Acestea pot să îi intereseze pe unii, dar pe alții să-i lase reci. Acum depinde și ce vrea inima fiecăruia 🙂 .
A mea chiar s-a delectat cu cele două cursuri ale doamnei Ileana Vasilescu.
Să învățăm să povestim copiilor
Cum eu sunt foarte sinceră, am două obiecții în ceea ce privește cursurile: nu sunt foarte îngrijite (deși bine documentate sunt!) și nu corespund cu modul meu de a privi lucrurile spirituale (dar am urmat cursul pentru a vedea mai multe puncte de vedere și pentru a învăța, nu pentru că trebuie să-mi cânte lumea în strună sau pentru că voiam unitate în gândire!). Și am o mare mulțumire – am priceput și eu câte ceva despre subtilitățile basmelor (serios, mie nu prea-mi plac!). În plus, datorită cursului, mi-am cumpărat din Colecția națională de folclor – Tipologia legendei populare românești. Cred că bănuiți cine a scris-o. Un român cu inimă mare. O româncă deșteaptă…
Ei, aș… Tony Brill – trebuia să vină cineva străin să culeagă informații despre legendele noastre!
Mă încântă volumul 1 – Legenda etiologică. Sunt sute de legende, unele mai interesante decât altele. Unele amuzante, altele triste. Cu legendele sunt prietena; basmele nu prea le agreez… Ce bine că se poate să aibă fiecare gustul lui și să meargă totuși toți împreună! 🙂
Te felicit si te invidiez pt posesia volumului de legende adunate in volum de Tony Brill. Oare exista si o traducere engleză care sa se poată procura via net?
o să întreb la editură lor… dar de ce te deranjează în română? 🙂 că doar știi!
N-am indraznit sa sper…