Ce înseamnă să fii adolescent? Ce este adolescența?

Aborsanul vine într-o zi de la școală și spune… *Astăzi a fost o zi specială. Da, specială. Chiar genială!* Eu călcam sutele de cămăși ale lui și ale tatălui său și am visat pentru o clipă că a venit cu 5 de 10, desigur fiecare la o materie grea, cu impact, nu la sport sau desen.

*Adică ce s-a întâmplat, mai exact?*

*Am reușit să învăț melodiile pentru cor și am fost acceptat să cânt în concertul care are loc de 8 decembrie!* (Aici trebuie făcută o paranteză: profesoara de muzică știe cu adevărat să folosească tehnologia pentru a-i determina pe copii să iubească obiectul ei de studiu: s-a înregistrat cântând colindele la toate vocile – sopran, alto, bass, tenor – și a oferit copiilor melodiile, pe care ei să le asculte, în funcție de locul lor în cor. După două drumuri dus-întors de la școală, ascultând la căști vocea sa, bass, Aborsanului i-a mai rămas doar să învețe versurile de la celelalte strofe pe care nu le avea înregistrate, pentru că linia melodică îi rămăsese în cap. Felicitări, L.!)

*Felicitări*, am zis eu entuziasmată.

*Și a mai fost ceva! *** (numele fetei pe care e convins că o va lua de soție) mă place.*

*Cum de știi? Adică… ești sigur?* (întrebare de mama obsedată ca fiul ei să nu sufere din cauza unei neavenite 🙂 )

*Se uită în fiecare oră la mine. Doar la mine. I-am surprins privirea.*

*Poate se uită la vreo prietenă de-a ei care stă lângă tine.* (am zis eu, ca să nu-l jignesc cumva, tocmai eu!, spunându-i că ar fi putut să se uite la chipeșii lui colegi de clasă, pe care ea îi cam urmărește)

*Nu stă nimeni dincolo de mine! În plus, azi X (un coleg) îi făcea masaj și i-am zis lui Y (alt coleg)… E ceva între ei doi? Și Y mi-a spus că lui X îi place să facă masaj oricui, că imediat cum prinde un spate care e dornic de așa ceva se pune pe treabă, nu de alta, dar vrea să dea la Chineto. Și a mai zis Y că lui i se pare că îi place de mine lui *** (și cum să nu-i convină asta lui, cum să nu fie încântat de idee? – zic eu!) Mami, decretez, ziua de azi a fost demențială. Aș vrea să se repete în fiecare zi.*

Ok, zic eu, ridicând din umeri. Până luni, când se văd copiii ăștia, mai sunt 2 zile jumătate; n-aduce anul ce aduce ceasul, poate îi trece 🙂

La o zi, copilul meu se juca alături de un altul *de-a misterele*, purtând în piept un ecuson cu numele lui sub care se aflau scrise, precum la marile recepții, funcțiile lui:

Veterinar în devenire

Descoperitor de mistere

Scriitor

Sărind din loc în loc, pentru a nu călca pe mine, uitându-se cu lupa la sutele de animale de plastic pe care le răsturnase dintr-un coș, copilul meu nu mai avea nimic din forța unui îndrăgostit, ci era băiețelul de 3 ani care înșira jucăriile una în spatele alteia și apoi le mișca pe fiecare, până înconjura casa, de dimineața și până seara.

Inițial am vrut să zic… *Dacă te-ar vedea… *** ce crezi că ar zice*, dar mi-am mușcat buzele pentru că asta l-ar fi umilit cumplit și nu cred că mă deranjează niciuna dintre fețele lui, nici cea copilăroasă, nici cea de bărbat în devenire. În plus, cred că nici lui nu-i e foarte ușor cu aceste pendulări. Dacă ar mai și sublinia cineva cât de penibile par, din exterior, ce să mai zică el, din interior?

Adolescentul este un copil care se străduiește să uite copilăria pentru că iubește să fie om mare, dar sfârșește prin a se întoarce la vechea lui stare, pentru că e singura pe care o cunoaște bine, în care se simte confortabil, căreia îi e recunoscător pentru distracția fără complicații (cum că adolescența are distracție, dar cu multe responsabilități sau cu multe consecințe negative, dacă nu ții cont de responsabilități!).

Adolescența este ceva în care se intră printr-o ușă de pe care ai vrea mai degrabă să ieși, decât să intri, dar lumea din spatele tău, respectiv anii care se tot adaugă, te obligă să ții drumul drept, să nu mai poți da înapoi…

Vorba lui Tudor Gheorghe, atunci când cântă Au înnebunit salcâmii… Și tu vrei să fiu cuminte? Cum ar mai putea un adolescent să se poarte rațional, când a intrat în primăvara care zăpăcește și natura, și obiectele și persoanele?

Aveți grijă specială de căpiații ăștia de adolescenți! 🙂

Anunțuri

7 responses to this post.

  1. ” Adolescentul este un copil care se străduiește să uite copilăria pentru că iubește să fie om mare”.. adevarat 🙂 pentru a avea mai multe „drepturi”

    Răspunde

    • cred că cei mai mulți oameni mari ar renunța la drepturile lor pentru cele ale copilăriei… 🙂 dar vremea nu se mai poate întoarce și fiecare este cât se poate de prostuț să vrea exact ceea ce nu are… (cel puțin cei mici oricum vor primi maturitatea, că vine din cursul lucrurilor, dar cei mari… oricum nu vor mai primi nimic 🙂 )
      mulțumesc pentru că treci pe aici. 🙂

      Răspunde

  2. Azi fii-mea mai mare (15 ani), facea un test dintr-o revista : „Esti pregatita pt o relatie?” Si maica-sa, atotstiutoare, i-a spus ca nu e pregatita pana la 18 :). Offf. Adolescenta mea penduleaza intre carte, indragostire si coborari la mintea mezinei. Si poate de aceea e atat de frumos, ca uneori, alaturi de ea si sora-sa ma reintorc si eu in adolescenta sau copilarie.
    P.S. De un adolescent am „scapat”. E acum barbat in toata firea…

    Răspunde

    • mulțumesc pentru împărtășirea experienței. eu scriu despre adolescenți mai mult de drag, decât pentru a fi de folos celorlalți, pentru că cei care citesc ori au copiii mici de tot, ori au copiii mari de tot. 🙂 e pentru prima dată când îmi spune cineva din experiența din aceste momente. mă bucur că te-am găsit.
      azi, copilul meu, care are 13 ani și este rezolvator de mistere, datorită lui Scooby, (nu se uită la serial, dar prinde din zbor idei de la colegi! 🙂 ) și prietenul lui de 9 ani au fost miri, s-au căsătorit cu două plușuri și jucăria Scooby, care este cât mine la înălțime :-), a fost decretat și ea căsătorită cu o cățelușă, eu am fost martora la cununie, apoi am reușit să-i conving să și mănânce, explicându-le că eu eram șefa restaurantului și le făceam cinste mirilor. au luat 6 scaune, au fost și miresele cu ei și câinii și am râs în cavalcade. nu puteam să fiu o clipă serioasă, uitându-mă la ei, cât de sincer trăiau, le venea atât de natural ceea ce făceau… 🙂
      abia aștept să scap de adolescent… 🙂 mai ales că e și singurul 🙂 am promis că voi îngriji toți copiii prietenelor care sunt gravide acum – stau cu oricine… 2-6 ore, dar cu normă întreagă… e cam mare responsabilitatea 🙂

      Răspunde

  3. Eu traiesc in casa cu un adolescent de 15 ani, care daunazi a intrat intr-o relatie. Cel putin asa a scris pe Fb. Eu am aflat dupa doua zile de la carcotasii de prieteni care l-au dat in gat parintilor. Luat la intrebari, adolescentul a marturisit ca-i place rusoaica si ca a trebuit sa scrie pe Fb pentru ca oricum unii dintre prietenii sai stiau deja si pe ceilalti trebuia sa-i impresioneze. L-am rugat sa stearga informatia de pe FB, spunandu-i ca emotia asta nu dureaza, dar el nu si nu…
    Dupa cateva zile ne intalnim in oras. Vine foarte dispus, ma pupa si zice: mami am iesit din relatie! Cum asa, il intreb? Foarte bine, nu mai am sentimente pt fata. Nici nu pot s-o mai vad in fata. Si fata ce zice? Nu stiu ca nu pot sa mai vorbesc cu ea. O sa-i trimit un mesaj sa ma lase in pace!
    Mie mi-a fost mila de fata dar m-a induiosat si baiatu’. Cat de sinceri mai sunt inca adolescentii!

    Răspunde

    • cred că mamele de băieți care au ceva creier în cap, nu se raportează doar la copilul lor, ci se gândesc și la fetele acelea din jurul lor – cum că mamele au fost și ele cândva mici și au tânjit și ele după băieți și or fi fost destui care să le ignore… 🙂
      cum ne încadrăm în această categorie, și eu le mângâi cu drag pe cele care vin la mine, când mai dau pe la școală, și se gudură ca niște cățeluși, și-mi spun că băiatul este cel mai minunat, cel mai politicos… sunt niște simpatice. cred că la vârsta asta și fetele și băieții, dacă nu și-au stimulat prea mult creierul cu tâmpenii, sunt așa de fascinanți încât ar merita să învățăm de la ei, pentru că au ceva care vede mai mult frumusețea vieții, au plăcerea de a încerca, au curaj și motivație intrinsecă (:-) – desigur că ei nu realizează asta!).
      și da, eu mă gândesc îngrozită cum va fi când va veni chiar vârsta de relație, de vreme ce acum, când doar i s-a părut că ea reacționează pozitiv, dimineață, a plecat cu o tonă de parfum după el. și evident, parfumul este Bugs Bunny, așa ca să fie totul cât mai matur cu putință… probabil că mâine se va da cu o tonă din 101 dalmațieni, iar joi va încerca să o impresioneze cu Cars. Vineri apelează la Ben Ten și de luni o ia de la capăt, pendulând între copilărie și ieșire din ea … 🙂
      fruntea sus, mămico, tu îmi vei fi un ghid, pentru că voi învăța din experiențele tale 🙂

      Răspunde

  4. A fi adolescent inseamna sa ai 12 ani.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: