Delicatetea si simtul umorului

De cand cu folosirea Delikatului la bucatarie s-a dus si importanta cuvantului. Eram adolescenta in epoca, nu se gaseau pe piata ingrediente pentru ciorba si tocana, asa ca atunci cand ne aducea cineva de la unguri sau de la sarbi asa ceva, saream toti in sus de bucurie, de parca era o mare realizare si-i recunosteam importanta… dar de aici pana la a ajunge sa minimalizezi ceea ce face parte din viata in detrimentul unei glume n-a fost decat un pas. Am avut multe prietene care au primit acelasi raspuns la rugamintea adresata prietenilor lor… Fii si tu mai delicat!

Replica: sunt om, nu condiment.

Admir oamenii cu simtul umorului, dar cu simtul umorului lucrurile stau cam asa:

1. glumele nu trebuie sa produca sentimente de inferioritate in ceilalti

2. glumele trebuie sa vina pe un fond inteles de toti cei implicati

Dau un exemplu. Cineva spune, suparat pentru ca nu-si mai aducea aminte ceva, un lucru de care ar fi trebuit sa stie, ceva la mintea cocosului …

– Nu am niciun pic de creier.

A doua persoana crede ca glumeste si zice:

– Tu ai afirmat asta, nu noi!

A treia face si ea o poanta in stil personal:

– Bine ca ti-ai dat seama!

A patra continua jocul:

– Gura pacatosului adevar graieste.

A cincea nu se lasa mai prejos:

– Daca indrazneam eu sa afirm asta, te enervai. Dar asa mi-ai luat vorbele din gura si nici nu ne certam.

… Mai sunt destule categorii de oameni, care cred ca glumesc prin cuvintele pe care le arunca si care, de fapt, nu fac altceva decat sa jigneasca si sa indurereze. Asta pentru ca le lipseste „delicatul” uman. Asta pentru ca nu inteleg ca, pentru simtul umorului mai trebuie ceva:

3. glumele trebuie sa vina la momentul potrivit, nu in cel tensionat – ori amaratul nostru numai de poante nu are chef, cand descopera ca este atat de uituc sau poate chiar bolnav de uitare.

Am auzit o persoana care a spus…

– N-am creier, ce sa fac!

… si apoi am reusit sa inregistrez in memorie cea mai simpla fraza, care poata sa para si o gluma, si un compliment, si o incurajare, adica exact ce avea nevoie omul pentru a-si risipi mahnirea…

– Creier ai. Si inca foarte mult. Doar ca e obosit. Ai putea si tu sa ai mai multa grija de tine, ca altfel ne lipsesti de ideile tale atat de intelepte.

Sa (ne) traiasca omul delicat, singurul condiment pentru o relatie frumoasa, pentru o prietenie durabila, pentru un legamant stabil.

 

Anunțuri

10 responses to this post.

  1. Uite de asta avem nevoie de ceva ce se numeste DIPLOMATIE. Acest lucru trebuie sa il avem cu totii, nu doar cei care vor sa devina diplomati cu diplome.
    Te imbratisez! >:D<

    Răspunde

  2. nu toata lumea intelege delicatetzurile.. – multi nu reactioneaza pozitiv la ele decat la suprafata, in interior neschimbandu’se nimic.. sunt si oameni carora o zgaltzaiala si un „Trezeste’te, prostule!” le face un serviciu considerabil mai mare, pentru ca produce un declic.. cel care spune „N’am creier, ce sa fac!” nu e decat un plangaretz care afirma, intretine si permanentizeaza la interior FRICA, teama ca pe el nu’l iubeste nimeni.. si care asteapta sa’i raspunzi exact contrariul, pt ca simte nevoia sa fie mangaiat, alintat, nicidecum vindecat! si nu’l ajuti intretinandu’i iluzia si confortandu’l, ci din contra, zgaltzaindu’l, provocandu’l, ca el sa inceapa sa se intrebe, sa caute si sa gaseasca modalitatea prin care sa se vindece.. – secretul consta tocmai in a sti sa recunosti cand e cazul pentru una, cand pt cealalta.. din experienta, stiu ca varianta de mijloc e cea cu rezultatele cele mai bune – ceva de genul asteia „Creier ai. Si inca foarte mult. Doar ca e obosit. Ai putea si tu sa ai mai multa grija de tine, ca altfel ne lipsesti de ideile tale atat de intelepte.” functioneaza abia dupa ce ai provocat declicul! dar mi’a placut! 😉

    Răspunde

  3. Sunt „oameni-delikat” şi „oameni-vegeta”! 😀 Asta, apropo de simţul umorului. Din păcate, este tot mai acută „plăcerea” multora de a fi jignitori. Şi chiar ştiu că fac asta, nu că li s-ar părea că vor să glumească. Umorul este mai mult decât o calitate, este un dar pe care nu toţi îl au.

    Răspunde

  4. Ceea ce mi se pare ironic este faptul nu-i se pare deloc delicata o fata care este ai mult suparacioasa decat logica…

    Răspunde

  5. Un articol ”delicat”! Tactul și delicatețea sunt însușiri înnăscute. Nu le ai din naștere, poți să faci orice, că nu le mai capeți. E drept, însă, că poți învăța să te abții de la comentarii, dacă ai înțeles că dai adesea cu bâta în baltă.

    Răspunde

  6. Posted by 2likebutterflies on 17 Octombrie 2012 at 07:43

    Bravo! 🙂 imi place cum scrii. Referitor la postul tau – stii ca au aparut grill mix-urile, nu? 🙂 pentru cei care vor sa fie picanti in pareri, cam asa ca tine. Spor la scris in continuare!

    Răspunde

  7. […] citiți pe: Alex Mazilu, Alexandru, Carmen, Cartim, Coolnewz, Cristi Milla, Dana Diaconu, Daurel, EuMieAlmeu, Fosile și pietre, Gabriela Ilieș, Geanina și pe toți amatorii de turism și impresii de […]

    Răspunde

  8. […] citiți pe: Alex Mazilu, Alexandru, Carmen, Cartim, Coolnewz, Cristi Milla, Dana Diaconu, Daurel, EuMieAlmeu, Fosile și pietre, Gabriela Ilieș, Geanina și pe toți amatorii de turism și impresii de […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: