Necunoașterea și spiritul responsabilității

Cineva îmi trasează o sarcină. Una foarte plăcută mie – să vorbesc. Să scriu e lucrul pe care îl fac cel mai bine, dar să vorbesc este pe locul 2, așa că nu era nimic greu în asta. Doar că… ei bine, doar că îmi pierd vocea. Însă eu, copil cuminte, găsesc înlocuitor, pentru cazul în care chiar nu mă descurc. Omul era alături de mine, urmând ca, dacă mi se închide gura (pardon, dacă nu o mai pot deschide!) să intre el în priză.

Dar în dimineața aceea, ce-mi trece mie prin cap? Ia să scriu eu un mesaj prin care să mă lamentez că nu pot vorbi și că trebuie să fie numit altcineva în locul meu… Cui să scriu? Soției celui care m-a desemnat, pentru că eu îmi imaginam că ea va citi mesajul, îmi va da telefon și eu voi râde și o voi liniști. Ea, fata serioasă, vede mesajul, se sperie pentru mine și îl pune pe el să rezolve situația… El, evident, se supără pe mine.

Eu, prezentă pe metereze, mi-am făcut datoria, am cedat și locul pentru că nu m-au mai ținut corzile vocale, dar oricum totul a fost ex-ce-lent; sarcina îndeplinită!

Când ne-am întâlnit, ea îngrijorată pentru starea mea, el deranjat că l-am lăsat baltă în ultima clipă.

Întrebare. Cine e de vină în toată treaba asta? Nu boala mea, pentru că eu și dacă nu eram bolnavă tot scriam acel mesaj, că așa sunt eu. Eu? Cam da. Pentru că acei oameni nu mă știau prea bine. Nu aveau habar că

1. sunt responsabilă și, indiferent de cât de dificile sunt problemele prin care trec, eu am grijă de tot ceea ce mi s-a încredințat

2. sunt veselă și fac poante în orice situație

Îmi dau seama că sunt puțini oameni pe care să te poți baza, așa că e normal ca atunci când se arată la orizont o problemă ceilalți să te bănuiască a fi dintre neputincioși. Dar tocmai pentru că am observat lucrul acesta în viață, niciodată, dar niciodată nu-mi permit să nu duc ceva la capăt dacă mi-a fost mie încredințat sau să nu găsesc pe cineva care să poată face aceasta, în parteneriat cu mine, ori în lipsa mea. Cu alte cuvinte, îmi place să fiu o persoană pe care ceilalți să se poată baza… Poate tocmai pentru că eu nu am prea avut multe persoane de felul acesta în jurul meu, în momentul când erau necesare, și atunci am învățat cam ce ar trebui să fiu.

Și tot eu sunt vinovată pentru că mi-am imaginat că toți se poartă cu mine cum mă port eu cu ei. Adică dacă eu aș primit un mesaj prin care cineva mi-ar spune că se simte rău, prima dată m-aș gândit la persoana respectivă și apoi la sarcinile pe care le avem de îndeplinit. Așa că aș fi sunat și aș fi încercat să încurajez persoana – prima dată, în sensul de a se ocupa totuși de ceea ce are de făcut, chiar dacă i se pare că nu poate (va reușit, poate, și apoi va avea o mare experiență de povestit tuturor, cum a surmontat necazurile și s-a și achitat de misiune!). Apoi, după ce aș fi văzut că totuși nu mă pot baza pe ea, că într-adevăr e nevoie de altcineva care să-i ia locul, i-aș fi urat sănătate și mă ocupam de un înlocuitor.

Dar, repet, asta sunt eu… Alții spun… păi, dacă ți-e rău, cum să mai insistăm? Și așa sunt ei… 🙂

Ideea este că, așa cum suntem, dacă ne-am cunoaște, n-ar fi o durere, că ne-am aștepta la anumite reacții, am intui mișcarea celuilalt (și desigur acum cei doi știu când primesc un mesaj de la mine că e ceva la mijloc sau că vor fi iar niște surprize!)… Dar, zic eu, și dacă e necunoaștere, măcar să fie spiritul responsabilității pentru fiecare și atunci chiar nu ar mai fi motive de îngrijorare.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Necunoașterea și spiritul responsabilității&8221;

  1. nu cred ca e necunostere, cat mai degrapa imposibilitatea de a accepta ca mai exista si bun pe lume. multi sunt atat de rai si de meschini incat le este imposibil sa accepte ca nu toti sunt la fel. 😦

    • se poate ca uneori să fii atât de obișnuit cu ceea ce e lipsă de valoare încât să nu mai ai nici măcar o speranță că te poți baza pe cineva. e tare trist să fii într-o asemenea situație. dar ce bine poate fi când te trezești că totuși există oameni în care poți avea încredere, așa cum li s-a întâmplat lor.
      mulțumesc pentru vizită și comentariu.
      spor-t 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s