Leapșa existențială de la Zina, Zâna tuturor celor care vor să aibă cultură generală

Vine Zina și mă întreabă ce cred eu cu privire la lucrurile existențiale. Păi, eu nu prea pot să mă opresc dacă mă întrebi despre așa ceva. Deși eu scriu scurt pe blog și rar mă apucă logoreea (aici!), acum nu am mai tăcut. Cine are timp, dispoziție și interes, să citească, cine nu, măcar să ia întrebările și să răspundă la ele. Dintre abonații mei, 215 au blog. Toți sunteți invitați să stați de vorbă cu voi în acest domeniu. Vă rog să puneți un link și aici, ca să vă pot citi; sunt curioasă, în funcție de vârstă și experiența de viață, ce credeți voi! Știu eu că nu veți avea timp chiar acum să vă ocupați de asta, dar oamenii înțelepți au răbdare, nu?

1. Crezi în supranatural ? Ce fel de supranatural ? Fantome, bântuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocultism, vrăjitorie, clarviziune, medium-uri, miracole, minuni ?

Supranatural… După cum spune și întrebarea a doua din cadrul întrebării 1 🙂 , sunt două feluri de supranatural – primul se regăsește în cele 9 forme de manifestare enumerate în cea de-a treia întrebare din cadrul întrebării 1 :-), iar cel de-al doilea în ultimele două. După cum se observă, lucrurile pozitive par a fi puține, dar e bine că se lasă la urmă, fiindcă până la urmă binele învinge 🙂 . Ce cred eu despre lumea supranaturală? Oamenii pot să învețe din trei surse – informațiile de specialitate , experiență personală și ce prind din zbor, de la ceilalți. Evident că primele două sunt cele credibile. În cazul nostru, Cartea Cărților spune totul despre așa ceva, iar ceea ce am trăit eu oricum pune în umbră tot ceea ce ar putea să-mi spună ceilalți. Am avut câteva experiențe în viață care m-au învățat că există forțe puternice, rele, care luptă împotriva mea – după cum există și forțe puternice, mult mai puternice, bune, care luptă pentru mine.

În două ocazii, am avut posibilitatea să încerc ceea ce se numește supranatural negativ (au fost mai multe, dar acestea mi se par cele mai grăitoare pentru a ilustra părerea mea). O prietenă mi-a spus că este blestemată și că în casa ei se petrec lucruri ciudate. Eu nu credeam în nimic pe vremea aceea așa că micul utecist ateu al epocii de aur 🙂 s-a dus să demonstreze că e o porcărie tot ce ar pretinde ea. După 3 ore de nesomn, în care se plimbau pisici prin casă, prin pereți, săreau pe mese, mai ceva ca în Alice în Țara minunilor, după cele 3 ore, cele mai cumplite din viața mea, în care eram doar martoră la ceea ce se întâmpla, fără să pot mișca un deget, ca să ies din cameră sau să deschid geamul, să țip după ajutor, după cele 3 ore în care nu am putut scoate niciun sunet cu ea, în schimb a trebuit să îndur tot ceea ce se desfășura în fața ochilor mei, balamucul a încetat, iar eu învinsă mi-am luat bagajul și am plecat pentru a nu mai reveni niciodată acolo. Chiar nu aveam cum să fac față la așa ceva. Ideea este însă că nici nu m-a fascinat atât de tare domeniul încât să intru în el, să caut să cunosc mai multe despre cum se poate face așa ceva. Pentru mine era o lume de joasă speță, fiindcă întotdeauna am preferat lucrurile care țin de cultură și tot ceea ce se petrece *cu cărțile pe masă* decât lucrurile care țin de *întuneric*.

A doua experiență a intervenit când una dintre prietene mi-a spus: *Tu ești credincioasă și o să poți să mă ajuți să scap de ceea ce trăiesc.* Locuia cu chirie într-o garsonieră în care se spânzurase un colonel și voia să-i alung eu spiritul acestuia, care bântuia casa. Trecuseră anii și pentru că da, credeam acum în puterea lui Dumnezeu, m-am gândit să mai am o tentativă… Am ajuns la ea și am adormit ca pruncii după ce am învățat pentru examene (căci totul se petrecea în orașul studenției; prietenii știu unde! 🙂 ) și la ora 12 noaptea, exact ca de obicei, după cum spusese ea, lumina s-a aprins și în casă a început să bântuie cineva sau ceva, oricum era ceva fără contur, imposibil de cuprins cu mâna sau cu ochiul, însă foarte prezent. Am stat în mijlocul patului, cu genunchii strânși la piept, uitându-ne consternate la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, neputând să controlăm nimic, rugându-ne ca să ni se păstreze mintea întreagă, pentru că așa ceva este incredibil pentru cineva care nu trăiește pe viu, dar înnebunitor pentru cineva care este implicat, iar când au dat zorii am plecat definitiv din acea casă, convinsă de un lucru: eu, personal, fără credință sau cu multă credință, nu trebuie să mă supun unor asemenea situații. N-am nici darul exorcismului, nici al stăpânirii puterii răului, așa că cel mai bine este să nu mă confrunt cu el direct, pentru că sigur mă va învinge. Cel mai bine este să las lucrurile să fie strunite de Singurul Care are puterea în acest domeniu, iar eu să stau la adăpost în spatele Lui. Nu sunt atât de orgolioasă încât să vreau să rezolv totul cu mâna mea, îmi place să mi se dea ajutor atunci când nu fac față, deci pot cere prin rugăciune să fiu susținută și din acel moment nu am mai acceptat nicio provocare din partea prietenilor, nici cu ghicitul în cărți, nici cu bobii, nici cu mesele și cheile (cunoscătorii înțeleg!).

Pe de altă parte, cel de-al doilea fel de supranatural, minunile și  miracolele, sunt zi de zi la ele acasă în viața mea. Două dintre ele, din domeniul medical, mă privesc pe mine și pe mama. Mama a fost pacienta celebrului doctor Șaptefrați și l-am auzit spunându-i la finalul tratamentului: *N-am crezut că veți scăpa, nu am putut însă să vă descurajez, dar se pare că aveți o credință mai mare decât tot ceea ce ar fi putut face medicina pentru dv. Ați fost cel mai ciudat caz al meu, sunteți cel mai grav caz vindecat.* Și după 2 ani de boală cruntă, cancer în stadiu avansat, de 10 ani mama trăiește și nu oricum ci trecând din continent în continent :-). Alt miracol a fost problema mea de sănătate, căreia doctorii nu reușeau să-i dea o rezolvare, oricât se străduiau, reumatismul meu îmi dădea dureri atroce timp de 6 luni pe an și asta timp de… 10 ani, pentru ca în 2 săptămâni cineva să se roage simplu pentru mine… și să mă înzdrăvenesc. Sunt 20 de ani de la clipa aceea, a vindecării, nu pot spune că nu simt de 5-7 ori pe an cum se schimbă vremea, dar durerile nu sunt ca pe vremuri, când și lupii urlau mai drăgălaș decât mine, ci de 2-4 minute și apoi trec, precum norul care vrea să lase stropii ploii în altă parte, deși aici întunecă nițeluș cerul.

Deci cred că Îi pasă Cuiva de noi și toate formele de supranatural negativ dacă sunt ignorate, dacă te ții departe de ele, evitându-le cu bună știință, îți dau posibilitatea să le cunoști pe cele pozitive, care te ajută să te bucuri de viață și să-i înțelegi rostul.

2. Crezi că omul când se naşte este ca o pânză de pictat goală, pe care totul se imprimă mai târziu sau că suntem născuţi cu predispoziţie sau predestinaţi spre bine sau rău ? Cu alte cuvinte, ne naştem fiecare cu o natură dată sau o dobândim prin educație și autoeducație ?

Cred că există două departamente aici – departamentul Om este primul dintre ele. Omul este consecința nu doar a geneticii părinților, ci și cumululul tuturor căderilor și decăderilor de când cu alungarea din Eden a celor doi… (ce să fac, dezamăgesc poate pe mulți, dar sunt creaționistă în creierul meu, nu am nimic de-a face cu evoluția!) Ca să spui că omul vine ca o pânză goală e fals – are în dotare tot ce au avut cei din spița sa, de la lucrurile rele la cele bune, din partea părinților, bunicilor și a lui Adam și a Evei 🙂 , după cum spuneam! Evident, că aici apare … lucrul special al vieții, din puținul bun pe care îl ai sau ignorând multul rău ce ai dobândit de la ei, tu poți să devii unic, special, prin alegerile pe care le faci și prin lupta pe care o dai cu tot ceea ce porți în spate :-). (Zice ea, care are doi bunici și trei unchi alcoolici, morți toți din această cauză, dar care nu pune gura pe alcool, nu fiindcă nu ar fi ca un magnet, ci pentru că este o decizie asumată zilnic!) În același timp, aș vrea să amintesc (pentru că am studiat din cauza tarelor mele) faptul că în 79% dintre situații, cei care au revoluționat lumea noastră nu au avut niciun bagaj pozitiv de la mama și tata, (ceilalți au crescut în familii bune, unde au avut parte de cultivarea minții și de educație aleasă, continuând tradiția falnică a familiei!), ci totul a fost talent (dar divin, da?, venit ca bonus pe lângă neputințele moștenite), totul a fost muncă (decizie personală, da?) și luptă cu propriile neputințe (aici mă refer la faptul că unii au dat lumii ce au avut mai bun, dar au păstrat pentru ei ce a fost mai rău, așa că au revoluționat arta, sub orice formă ar fi fost ea, ori știința și tehnologia, dar au murit de boli date de obiceiuri destructive sau s-au chinuit din cauza tentațiilor la care n-au făcut față).

Departamentul Om se referă la o predispoziție pe care totuși o poți frâna!

Acum departamentul Viață, care are în vedere două alternative – predestinație sau … nu. Personal, nu cred în tipul de predestinație întâlnit cel mai des în gândirea oamenilor pe care i-am cunoscut în viață (și în care chiar am crezut la un moment dat), gen: *Sunt cel mai nenorocit om de pe pământ, sunt blestemat să nu-mi iasă nimic, lui Dumnezeu nu Îi pasă de mine, n-am nicio șansă să fac ceva bun în viață, tot ce ating se spulberă.* Acestea sunt spaime pe care le avem și le verbalizăm când dăm de greu, dar nu au nimic de-a face cu realitatea. Dumnezeu nu are nimic împotriva nimănui, oricât de decăzut ar fi omul, ci dimpotrivă dă oricui șanse, așa că predestinația spre rău nu există (acea indiferență a puterilor universului în ceea ce privește nevoile tale este dată doar de complexele tale de inferioritate, nu de realitate! 🙂 )

Există însă o virgulă pe care am sesizat-o în experiența mea (adică în experiența mea și din viața altora, pentru că la mine au fost lucruri spectaculoase, dar având atât de multe cunoștințe viața pe care o cunosc este mult mai vastă, iar ceea ce au trăit alții este chiar… spectacol, tragedie, comedia, asta este, dar este spectacol!) – sunt lucruri care se întâmplă în afara controlului nostru, lucruri dureroase, care ne dau viața peste cap, care ne bulversează, despre care spui că au fost *accidente stupide* sau * o nenorocită de clipă*, sunt momente în care tot ce era frumos se termină și începe un fel de calvar personal sau de familie (moarte, despărțire, boală, distrugerea posesiunilor)… Acestea nu vin asupra noastră pentru că am fost predestinați la ele, ci pentru că trăim într-o lume haotică, pe care o conduc forțele negative despre care vorbeam mai sus; dacă atunci ne punem la adăpost în brațele lui Dumnezeu, dacă atunci ne împrietenim cu El, nu dăm vina pe El, vom reuși să depășim crizele, vom reuși chiar să ajungem mai departe decât dacă n-am fi avut respectivele pierderi și, la fel de important, vom reuși să-i înțelegem pe toți cei care mai apoi vor trece prin ceea ce am trecut noi cândva, iar ei vor putea să depășească mai ușor necazurile lor, cu ajutorul nostru.

3. Dacă ai avea ocazia doar o singură dată şi pentru scurt timp, să călătoreşti în timp doar ca observator, ce ai alege, trecutul sau viitorul ?

Sunt foarte sinceră când spun că viața aceasta mi-a ajuns și mă bucur că nu trăim ceva gen Adam și Eva (Rebreanu). Mă bucur că omul are o singură viață – am dreptul să am părerea mea despre asta, nu? 🙂 Dar recunosc mi-ar plăcea să fiu o muscă (adică să nu am nevoi prea mari, la asta mă refer) sau un simplu ochi care să privească trecutul și să-l cunoască în profunzime, și când spun aceasta mă refer la istoria pământului și toate implicațiile și secretele popoarelor care au trăit de-a lungul celor 10.000 de ani de existență. Nu, viitorul nu mă interesează deloc pentru că, la cum este proiectat de mersul lucrurilor, va fi alcătuit din oameni care fac din internet și sex zei, ori lucrurile acestea nu înseamnă viață din belșug, ci surogate.

4. Dacă tehnologia şi medicina vor avansa în aşa măsură încât în viitor media de viaţă umană va fi considerabil mai mare decât în prezent, dublu sau chiar mai mult, să spunem, ce opinie ai despre acest lucru şi ai dori să trăieşti într-o asemenea eră ?

Crezul creștin spune că Cineva Se va întoarce să ne ia Acasă. Din praful și țărâna care voi fi, Acel Cineva mă va recrea, mă va trezi din somn și-mi va da posibilitatea să trăiesc veșnic. Aceasta este ceea ce mi se pare interesant – și acela va fi momentul când voi reuși eu să-mi împlinesc visul de a cunoaște trecutul, de a înțelege în sfârșit fizica și chimia, știința și tehnica în general (că sunt bâtă la astea! 🙂 ) A trăi chiar și dublu aici, dar în condițiile acestea, de neputință și cu toate tragediile din jurul meu (cu toate că mie mi-e bine!), mi se pare o glumă proastă. Nu, merci, nu vreau aici nici 1000 de ani, la vârsta de 25, nici sănătos, nici cu bani! 🙂

5. Dacă ai avea de ales între un an de continuă zi sau un an de continuă noapte, ce ai alege ?

Suedezii ar putea spune că ei preferă un an de continuă noapte, cu sistemul lor de iluminat și corpurile lor de iluminat *beton*, dar nu-s suedeză. Eu spun așa: cu jaluzelele de azi, care fac întuneric în jurul meu, aș prefera evident un an de continuă zi! A, dacă tot e după preferințe, camarero (nu dă-mi o bere! 🙂 ), ci să-mi pună la anul acela și soare continuu, cu o temperatură de 27 de grade. Asta-i muzica ce-mi place!

6. Ce crezi despre Spaţiu, Univers, Cosmos ? Ştim că este plin de galaxii, sisteme solare, stele, planete, nebuloase etc. dar crezi că în afară de astea mai e ceva ce noi nu ştim ? Viaţă spre exemplu, în orice formă. Sau crezi că suntem singuri în Univers?

Până unde am putea noi să ajungem, nu există nicio formă de viață. Nu de alta, dar am putea contamina celalalte ființe cu stilul nostru și n-ar fi corect pentru lumea perfectă care le stă la dispoziție! Celelalte ființe, din lumile pe care noi nu le putem atinge cât suntem în această viață, însă, nu seamănă deloc personajelor din filmele s.f., nici măcar spiridușilor (cu urechile ascuțite 🙂 ), nici nu sunt agresive și nu au nici probleme existențiale. Sunt perfecte și așa vom fi și noi după ce se va termina istoria păcatului.

Bine că din când în când lumea lor se mai întâlnește cu a noastră pentru că sunt trimiși să ne ajute (îngerii), altfel de mult eram distruși!

7. Dacă ai avea ocazia să trăieşti o zi (24 de ore) literalmente în persoana altcuiva, pe cine ai alege : un gay sau lesbi, o persoană de altă rasă, culoare, etnie, o persoană de altă religie, de sex opus, o persoană mai tânără sau mai în vârstă ?

Cred că aș vrea să fiu Fiul lui Dumnezeu, pe cruce, să pot înțelege de ce Și-a dat viața pentru niște persoane cărora nu le pasă de El. (dar, evident, aș vrea să pot duce povara respectivă ca El, nu să fiu eu și să mă dau jos după cruce și să dau palme în stânga și în dreapta, așa cum recunosc mi se întâmplă să reacționez sau să visez că reacționez astfel 🙂 )

8. Dacă ţi-ar fi oferită o putere supranaturală (de natură fizică sau mentală) ce ai alege şi de ce ?

Darul vindecării celor din jur, al vindecării fizice, pentru că așa, sufletește, am mai reușit de-a lungul timpului, dar durerea fizică este cea care marchează atât de multe inimi (și mai ales pe-ale copiilor!)

9. De ce ţi-e teamă mai mult, de ceea ce nu cunoşti şi nu înţelegi, de ceea ce cunoşti, dar nu înţelegi, de ceea ce cunoşti şi înţelegi, dar nu poţi controla sau schimba ?

Sincer? Sincer-sincer? Mi-e teamă de tot, de o nouă zi, de ziua care a trecut, de pasul pe care îl fac, de decizia pe care o va face copilul meu, de faptul că apar norii pe cer… Cam aceasta este predispoziția mea și o cred, din cauză că – așa cum am trăit eu în copilărie –  este greu să crezi că există lucruri bune pe pământ; dar fiecare zi este o alegere între a mă lăsa în seama fricii sau a avea încredere că totul este sub control – nu controlul meu, ci al Prietenului meu. Așa că merg înainte, fără nicio teamă, după ce-mi fac inventarul temerilor pe care I le las Lui să le ducă. Merci, Prietene, că mă suporți! 🙂

10. Dacă te-ai afla vreodată într-un scenariu gen Matrix, numai că real, şi ţi s-ar oferi pastila albastră despre care ţi se spune că odată ce o iei vei afla lucruri pe care nu ţi le puteai imagina vreodată, lucruri despre absolut orice în univers, dar că odată aleasă acea cale, indiferent de consecinţe, nu mai există drum de întors înapoi, sau ţi s-ar oferi pastila roşie prin care vei fi transformat într-o persoană care va avea o viaţa foarte bună, lungă, îmbelşugată, fericită, dar nu vei şti niciodată nimic şi vei trăi doar cu curiozitatea şi întrebările existenţiale, universale, ce ai alege ?

Dacă prietenii mei nu pot avea și ei parte de pastile roșii, nu mă interesează fericirea. Dacă pot lua pastila albastră și să-mi ajut prietenii, prin asta, o voi lua. Dar dacă prietenii mei nu au de câștigat după niciun tratament de-al meu 🙂 , las să-mi alunece toate pastilele, oricât de colorate ar fi, și rămân tot eu, în această lume (autorul întrebării 10 e cumva stelist?).

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Leapșa existențială de la Zina, Zâna tuturor celor care vor să aibă cultură generală&8221;

  1. Buna ziua, sunt abonata la acest blog pe care-l citesc cu placere, dar este prima data cand intervin. Referitor la primul punct as vrea sa adaug experienta mea la „supranaturalul negativ”. Recunosc ca am crezut intotdeauna in asa ceva si ma „bucuram” cand auzeam de experiente credibile, asta pt ca mi se intarea convingerea ca e ceva dupa moarte, ca nu se termina totul acolo. Deci, acum 13 ani am avut un prieten care a decis ca in loc sa ne casatorim sa mearga la manastire. Dupa ce a plecat am fost distrusa, iar familia lui tot insista sa ma duc dupa el sa-l fac sa se intoarca, dar pt faptul ca el a vrut dintotdeauna asta (lucru pe care l-am descoperit ulterior), i-am respectat decizia si nu l-am cautat niciodata. Numai ca in perioada imediat urmatoare plecarii lui am avut niste experiente groaznice care se petreceau intre vis si realitate. Visam ca eram intr-o padure si o forta invizibila ma trantea de toti copaci, iar eu nu puteam interveni, era groaznic si, dintr-odata, fara sa vreau am inceput sa ma rog Maicii Domnului si numai asa am scapat si m-am trezit. Experienta s-a repetat de vreo cateva ori, dormeam cu niste prietene in camera si ma intrebam cum de nu vad ele prin ce trec si totusi nu ma trezesc ca sa scap de acel chin, si la fel am inceput sa ma rog si am reusit sa ma trezesc. Numai ca eram atat de hotarata sa nu intervin in viata lui asa ca la un moment dat acele vise groaznice au incetat. Cat despre supranaturalul pozitiv, asta se petrece in fiecare zi dar nu sunt recunoscatoare, mai mult, acum cativa ani am spus ca Dumnezeu nu face minuni cu mine si cred ca de atunci tot trag ponoasele, mai ales ca intre timp credinta mea s-a imputinat.

    • îți mulțumesc pentru că ești abonată, în ultimul rând
      și pentru că ai fost foarte sinceră, în primul rând.
      îmi dau seama că întâmplările vieții tale nu sunt cele mai dorite și căutate, din istoria oamenilor,
      și tu întărești ideea că uneori viața noastră este foarte dificilă, că nu ai habar de unde s-o iei și unde s-o pui.
      pe de altă parte, imi dau seama că oricând lucrurile se pot schimba.
      m-aș bucura dacă mi-ai da de veste că lucrul acesta s-a întâmplat… 🙂
      te contactez pe mail.

  2. Draga mea, ce să spun, m-ai dat gata ! 🙂 Trebuie să recitesc neapărat ceea ce ai scris, ca să pot să întreprind o tentativă la un comentariu pe măsură ! Deocamdată doar atât: mi-a plăcut tot ce ai scris, m-am recunoscut în multe dintre ideile tale, mă bucur și mai mult că ți-am trimis această provocare/leapșă !
    Să ai o duminică plăcută !

    • chiar îți mulțumesc pentru ea. uneori, simțeam nevoia să vorbesc despre subiecte de felul acesta (dacă ai ști câți intră cu întrebări de acest fel, din google, dar doar pentru că erau enunțate idei sau cuvinte esențiale din căutările lor, nu pentru că eu aș fi detaliat ceva!). în felul acesta am reușit să mă ocup de acele subiecte și, sincer vorbind, a fost și o eliberare, pentru că uneori trăind atât de senin, cum trăiesc eu, uit efectiv prin ce am trecut și de unde vin, iar faptul că oamenii mă văd atât de veselă li se pare extraordinar, fără să realizeze ce rădăcini amare sunt.
      eu sunt cu mulțumirile…cât casa 🙂

  3. Recunosc, am parcurs destul de greu articolul, din cauza multitudinii de informatii (si nu ma mai ajuta buletinul 🙂 ), dar am sa ma refer doar la ce a rezonat cu mine.
    1. Adam si Eva a fost una dintre lecturile mele preferate, dar mesajul m s-a parut limitativ. Nu am crezut in dragostea neimpartasita si in trairea acelorasi experiente iar si iar… Ca dovada, am avut parte de o frumoasa poveste de dragoste, impartasita, timp de 30 de ani.
    2. Si eu am avut o copilarie trista, o viata grea, din anumite puncte de vedere, dar acum vreau sa privesc fiecare problema pe care am intampinat-o ca pe o lectie, si sa ma asigur ca am invatat-o. Cat despre teama, frica despre care vorbesti, am trecut si prin asta, dar am aflat de undeva, nu mai conteaza de unde, ca frica inseamna lipsa credintei in Dumnezeu. Si atunci cui ma rog?! Pentru ca ma consider o fiinta credincioasa…
    Sper sa fiu binevenita pe blog-ul tau, si in masura in care voi putea am sa intru sa te mai vizitez.
    PS Ne-am cunoscut, cred, cu ocazia participarii la SuperBlog. Asa este?
    Eu sunt gatimsipovestim.ro 🙂
    O seara placuta si linistita!

  4. răspunsul următor este al lui Cătălin, care mi l-a trimis pe mail.

    Buna,

    Tiparul persoanei: varsta – 29 ani; sex – masculin; zona in care am trait – urban cu precadere, 20% din viata insa rural-vacante (caci consider si asta un factor ce poate sa influenteze perceptia si opinia unui om); experienta de viata variata – cu bune si rele in sensul general valabil unei mase de oameni.

    Raspunsurile la intrebari:

    1. Cred in ezoteric, cred in ingeri.
    2. Precum desenele din copilarie, cele care aveau conturul trasat, pe care le coloram fie cu creioane, cu carioci, cu tempera ori prin alta instrument, la fel si omul are un chenar cu care se naaste. Culorile sunt aduse de viata (prin toate intamplarile prin care trece si prin toti oamenii cu care el se intersecteaza), insa el decide pana la urma cand, cu ce si unde coloreaza.
    3. Daca merg in trecut => imi influentez prezentul si indirect viitorul. Daca merg in viitor => imi influentez prezentul si sigur viitorul. Astfel cele mai bine raman in prezent. Insa, daca e musai, as prefera trecutul, atunci cand nu am avut ocazia sa imi iau ramas bun de la oameni ce in prezent sau viitor nu ii mai pot intalni.
    4. NU, daca viata asta devine goala, fara lucrurile ce ne aduc zambete-fiind considerate nocive. NU, daca ce as face nu ar ajuta pe altcineva. Si NU, pentru ca toate au un rost si un timp al lor.
    5. Zi, pentru ca mintea percepe acest aspect intr-un mod pozitiv pe termen lung.
    6. Stiintific s-a dovedit ca probabilitatea e foarte mare (in toate aspectele ce sunt necesare pentru a sustine viata). Religios se stie ca viata exista, daca prin cuvantul viata intelegem entitate supraomeneasca ce calauzeste un suflet. Ezoteric constituie o stare reala prezenta energetica in forme si in planuri similare diferite. Deci raspunsul este DA.
    7. In pielea unuia dintre parintii mei, astfel pot sa vad o opinie diferita asupra mea. (desi m-am gandit daca nu e mai bine sa traiesc in pielea celui pe ca il iubesc, doar ca dispare farmecul din spatele iubirii atunci)
    8. Erau niste desene cu Captain Planet, ultimul element necesar de care era nevoie ca sa poate el sa prinda forma era „Inima”. Asta as vrea, sa pot naste iubirea (in toate formele ei). De ce? Iubirea te elibereaza de tot, pana si de durerea fizica.
    9. De mine insumi, deci de ceea ce cunosc si inteleg, iar uneori nu pot controla.
    10. Toate alegerile noastre sunt in mod real ireversibile, chiar daca aparent credem ca le putem modifica, deja exista un efect lansat in spatiul nostru ce nu poate sa fie oprit – actiunereactiune. Pastila albastra.

    O zi faina.

  5. Am revenit 🙂
    frumos si interesant raspuns la intrebarea nr 7 🙂
    La intrebarea nr 4 daca il pe Prietenul tau despre care aminteai 🙂 ca si calauza zilnica, ca Salvator si Mantuitoratunci ti se va implinii dorinta cu conditia sa ai si legamantul ( Marcu 16:16 )

    • da, chiar, ai lipsit mult din peisaj… nici eu nu sunt prea activă, am avut destul de multe lucruri rele de înfruntat, așa că m-am mai retras – nici n-am vizitat bloguri, nici pe al meu nu prea am scris. poate noul an mă va împinge de la spate să redevin plimbăreața de pe bloguri… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s