Când nu înțelegi acțiunile altora…

Astăzi stăteam de vorbă cu niște prieteni  și am ajuns cu discuția la acțiunile pe care le faci din … credință… Sigur că despre Elodia se știe tot ce a mâncat în ziua dinaintea dispariției, despre Cioacă se știe cu cine se întâlnește în prezent, despre rudele ucigașului japonezei s-au făcut cercetări, dar foarte puțini știu despre faptul că de o săptămână vreo patru tineri români au fost arestați în Indonezia pentru că împărțeau Biblii. Iar printre cei care au auzit deja despre acest subiect, sigur s-au format partide…

1. cine i-a pus să se ducă acolo, de ce nu au stat cuminți acasă, să-și practice meseriile lor, că doar toți aveau o facultate și ceva creier

2. sigur au fost bine plătiți sau aveau ei un câștig mare la faza asta, altfel nu și-ar fi riscat pielea

3. au vrut să scape de căsătorie 🙂 , chiar cu prețul pușcăriei (pentru că doi dintre ei aveau nunta pusă în octombrie!)

Oameni care cred în Dumnezeu ajung să-i judece pe acești tineri, care-au plecat din țara noastră (care acordă sau nu dreptul de a-ți practica religia, dar măcar nu te trimite la pușcărie dacă nu ești ca majoritatea). Atunci cum să-i privească oamenii care nu cred în Dumnezeu, pe cei ce sunt gata să-și riște viața pentru… a oferi Biblii acolo unde existența unei Biblii este păcat capital!

Întrebare: dacă până acum oricum totul pare absolut nebuloasă pentru cei mai mulți dintre noi, cum pare ideea avansată de către una dintre logodnicele tinerilor… *noi nu apelăm la autoritățile de acolo pentru că avem încredere în Dumnezeu, că El îi va salva.*

(În cele din urmă, autoritățile au intervenit și cei patru au fost eliberați – oare doar autoritățile au lucrat sau doar  Dumnezeu sau Dumnezeu prin autorități?)

Când e vorba despre credință, noi, cei din exterior, nu înțelegem nimic, și cu atât mai puțin ar trebui să ne dăm cu presupusul. Mie îmi plac oamenii care au un ideal, chiar dacă eu nu-l înțeleg sau nu sunt de acord cu el. Îmi plac oamenii care sunt altfel decât ceilalți, având un vis pe care îl urmăresc, în ciuda neputinței mele de a mă număra printre ei. Nu trebuie ca oamenii să semene cu mine pentru ca eu să-i prețuiesc pentru că au idealuri înalte.

Când vezi credința oamenilor, (unor oamenii, mai bine zis), nu poți face altceva decât să zici… dacă aceasta este ceea ce ar trebui să fac și eu, ajută-mă, Doamne, și pe mine să ajung la această concluzie, indiferent cât de puțin înțeleg acum din toate aceste mecanisme ale vieții creștine!!!

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Când nu înțelegi acțiunile altora…&8221;

  1. Replica acelei logodnica îmi amintește despre o istorioara pe care am reprodus-o cândva pe blogul meu. (Cea despre omul credincios, surprins de o inundatie, care a refuzat ajutorul trimis de oameni, cu explicație ca pe el îl va ajuta Dumnezeu.) Si credința are formele ei asupra cărora mă feresc sa-mi dau cu presupusul.
    Cât despre oamenii animați de idealuri, pot spune ca îți impartasesc atitudinea fata de ei.

    • când scriam postarea, mă gândeam să o pun în paranteză (povestirea despre care vorbești tu 🙂 ), dar apoi m-am oprit pentru că mi-am imaginat că ori o știu toți, ori o să o amintesc în vreun răspuns. gând la gând cu bucurie. era bine dacă dădeai și trimiterea de la tine de pe blog pentru poveste, în caz că ar fi cineva care totuși nu știe despre ce vorbim.

  2. uneori suntem in locul nepotrivit la momentul nepotrivit , eu cred ca toti oamenii cred in ceva , unii in puterea lor interioara dar si aia cand sunt in prapasite se intreaba cum sa faca sa fie bine si sa reuseasca ,in astfel de momente nu cred ca sunt ei care gasesc raspunsul , vine din credinta, eu cred in Dumnezeu dar poate spre rusinea mea nu merg la biserica cand e slujba obisnuita , merg cand ma rog , de regula merg in acelasi loc in care ma descarc sau in care am invatat sa multumesc , nu nu stiu de ce de fiecare data cand stau acolo , fie ca sunt pt a ma descarca si a cere oarecum ajutor , fie ca sunt acolo sa multumesc , plang 🙂 cred ca sunt eu prea sensibila 😀

    • mai degrabă ai un accent simț al prezenței Divinului, poate te copleșește ideea că Cineva te ascultă și ți se pare ceva impresionant. adevărul este că noi nu putem cuprinde în cuvinte simțământul credinței, nu foarte bine, dar ne putem înțelege unul pe altul atunci când am trecut prin aceleași trăiri.
      ce spui tu îmi este familiar, așa că pot pricepe foarte bine starea ta 🙂
      ți-am trimis un mesaj pe mail! ca pe vremuri, când eram copil… ARU 🙂

  3. In fiecare clipă a vieţii tale te poţi regăsi într-un punct situat undeva între idealul tău de viaţă şi ceea ce uneori îţi arată cele mai negre vise ale tale…

  4. Fratele unuia dintre acesti misionari mi-a scris pe facebook si m-am bucurat ca m-a anuntat …Da… s-a rezolvat dar nu definitiv…Unul dintre ei mi-a scris pe facebook si m-am bucurat ca putem comunica asa de usor de la un capat al pamantului la altul…WEEKEND PLACUT !

    • eu am aflat de la tine despre așa ceva, atunci când ai trimis mesajul cu cererea de rugăciune… și l-am postat pe FB la mine, pentru ca cei cu suflet să se implice pentru ei. așa că am fost *cu ei* conectați, măcar cu gândul și prin rugă.

  5. Un credincios il intreaba pe ateul din fata lui de ce nu crede in Dumnezeu? Ateul ii spune ca in tinerete a fost intr-un mare pericol si ca desi s-a rugat pentru viata lui, Dumnezeu n-a intervenit. Cum asa, doar esti intreg si in viata acum. Ei bine, din intamplare a trecut pe acolo un eschimos si m-a salvat!

  6. You know, cumnatii mei, anul trecut au luat copiii si s-au dus in misiune in Cambogia si au stat acolo un an de zile. Daca ai stii cita lume a fost impotriva lor si a deciziei lor!! Inclusiv asa zisi pocaiti, care ii criticau ca se duc acolo cu copiii, ca ce le trebe lor misiune, sa stea mai bine in America, etc etc. Mie una mi s-a parut ireal ce auzeam. In loc sa se bucure , ca o fac pt Domnul, pentru credinta…. ei scoteau numai negative din gura. Mai mare rusinea!!

    • adevărul este că poți să nu înțelegi acțiunile unora sau altora. asta este, ai limitele tale.
      problema este când pentru că tu nu le înțelegi sau nu le aprobi ai vrea să-i oprești sau să-i faci să se simtă penibil pentru că au de gând să facă asta.
      am și eu prieteni care se duc în țări din Africa pentru ca să ajute copiii – doctori de tot felul…
      mi-au cerut să merg cu ei, pentru că pot să îi amuz pe copii, să mă joc cu ei.
      am refuzat pentru că eu nu fac față la durerea copiilor și nu aș putea să văd ceea ce ei înfruntă zilnic (doctorii noștri acolo).
      îmi știu limitele și gata. dar asta nu înseamnă că le-am zis lor să nu se mai ducă – dimpotrivă, am trimis bani ca să sponsorizez un copil pentru școală, am dat pentru avionul celor care s-au dus la instruit copiii…

      • that’s exactly my point! nu oricine poate sa se duca si jos palaria in fata celor care se duc! Dar daca eu nu pot sa ma duc asta nu inseamna ca trebuie sa ii critic pe cei ce o fac. In special daca te dai mare credincios….

      • eu știu persoane care se duc în străinătate nu pentru că sunt credincioase, ci din aventură.
        așa că nici nu pot fi criticate pentru că se duc la rău, asta caută…
        🙂
        dar vorba ta să fii credincios și să fii împotriva unei lucrări minunate, de ajutorare, este dincolo de aventura nesăbuită, este răutate…
        și unde e creștinismul când porți amprenta răutății? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s