Cărțile pentru casare

… adică acele cărți la care se renunță. Am fost la o bibliotecă și doamna se străduia să treacă la casare o sumedenie de cărți, nu de alta, dar avea altele de pus în locul acelora pe rafturi. Desigur, nu aceleași titluri 🙂 . Și de ce râd? Că e de plâns.

Una dintre cărțile pe care mi-a arătat-o, o carte minunată, foarte interesantă, de specialitate, merita păstrată, zicem noi, pentru că are informații excelente… dar nu a cerut-o nimeni pentru împrumut din … ce an? Haideți, înaintați o cifră… 2010? 2000? 1990? 1980? Da de unde… din 1971. Chiar nu mai e nimeni interesat de așa ceva în România, de atunci? – în contextul în care cartea se află doar acolo, nu mai apare la altă bibliotecă ((da, e super programul prin care se știe ce cărți are fiecare dintre bibliotecile bucureștene!)

Altfel de cărți sunt cele din categoria Se schimbă clima – Topor. De vreme ce e scrisă la 1967, ar fi nițel cam depășită. Nițeluș de tot, am putea adăuga 🙂 .

În contextul în care cărțile de care am eu nevoie se găsesc la anticariate cu 1 leu, iar niște porcării se duc spre 50-90 lei, eu n-aș casa niciuna dintre cărțile vechi. Dar unde să le ții? Eu le-am dus la locul de muncă, unde, din fericire, e destul spațiu… Dar alții ce au de făcut?

Cărți pentru casare… În curând vine Gaudeamus București – cât de repede vom da la casare cărțile pe care le vom cumpăra atunci?

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cărțile pentru casare&8221;

  1. Multe dintre cartile mele stau in cutii, in Ro. E tot un fel de casare si asta pentru ca nu se stie daca vor mai sta vreodata pe rafturi. Acum avem informatia pe internet, e-book, GSM. Oare cine va mai cumpara carti in viitor? Daca e sa ne luam dupa studii si statistici, soarecii de biblioteca vor disparea treptat de pe planeta. Progres sau cum sa-i spunem noi acestui fenomen?

  2. referitor la cărțile tale… cred că cel mai urât coșmar al meu a fost că am cărțile împachetate și nu mi se permite accesul la ele. încerc să-mi dau seama prin ce treci cu privire la distanța de cărți, știindu-te cât de mult îți plăcea să citești… dar… partea bună a lucrurilor, pe care o ador mereu în viață, fiindcă nu suntem uitați, indiferent cât de grea ar fi încercarea, este că ai ajuns să asimilezi atât de bine franceza încât acum… poți citi într-o limbă a culturii. și ce cultură!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s