Circul piraților și animalelor acvatice Bellucci

Nu știu cum să o spun mai delicat și mai elegant, în așa fel încât să nu știrbesc ceea ce e trudă, dar în același timp să nu iasă banii oamenilor din buzunar, dacă nu sunt în exces. Pentru că realitatea este cam așa… dacă ai bani, dacă nu-ți pasă că-i arunci pe o experiență, poți merge liniștit să lași ca matur sau copil peste 2 ani – 35 de lei (nu cu coamă!) – la casieria lor. Dacă nu ai, ar fi mai bine să citești ce urmează și apoi să decizi singur.

Să fiu sinceră, prima parte a programului a fost interesantă, cu jongleriile uneia dintre tinere, folosind cilindrul, mingiile și mingiuțele, cu urcatul unor pirați pe o bară, cu acrobațiile la înălțime, pe același *trapez* a două dintre fete… Pe cât de savuroși sunt pirații încercând să vorbească română și stâlcind-0, pe atât de frustrant este că exact ce e mai important nu înțelegi – ori că urlă cei din sală ori că nu mai găsesc *actorii* cuvintele potrivite. Recunosc, prima parte a programului,(evident, încercând să ignori aluziile sexuale, făcându-te că nu vezi poantele proaste!), poate să te destindă.

Este vorba despre un pirat care pleacă de acasă și soția lui iubită moare, iar el, disperat, încearcă să o găsească sau măcar să găsească fericirea în lipsa ei.

Dar de cum trece prima oră de program, totul se bulversează. Se anunță că pentru a vedea animalele acvatice, de fapt, trebuie să plătești 5 lei și să ieși prin partea dreaptă a cortului. Și aceasta se întâmplă în cele 10 minute normale de pauză. În următoarele 20 de minute de spectacol, cine are bani, desigur, e invitat să facă poză cu un crocodil născut în menajeria lor și cu un șarpe alb. Coada se formează, mâna lor se umple de bani, iar tu te întrebi de ce se ia din timpul promis pentru spectacol. Odată cu revenirea pe scenă, începe debandada. Nu mai înțelegi nimic din logica spectacolului – probabil că aceasta este și intenția 🙂 . Copiii încep să se agite, să țipe, să se manifeste zgomotos. Nu că ar fi cine știe ce, dar ei sunt mici și entuziasmați, iar faptul că li se flutură niște iguane pe sub ochi (pe mâna piraților!), că sunt lăsați niște pelicani să apară pe scenă și niște crocodili puși ca stâlpii pe scenă, le dă emoții care-i determină să se ridice de la locurile lor, să vrea să-i atingă. Pirații se contrazic – ba le dau animalele să le atingă, ba le cer să nu mai pună mâna pe ele. Copiii le stau în picioare și se enervează, apoi le cer copiilor să se apropie de animale. Drăgălași, dar pentru o fracțiune de secundă scoși pentru a-i admira, au fost pinguinii, porcii spinoși și leul de mare (singurul cu care s-a făcut dresură, în rest nimic-nimic-nimic!).

La plecare, pirații ies și dau mâna cu tine, sunt prietenoși – ce vrei, sânge fierbinte de latin sau mulțumirea faptului că ai lăsat ceva bănuți pentru ceea ce ți-au oferit (iar ceea ce au oferit poate fi catalogat după ce citești aici sau te duci și vezi! 🙂 ).

Nu mai întreb cât de stresate sunt animalele pentru ceea ce se întâmplă cu ele când sunt expuse seară de seară, nu mai întreb de copilul de vreo 3-4 ani care se învârte prin picioarele lor în partea a doua a reprezentației…

Spun doar că, în vreme ce eu eram uluită de întorsătura agasantă luată la final, fiul meu a decretat: dacă ar fi vreodată să mă angajez la un circ, la ăsta m-aș duce (în contextul  în care erau ani în care vedea și 2-4 reprezentații de circ, dar cred că era prea mic să și le amintească!). Dacă am văzut entuziasmul lui, n-am comentat negativ, așa că ar mai fi o concluzie… dacă vreți să nu-i frustrați pe copii de vederea circului, găsiți un adult care să meargă cu mai mulți!

Și da, ce victorie, copiii până în 2 ani au intrare liberă – dar și plâng săracii la zgomotele prea mari, așa că… aveți grijă dacă decideți să duceți un astfel de copil la circ.

Și un ultim amănunt: ideea în sine a spectacolului este măreață. Oamenii caută fericirea, dar nu-și dau seama că ea stă în emoțiile pe care ți le provoacă frumusețea naturii, în spectacolul pe care ți-l poate oferi creația naturală, de la plante la animale. Hai că pentru o așa concluzie pot să vă și îmbrățișez, pirați, fiindcă este foarte realistă și poate îi determină pe copii să iubească mai mult animalele decât computerul!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Circul piraților și animalelor acvatice Bellucci&8221;

    • intre timp a intervenit criza, probabil… banii ii plăteai dacă voiai să vezi animalele în cuști, pentru că de adus la paradă au adus doar cele 6 specii enumerate! a, si hipopotamul de care mi-a fost tare milă că era așa de dezorientat…

  1. Mi-e mila de animale.Stiu ca mila mea nu le salveaza dar….nu mai merg la circ demult, fac eu din cand in cand
    E foarte bine ca ai scris despre Beluci ca sa stie lumea la ce sa se astepte

    • ce faci tu din când în când … 🙂 m-a amuzat foarte tare. cred că nu ești singura, de aceea
      există și multe simpatii în lumea de azi… când descoperi că faci ce face și celălalt… 🙂
      sper că ești bine, iar sănătatea se prinde de tine ca o ventuză cu mult superglue…

  2. Eu nu am fost never la un circ. La noi in Iasi mai venea Circul Pironkov si mama ce urat mirosea in buricul orasului, iar saracele animalute erau tratate inuman…De atunci, nu vreau sa aud de circ!
    In alta ordine de idei, am auzit de circul asta de la tv unde se difuzeaza o emisiune…dar chiar daca e faimos, tot nu m-as duce. Eu sunt fana Cirque de Soleil, dar nu cred ca voi ajunge vreodata acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s