4

O vacuta pretentioasa

Ajungem si noi din nou la Moieciu si ne trezim in mijlocul campusului, un loc in care exista lac pentru pesti exotici, teren de baschet si fotbal, tribuna pentru cei ce sustin triumfatorii castigatori ai partidelor (loc extraordinar de solicitat, dar imposibil de folosit de catre oricine 🙂 ), cu o vacuta care intrase fraudulos in curte. Ea stie pe unde se strecoara si cum apare… Oricum, in dimineata aceea, a atras-o iarba – reala, de fapt, pentru ca terenul de baschet are iarba artificiala 🙂 – din jurul catargului…

Fii binevenita, frumoaso!

0

Playtime – Parentime (singurul centru de parenting din Romania)

Am participat la un concurs incitant pe blogul nazdravanilor, apreciind astfel de initiative, si ale gazdei, dar si ale celor care au oferit posibilitatea participarii la un seminar atat de interesant despre cum si cat sa te joci cu cel mic (sau cea mica sau cei mici sau cele mici 🙂 ). O descriere excelenta pentru ceea ce s-a intamplat acolo veti gasi pe blogul Laurei Frunza.

Eu pot doar sa spun ca este de preferat sa te informezi si sa te sfatuiesti cu specialisti atunci cand exista o problema in comportamentul copilului, pentru ca nu-ti poti da seama de unde vine solutia pentru ceea ce tie ti se pare de netrecut. De aceea e important sa nu stai inchis in casa, ci sa te interesezi, sa ajungi la surse demne de incredere.

Cat despre cei care au de gand sa gaseasca ceva inedit in Bucuresti, sa stiti ca daca decideti sa trageti o fuga pana la Parentime, veti descoperi o cladire… ca o bucata de turta dulce si ar fi pacat sa nu ajungeti sa cunoasteti o asa frumusete (personal, daca eram intrebata unde ar putea fi o astfel de locatie, spuneam Barcelona! 🙂 ) – pentru cei care stiti capitala, se afla pe undeva prin apropiere de fosta Elvila… 🙂 – ce vremuri si cu Elvila aceea…

P.S. Nu ma pot totusi abtine sa nu spun… La inceputul cursului, am fost intrebati care este problema pe care o detectam noi la copiii nostri. Eu ce problema sa am cu al meu inger de copil?

Ca se joaca prea mult… Pe computer? A, nu, cu jucarii. Pai atunci care e problema? Are totusi 13 ani! (in curand)

La sfarsitul cursului, mi-am dat seama ce stupida sunt… mama copilului meu are biroul plin de jucarii, are sertarele biroului ticsite cu zeci de figurine vesele care s-o binedispuna si sa o inveseleasca, nu pierd niciodata vreo ocazie de joaca… Mamaaaaaaaaaaaaaaa, ar trebui sa te duci si tu la atelier si sa te plangi ca fata ta, la 40 de ani, inca se mai joaca. Aici, da, ar fi o problema. Dar la fiul meu… Acum nu mai detectez nicio problema, merci Parentime!

4

Cd cu povești pentru copii

Ah, ce bine că le-am găsit… au mai rămas 5 dintre cele 300 pe care le-am oferit de 1 iunie, la Bookfest! Pe acestea 5 le voi trimite celor care au copii mici și-mi vor scrie primii pe adresa blogului

despresufletulmeu@yahoo.com

Nu cer certificatul de naștere al copilului… Cer copilul! 🙂

P.S. În general, poveștile mele sunt potrivite pentru cei care au între 3-8 ani. Sigur că merg și la cei mai mari – dacă nu cumva se simt jigniți că li se spune o poveste, în loc să fie ei de poveste! (Fiul meu, la cei 13 ani în curând, le ascultă cu plăcere, dar !mă rog! la el poate fi și afecțiunea pentru scrisul mamei sau vocea ei!)

14

Cărți pentru adolescenți – Fii bun până la moarte, Moricz Zsigmond

Eu am împrumutat cartea de la Biblioteca Emil Gârleanu. Dacă cineva o găsește pe la anticariat sau chiar în librării, am o rugămite, un mic semnal spre mine și eu voi reacționa. Mi-ar plăcea să o am, să fie a mea.

Cine este Moricz Zsigmond? Un domn, desigur, dar un domn care în cel de-al 60-lea an al vieții a scris 2 romane, 2 piese de teatru, două scenarii cinematografice, 320 de pagini de publicistică, 320 de pagini de cuvântări – rostite la întâlnirile cu cititorii, antologia pentru popor a literaturii maghiare, a redactat o revista și a transcris spre editare câteva opere ale unor clasici redescoperiți de el – în același an a apărut ediția în 30 de volume a operelor sale și-și pregătea o nouă ediție în 15 volume…

A reușit să scrie o trilogie de 1000 de pagini în 6 săptămâni, trilogie care rămâne un exemplu de perfecțiune stilistică și de construcție în literatura maghiară. Cel de-al doilea volum al romanului Haiducii, un roman de 380 de pagini, l-a scris în 29 de zile…

În fine, dacă mai înșir astfel de cifre, s-ar putea să nu mai am curaj să mai mișc un pai, văzând cât de puține fac eu pe lângă ceea ce reușea el! 🙂

Moricz scria: Eu doresc o școală unde copilul să meargă zburând. Eu doresc profesori de la care clasa să-și ia rămas bun plângând. Eu, dacă aș fi ministru, aș trimite spioni și aș mări salariile tuturor profesorilor de la care copiii și-au luat rămas bun cu lacrimile recunoștinței în ochi și aș sancționa pe fiecare profesor în fața căruia copiii stau cu spaimă, plângând, cu lacrimile fricii și suferinței în ochi.

Cu așa idei despre educație, e clar de ce am citit cartea… Eroul principal este un copil, dar acest copil este un simbol. Pentru ce… se descoperă doar dacă se parcurge romanul.

Îmi dau seama că mulți dintre noi cred ceea ce sintetizează scriitorul la începutul capitolului 7… *în care ciudățenia e că în jurul omului îndurerat toate sunt atât de firești și de vesele încât aproape că nu mai face să trăiești dacă viața ia atât de puțin parte la suferințele tale…*

Ei, eu sper ca nouă să ni se demonstreze că viața, care e ghidată de Dumnezeu, ne ia totuși în seamă, deși plângem în hohote sau mai ales pentru că am ajuns să plângem în hohote!

0

Alergam vacanta…

s-o prindem, nu s-o alungam…

In parcul Plumbuita, si-au dorit din toata inima sa faca multe, multe ture… Si n-avea cine sa-i impiedice, pentru ca eu vegheam ca un tigru… Pricajit tigru, dar acest lucru mi-a amintit o intamplare din experienta colegei si prietenei mele Dana B.

Nascuse de 3 zile si sotul ei ii tot spunea ce sa nu faca, in anumite momente, cu fiul lor si ea l-a pus la punct… Tu nu intelegi, eu sunt mama!

Acum el rade mereu… Erai si tu mama de 3 zile si aduceai cel mai tare argument! 🙂

0

Cui i-e dor de coasa?

Omul din imagine avea 75 de ani. Nu-i pasa de oboseala sau de dureri reumatice – n-avea nici din prima categorie, nici din a doua. Toata viata a trudit in coltul acesta de Moieciu si nici acum nu se lasa. De ce ar face-o? Coasa e viata lui, chiar daca domnii amintesc despre coasa… o singura data… la moarte.

Asta da diferenta intre el si ceilalti… 🙂