Pavel CSR Officer, Orange

Relatia cuplu – copil si reflectia acesteia in dezvoltarea copilului
	Irina Petrea Psihopedagog

Blog de succes
	Bogdana Dobre Blogger Jurnal din burtica

Moderator
	Andreea Demirgian Blogger, Injoaca.ro

11.30 – 12.00 Pauza de Cafea

12.00 – 13.30 Sesiunea 2

Good Bloggers

Mamicile-bloggerite se folosesc cu succes de instrumentele social media pentru a comunica reusind sa creeze platforme de comunicare cu alti parinti. Descopera cele mai noi oportunitati pentru a-ti crea un brand personal si o comunitate si afla povesti de succes.

Lansarea concursului Noriel
	Adrian Chirila Online Project Manager Noriel

Cum sa iti optimizezi blogul
	Mihai Dragomirescu Owner UrbanKid.ro

Cum poti monetiza un blog
	Alexandru Negrea Social Media Manager BCR

Blog de succes
	Eduard Grigoroiu Blogger Ta-su.blogspot.com

Cele mai bune practici pe Facebook
	Otilia Mantelers Trainer Parenting

Cum sa lucrezi cu brandurile
	Monica Jitariuc Head of Social Media The Practice

Moderator
	Cristian Manafu Managing Partners, Evensys

The Power of Storytelling

Una dintre colegele de la Scenaristică ne-a trimis un mesaj tuturor, dacă suntem interesați de așa ceva… Eu am reacționat rapid, pentru că mi s-a părut mai mult decât interesant, așa că în această seară, amândouă ne-am înființat pe Brezoianu, nr. 4, acolo unde urma să se desfășoare cursul. Cum clădirea era foarte aproape de Agenția de Voiaj, m-am revăzut de 9 ani, pe când veneam să cumpărăm bilete, pentru a pleca spre casă, după ce o vizitasem pe mătușa mea, într-un București comunist, pe care nu l-aș fi gândit niciodată ca o casă a mea. N-am mai ajuns pe aici de vreo 25 de ani, deși trec mereu pe strada paralelă… Mda, aceasta a fost singura emoție a serii.

Restul a fost antren și relaxare. Pot spune și delectare.

Vorbeam cu Silvia și ne amuzam încercând să descoperim care ar putea fi profesoara dintre toate furnicuțele care roboteau prin camera generoasă, în care se aflau când scaune, când fotolii, pe fiecare tronând pufuleții mei preferați – se pare că și ai acestor seminare! – Gusto (să spun sincer, până acum nu i-am reperat pe cei cu ciocolată, dar cum din două mișcări am devorat punguța, cred că de-acum doar cu ochii după ei stau (evident, tot pentru faptul că mi-aduc aminte de copilărie, când singura ciocolată pe care o puteam atinge era cea de pe pufuleți… să vezi o ciocolată de 125 g? Nici gând!).

Eu am crezut că Vera Ion este cea care, de fapt, a făcut prezentările și lucrul acesta vine pe fondul unui raționament destul de sofisticat – deși niciodată nu mi-am dorit să fiu înaltă, pentru că de câte ori am vorbit cu femeile înalte s-au plâns de statura lor, dar mai ales pentru că eu m-am descurcat foarte bine, în toate încurcăturile pentru că eram micuță și mă strecuram (ultimul exemplu, la Bookfest… intram pe sub mese, treceam prin spații înguste, lucruri pe care altele nu le-ar fi putut face, că înălțimea cere o ținută demnă!), ei bine, revin, nu mi-am dorit să fiu înaltă, dar de fiecare dată când a fost să rezolv o problemă cu autoritățile, subliniez, cu autoritățile, faptul că sunt micuță îi determină pe toți să mă trateze ca pe aia mică!

Când a apărut adevărata Vera Ion am rămas cu gura căscată, știu că e  banal termenul, dar dacă n-am inspirație nu pot spune decât ce s-a întâmplat, adică să redau fidel, așa că nu folosesc o expresie, ci redau o realitate… cu gura căscată… Păi, am venit ca să văd o persoană mică, pe lângă care aș trece pe stradă fără să îi acord atenție? Și, ah, mi-am tras o palmă peste frunte – faptic! – adresându-mi niște cuvinte nu tocmai măgulitoare, încadrându-mă în categoria celor care mă nedreptățesc pe mine de câte ori, privindu-mă, mă trimit pe undeva pe la liceu, asta ca să nu zic… la plimbare! 🙂

Ok, incepe sa ne povesteasca importanta de a povesti despre lucrurile prin care ai trecut… Sigur, noi o facem pentru cunoscuti, zi de zi, dar se poate sa o faci cu mult succes chiar, si pentru cei din jur… Cum anume sa faci pentru ca lucrurile care te privesc pe tine sa ii atraga pe ceilalti (si sa te plateasca, desigur, pentru asta, pentru ca in fond despre asa ceva este vorba aici! 🙂 ) a incercat sa ne explice Vera.

Eu am niste probleme in legatura cu a descrie ceea ce ne-a predat… Daca eu as spune asta asa, in gura mare, cine s-ar mai duce la seminarul ei data viitoare? (nu m-am gandit ca eu am platit si de ce as da altora gratis informatiile, pentru ca asta fac mereu, cand citesc de prin carti si apoi ofer informatiile celor care mi le cer sau le dau cartile, cu imprumut!)

Oricum, ceea ce vreau sa spun este ca pentru mine si Silvia a fost o revelatie ceea ce ne-a prezentat, nu pentru ca n-am fi stiut, ci pentru ca am constientizat niste mecanisme. Spre deosebire de mine, care scriu zilnic si traiesc din asta, deci am experienta scrisului, alte persoane din sala au avut cateva incercari de a smulge mai mult decat li s-a dat, pentru ca nu au fost convinse ca ceea ce li s-a spus este destul. Intr-un fel, au dreptate. Eu, cand incep sa povestesc, pentru ca mereu mi se intampla cate ceva aiurea, amuzant sau incitant, am la baza o poveste buna, care este ascultata cu interes. Ele spuneau… dar daca mie nu mi se intampla nimic interesant, cum as putea eu sa vorbesc despre nimicul prin care trec?

Pai, aici era loc sa se vorbeasca despre talent, despre gasirea unor metode si a unor solutii care sa vindece omul de banal… dar cred ca acesta ar fi subiectul unui alt curs…

Oricum, mie nu mi-a parut rau de banii dati si de timpul cheltuit acolo…

Merci, Vera Ion.

Merci, Fundatia Calea Victoriei.

Social Media for Parents

Participa la prima conferinta dedicata parintilor activi in online

Pe 29 iunie, va avea loc la Hotel Crowne Plaza prima editie a conferintei Social Media for Parents, un eveniment inedit dedicat parintilor activi in mediul online.

Conferinta cauta sa ofere parintilor activi din online ocazia de a invata si descoperi noi oportunitati de a-si creste prezenta pe retelele sociale precum si posibilitatea de networking si interactiune cu alte persoane cu aceeasi viziune.

Social Media for Parents va reuni bloggeri si persoane active in social media si comunitati pentru 2 sesiuni interactive, ce vor avea loc in prima parte a zilei, despre blogging, social media, branding si lifestyle.

Intreaga conferinta va fi transmisa live pe internet cu sprijinul Radio Lynx.

Pentru o invitatie, acceseaza aici.

Ce înseamnă o fată?

Pentru părinți are o însemnătate, pentru cei din jur, alta. Din nefericire. Tot ceea ce contează, însă, este ca o fată să se poată privi prin cei mai importanți ochi.

Pentru mamele și tații care vor fete cuminți… câteva sfaturi aici.

Amintindu-ne fara a scoate un cuvant…

Mi-i amintesc din timpul studentiei… cum se napusteau ca leii la minge… Parca n-au trecut decat 3 zile de atunci… Cei mai curajosi au infruntat timp de 90 de minute ploaia care pe altii si pe multe neveste ii ingrozea si au decis sa arate ca inca pot fi de performanta si in acest domeniu…

Ca si atunci, singura sotie de pe stadion, cu o umbrela deasupra capului, aparatul de fotografiat de gat si solicitandu-mi corzile vocale din abundenta (n-am fost partinitoare, am strigat intotdeauna incurajator numele celui care era la balon! 🙂 ), am stat alaturi de ei si m-am distrat grozav…

Acesta este unul dintre motivele pentru care merita sa treaca anii (consolare ieftina, zic unii, dar pentru mine este graitoare!) – sa vezi ca ai aceleasi sentimente pentru cei care ti-au fost de-a lungul a 5 ani colegi…

Ce poate face omul in 10 ani?

Jumatate dintre copiii eroilor principali ai intalnirii noastre de la Moieciu… si evident, tortul mult asteptat si foarte calator – creat in laborator la Ploiesti, a ajuns intact pe vreme caniculara, tocmai in varf de munte.

O vacuta pretentioasa

Ajungem si noi din nou la Moieciu si ne trezim in mijlocul campusului, un loc in care exista lac pentru pesti exotici, teren de baschet si fotbal, tribuna pentru cei ce sustin triumfatorii castigatori ai partidelor (loc extraordinar de solicitat, dar imposibil de folosit de catre oricine 🙂 ), cu o vacuta care intrase fraudulos in curte. Ea stie pe unde se strecoara si cum apare… Oricum, in dimineata aceea, a atras-o iarba – reala, de fapt, pentru ca terenul de baschet are iarba artificiala 🙂 – din jurul catargului…

Fii binevenita, frumoaso!

Playtime – Parentime (singurul centru de parenting din Romania)

Am participat la un concurs incitant pe blogul nazdravanilor, apreciind astfel de initiative, si ale gazdei, dar si ale celor care au oferit posibilitatea participarii la un seminar atat de interesant despre cum si cat sa te joci cu cel mic (sau cea mica sau cei mici sau cele mici 🙂 ). O descriere excelenta pentru ceea ce s-a intamplat acolo veti gasi pe blogul Laurei Frunza.

Eu pot doar sa spun ca este de preferat sa te informezi si sa te sfatuiesti cu specialisti atunci cand exista o problema in comportamentul copilului, pentru ca nu-ti poti da seama de unde vine solutia pentru ceea ce tie ti se pare de netrecut. De aceea e important sa nu stai inchis in casa, ci sa te interesezi, sa ajungi la surse demne de incredere.

Cat despre cei care au de gand sa gaseasca ceva inedit in Bucuresti, sa stiti ca daca decideti sa trageti o fuga pana la Parentime, veti descoperi o cladire… ca o bucata de turta dulce si ar fi pacat sa nu ajungeti sa cunoasteti o asa frumusete (personal, daca eram intrebata unde ar putea fi o astfel de locatie, spuneam Barcelona! 🙂 ) – pentru cei care stiti capitala, se afla pe undeva prin apropiere de fosta Elvila… 🙂 – ce vremuri si cu Elvila aceea…

P.S. Nu ma pot totusi abtine sa nu spun… La inceputul cursului, am fost intrebati care este problema pe care o detectam noi la copiii nostri. Eu ce problema sa am cu al meu inger de copil?

Ca se joaca prea mult… Pe computer? A, nu, cu jucarii. Pai atunci care e problema? Are totusi 13 ani! (in curand)

La sfarsitul cursului, mi-am dat seama ce stupida sunt… mama copilului meu are biroul plin de jucarii, are sertarele biroului ticsite cu zeci de figurine vesele care s-o binedispuna si sa o inveseleasca, nu pierd niciodata vreo ocazie de joaca… Mamaaaaaaaaaaaaaaa, ar trebui sa te duci si tu la atelier si sa te plangi ca fata ta, la 40 de ani, inca se mai joaca. Aici, da, ar fi o problema. Dar la fiul meu… Acum nu mai detectez nicio problema, merci Parentime!

Cd cu povești pentru copii

Ah, ce bine că le-am găsit… au mai rămas 5 dintre cele 300 pe care le-am oferit de 1 iunie, la Bookfest! Pe acestea 5 le voi trimite celor care au copii mici și-mi vor scrie primii pe adresa blogului

despresufletulmeu@yahoo.com

Nu cer certificatul de naștere al copilului… Cer copilul! 🙂

P.S. În general, poveștile mele sunt potrivite pentru cei care au între 3-8 ani. Sigur că merg și la cei mai mari – dacă nu cumva se simt jigniți că li se spune o poveste, în loc să fie ei de poveste! (Fiul meu, la cei 13 ani în curând, le ascultă cu plăcere, dar !mă rog! la el poate fi și afecțiunea pentru scrisul mamei sau vocea ei!)

Cărți pentru adolescenți – Fii bun până la moarte, Moricz Zsigmond

Eu am împrumutat cartea de la Biblioteca Emil Gârleanu. Dacă cineva o găsește pe la anticariat sau chiar în librării, am o rugămite, un mic semnal spre mine și eu voi reacționa. Mi-ar plăcea să o am, să fie a mea.

Cine este Moricz Zsigmond? Un domn, desigur, dar un domn care în cel de-al 60-lea an al vieții a scris 2 romane, 2 piese de teatru, două scenarii cinematografice, 320 de pagini de publicistică, 320 de pagini de cuvântări – rostite la întâlnirile cu cititorii, antologia pentru popor a literaturii maghiare, a redactat o revista și a transcris spre editare câteva opere ale unor clasici redescoperiți de el – în același an a apărut ediția în 30 de volume a operelor sale și-și pregătea o nouă ediție în 15 volume…

A reușit să scrie o trilogie de 1000 de pagini în 6 săptămâni, trilogie care rămâne un exemplu de perfecțiune stilistică și de construcție în literatura maghiară. Cel de-al doilea volum al romanului Haiducii, un roman de 380 de pagini, l-a scris în 29 de zile…

În fine, dacă mai înșir astfel de cifre, s-ar putea să nu mai am curaj să mai mișc un pai, văzând cât de puține fac eu pe lângă ceea ce reușea el! 🙂

Moricz scria: Eu doresc o școală unde copilul să meargă zburând. Eu doresc profesori de la care clasa să-și ia rămas bun plângând. Eu, dacă aș fi ministru, aș trimite spioni și aș mări salariile tuturor profesorilor de la care copiii și-au luat rămas bun cu lacrimile recunoștinței în ochi și aș sancționa pe fiecare profesor în fața căruia copiii stau cu spaimă, plângând, cu lacrimile fricii și suferinței în ochi.

Cu așa idei despre educație, e clar de ce am citit cartea… Eroul principal este un copil, dar acest copil este un simbol. Pentru ce… se descoperă doar dacă se parcurge romanul.

Îmi dau seama că mulți dintre noi cred ceea ce sintetizează scriitorul la începutul capitolului 7… *în care ciudățenia e că în jurul omului îndurerat toate sunt atât de firești și de vesele încât aproape că nu mai face să trăiești dacă viața ia atât de puțin parte la suferințele tale…*

Ei, eu sper ca nouă să ni se demonstreze că viața, care e ghidată de Dumnezeu, ne ia totuși în seamă, deși plângem în hohote sau mai ales pentru că am ajuns să plângem în hohote!

Alergam vacanta…

s-o prindem, nu s-o alungam…

In parcul Plumbuita, si-au dorit din toata inima sa faca multe, multe ture… Si n-avea cine sa-i impiedice, pentru ca eu vegheam ca un tigru… Pricajit tigru, dar acest lucru mi-a amintit o intamplare din experienta colegei si prietenei mele Dana B.

Nascuse de 3 zile si sotul ei ii tot spunea ce sa nu faca, in anumite momente, cu fiul lor si ea l-a pus la punct… Tu nu intelegi, eu sunt mama!

Acum el rade mereu… Erai si tu mama de 3 zile si aduceai cel mai tare argument! 🙂

Cui i-e dor de coasa?

Omul din imagine avea 75 de ani. Nu-i pasa de oboseala sau de dureri reumatice – n-avea nici din prima categorie, nici din a doua. Toata viata a trudit in coltul acesta de Moieciu si nici acum nu se lasa. De ce ar face-o? Coasa e viata lui, chiar daca domnii amintesc despre coasa… o singura data… la moarte.

Asta da diferenta intre el si ceilalti… 🙂

Cursuri pentru inima mea

Acestea pot să îi intereseze pe unii, dar pe alții să-i lase reci. Acum depinde și ce vrea inima fiecăruia 🙂 .

A mea chiar s-a delectat cu cele două cursuri ale doamnei Ileana Vasilescu.

Simbolistica basmului

Să învățăm să povestim copiilor

Cum eu sunt foarte sinceră, am două obiecții în ceea ce privește cursurile: nu sunt foarte îngrijite (deși bine documentate sunt!) și nu corespund cu modul meu de a privi lucrurile spirituale (dar am urmat cursul pentru a vedea mai multe puncte de vedere și pentru a învăța, nu pentru că trebuie să-mi cânte lumea în strună sau pentru că voiam unitate în gândire!). Și am o mare mulțumire – am priceput și eu câte ceva despre subtilitățile basmelor (serios, mie nu prea-mi plac!). În plus, datorită cursului, mi-am cumpărat din Colecția națională de folclor – Tipologia legendei populare românești. Cred că bănuiți cine a scris-o. Un român cu inimă mare. O româncă deșteaptă…

Ei, aș… Tony Brill – trebuia să vină cineva străin să culeagă informații despre legendele noastre!

Mă încântă volumul 1 – Legenda etiologică. Sunt sute de legende, unele mai interesante decât altele. Unele amuzante, altele triste. Cu legendele sunt prietena; basmele nu prea le agreez… Ce bine că se poate să aibă fiecare gustul lui și să meargă totuși toți împreună! 🙂