De ce nu vorbesc străinii în autobuz unul cu altul?

În primul rând pentru că nu-l folosesc – ei au mașini. 🙂

Totuși, dacă folosesc mijlocul de transport în comun, de ce nu vorbesc?

1. pentru că nu solicită unul altuia să-i schimbe o hârtie de 5 lei, în 5 de 1, pe motiv că șoferul de la următorul microbuz nu dă rest 2 lei, deși biletul costă 3 lei (sau euro! 🙂 )

2. pentru că nu au curaj să se uite la copilul altcuiva, ca nu cumva să fie dați pe mâna polițailor (în schimb noi ne repezim la copiii necunoscuților și-i atingem, fără nicio problemă – desigur, mă refer la atingerile pozitive, pe degețelul exterior, nu la atingerea feței)

3. pentru că nu au boltă de viță în curte, pe care s-o mănânce graurii (care nu suportă, dacă nu știați, cojile și le aruncă pe jos, de rămâi și fără recoltă și chemi – implicit plătești! – și un camion de la rebu să ridice resturile de la mesele lor! 🙂 )

4. pentru că ei nu le pun copiilor lor de nici 1 an să mănânce din suportul căruțului struguri, din care degețelele să rupă fiecare boabă, boabele să mai aibă și niște *cotoare* de pe ciorchine, pe care bunica să le ignore, dar călătorii să încerce să-i atragă atenția că se întâmplă ceva… la care bunica să explice că cel mic mănâncă și bețe mai groase, nu doar codițe de bobițe de strugure

5. pentru că ei nu au rudele emigrate și nu se duc de 20 de ori pe lună pentru a face o procură, pentru ca acum să găsească un motiv de mândrie în asta și să vrea să explice ce bine îl știu pe notarul din cartier…

6. pentru că nu pregătesc murături și provizii pentru iarnă și nu sunt fericiți de dau peste ei de o rețetă nouă aflată la o coadă de o jumătate de oră la care se dădea … păstârnac sau de kg de roșii găsit cu 3 bani mai ieftin la piața aflată la 5 km de blocul lor

7. pentru că, dacă le moare soțul, nu simt nevoia să explice despre aceasta primului individ care se așază pe scaunul de lângă ei

Eu cred că mai sunt multe motive, dar acestea sunt primele care-mi vin în minte din cele 2 ore de ieri cât am umblat cu autobuzul prin București. Eu mă bucur că pot comunica și îmi place că mă vede lumea ca pe o ureche, de mi se destăinuie, dar mă și întreb care mai e rostul prietenilor dacă le spunem necunoscuților tot ceea ce ne animă sau ne lovește?

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;De ce nu vorbesc străinii în autobuz unul cu altul?&8221;

    • las ca nici noi n-avem, dar ne repezim la oricine pare dispus sa asculte. casunam pe om, pur si simplu. acum, ideea importanta este ca ei au bunul simt de a nu ne intoarce spatele, iar daca nu am identificat bine o persoana dispusa la confesiuni… e spre raul nostru, dar sa fim sinceri… cautam mai departe, nu ne dam batuti.
      acum, sa-ti spun sincer, uneori, cand ma grabesc si nu vine autobuzul (taxi nu intra in calcul pentru mine, din cauza experientelor anterioare, e ca o fobie, taxofobia!) ma intreb de ce nu am curaj sa rog pe cei care trec cu masina pe acolo sa ma duca si pe mine macar pana la urmatoarea linie de autobuze, poate cu aceea am mai mult noroc. ar fi dragut daca oamenii s-ar ajuta atat de mult, pentru ca le pasa unii de altii sau pur si simplu pentru ca pot…
      vise, taica, vise, vorba batranilor. 🙂

  1. Oamenii sunt învăţaţi să vorbească mai mult decât să gândească. Aşteaptă mereu ca alţii să le găsească soluţii la problemele lor.
    Am învăţat că cel mai bun prieten e Dumnezeu. El tace şi ascultă… atunci când vorbesc cu mine.
    Mijloacele de transport sunt mijloace de transport şi atât. Ce fac oamenii acolo e problema lor, unde se duc, etc.
    De întreabă ceva, cineva, răspund. Scurt!
    Odată m-a întrebat un om ce ascult la căşti. I-am spus că învăţ. A tăcut.
    Altădată, un tânăr m-a întrebat dacă am o ţigară. I-am spus că am şi m-am întors la cartea pe care o citeam. A insistat. Atunci i-am cerut ceva la schimb, dară le plătesc ca oricare altul.
    Copii? O tânără cu un copil în braţe mi-a cerut bani să-i cumpere lapte copilului. Am întrebat-o dacă s-a gândit la asta înainte de a face un copil. A plecat rapid…
    Te întrebi dacă am suflet? Am! Fiecare e responsabil de propriile lui fapte! De ce bătrânul a tăcut când am spus că „citesc” la căşti un curs? Cu ce îl ajuta pe tânăr ţigara de la mine? E cumva statul sau oamenii din jur pentru limitarea unui om doar la facerea de copii?
    Am mai făcut şi autostopul. Doar la noi în ţară se iau bani pentru asta. Pardon… ŞI BANI. Cine se opreşte înseamnă că are chef de vorbă. E simplu de tot barterul… 😉
    Îmi pasă de oameni folosind mijloacele de transport. E mult mai economic decât o maşină, uşurez circulaţia, mă duce unde vreau, etc…
    PS. Ai auzit de vampirii sociali? Uite-aici ceva:
    http://danielroxin.blogspot.gr/2011/01/cele-7-tipuri-de-vampiri-sociali.html

    • probabil ca inspiri incredere, daca oamenii cer de la tine. cred ca par foarte saracuta, de vreme ce nu a intins nimeni mana spre mine. la mine, doar vor sa vorbeasca. si pentru ca eu ma ocup cu sufletul uman imi place sa ascult ce probleme au.
      dar imi place foarte mult tipul tau de abordare. suntem pe acelasi picior, cum s-ar zice, pentru ca eu nu dau absolut nimic cersetorilor sau mamelor cu copii mici. desi mi se rupe inima de parere de rau. celor batrani sau copiilor le dau daca am ceva de mancare… aici cam sar calul, dar ce sa fac, inima pârdalnica! 🙂
      merci pentru sugestia de post. e de folos!

      • Oamenii vor să vobească doar dacă te oferi tu să faci aşa ceva. De multe ori, se uită care e valoarea timpului pe care îl primim la naştere…
        Aş vrea să-ţi reamintesc de o zicală veche, foarte veche: „unde îţi este inima, acolo îţi este şi comoara”.
        E suficient să ai ceva de dat, căci imediat se crează şi nevoia. Aşa funcţionează tot Universul.
        Sunt de încredere. E una din crucile pe care le port. Dacă mă întreabă cineva sau îmi cere o părere, spun exact ceea ce gândesc şi cum gândesc. Se supără? E treaba lui… Eu apreciez şuturile a la Petre Ţuţea! Consider că cel din faţa mea sunt eu, e imaginea mea din oglindă 🙂
        Ai mare grijă de timpul tău. Pentru „ascultare” s-au inventat preoţi. Sunt plătiţi pentru aşa ceva. Pentru problemele „de suflet” sunt psihologi. Prietenii, adevăraţii prieteni, te ascultă, îţi dau una după ceafă de cazi jos, apoi îţi dau mâna să te ridici… 😉
        Te înşeli că pari sărăcuţă… dimpotrivă! Eşti bogată! Ai cel puţin două lucruri din belşug: timp şi plăcere! 🙂

  2. Poate nu au pe cineva care sa-i asculte, sau dimpotriva s-au saturat atat de mult cunoscutii lor de ei, incat nici nu ii mai baga in seama cand au chef de conversatie…:)

  3. Ba vorbeeeeesc…eu fac naveta cu autobuzul saptamana de saptamana. Si ca sa nu ii aud, imi pun muzica la casti. Vorbesc daca se cunosc, altfel nu. 😉 Sau poate da…pe mine m-a „agatat” unul langa care m-am asezat si am povestit tot drumul. Avea castile de muzica la urechi, dar cand m-am asezat le-a dat jos si a inceput sa ma intrebe : de unde sunt, unde ma duc, mi-a povestit de el, de unde vine, unde merge…apoi sigur ca a remarcat accentul meu si am continuat…am ajuns si la familii, copii, scoli…pana s-a dat jos (inaintea mea ;)). Dar a fost exceptie. 🙂

    • ce bine că avem și pe cineva care ne poate spune cum e acolo 🙂
      dar nu m-ar mira să aflu că de fapt persoana respectivă era tot un emigrant 🙂
      și oricum ai subliniat bine… dacă se cunosc, vorbesc, dacă nu, nu!
      restul sunt rarități. la noi, cei care vorbesc din orice sunt o realitate palpabilă 🙂

      • Nu, nu era emigrant. 🙂 Era suedez get beget.

        Dar da, sunt raritati. Eu de doi ani merg saptamanal cu vapor+autobuz, dus-intors. In afara de episodul povestit, m-a mai agatat un tip in port, in sala de asteptare. Ajunsesem cu vaporul si asteptam sa treaca timpul pana sa iau autobuzul. Cu asta am povestit mai mult, dar cam aceleasi chestii, scenariul a fost la fel. Initial a crezut ca sunt din alta parte a Suediei din cauza accentului si nu ghicea de unde. 😉 Iar apoi discutia a continuat referitor la emigratie, limba, familie, studii, job. In autobuz nu am mai povestit multe, dar la un moment dat si-a cerut scuze sa nu interpretez gresit faptul ca a intrat in vorba cu mine. 🙂 Nici unul nu a facut absolut niciun gest aiurea, nu a spus nimic nelalocul sau.
        Dar uite ca femeile nu au intrat in vorba cu mine. Iar eu sunt genul care sta in banca sa, nu intru in vorba daca nu sunt solicitata :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s