Prune uscate

În dimineața aceasta, am aflat o poveste micuță despre un băiețel căruia nu-i plăceau prunele uscate. Mama lui (oare de ce toate mamele se cramponează ca odraslele lor să mănânce orice există pe piață, fără să-și dea seama că în felul acesta ele le mănâncă … ficații copiilor 🙂 ), a ajuns la șantaj…

*Mănâncă aceste prune, pentru că altfel Dumnezeu Se va supăra pe tine.*

Copilul și-a încrucișat mâinile la piept, a strâns din dinți și nu s-a putut face nimic pentru a-l convinge. Trimis la culcare, cu decizia *Nu mănânci ce-ți zic eu, nu mănânci nimic*, piticotul se vâră în pat și în scurt timp începe o furtună cumplită, cu tunete și fulgere, ceva de speriat chiar și pentru adulți, așa că mama lui se duce la el în cameră să vadă ce face. Micuțul se cățărase pe un scăunel și încremenit privea furtuna aprigă, bombănind…

*Câtă agitație pentru niște prune urâte!* 🙂

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Ador copiii (și oamenii) care au personalitate. Chiar așa… dacă Dumnezeu face atât tam-tam pentru niște amărâte de prune uscate, ar fi mai bine să căutăm altul. Iar dacă părinții nu știu cum să pună problema sau cum să nu facă o problemă dintr-o situație dată, ar fi bine dacă… (nu cer să fie schimbați cu alții, ci să se schimbe ei – în interior! – să decidă ei asta 🙂 )

Argumentele cele mai tari pe care le aducem noi pentru a ne susține punctele de vedere de multe ori nu numai că nu impresionează, dar sunt chiar defectuoase și pentru relație și pentru imaginea despre lume a oamenilor…

Vedeți ce faceți cu metodele de educație pe care le aplicați azi!!! 🙂 (și nu spuneți că nu aveți copii, realitatea este că în fiecare zi ne educăm unii pe alții, indiferent ai cui copii sau părinți suntem 🙂 )

Anunțuri

9 responses to this post.

  1. Cind alternativa la prunele uscate sint tot prune uscate sau nimic,se „supara Dumnezeu” daca faci figuri.Si-atunci cauti orice argument pentru a-l determina pe copil sa manince,nu?
    Cindva am gasit citeva articole despre drama refugiatilor din Bucovina de Nord-cea cedata Ucrainei.Pentru multi faptul de a avea prune uscate era un lux.

    Răspunde

    • sa-ti spun drept, au fost luni in care nu am avut manca. adica aveam bani doar pentru caise verzi si sa mananci in fiecare zi timp de … nu-ti da prea multa sanatate. ai mei nu aveau bani, eu nu ceream de la nimeni, am lesinat de foame etc etc…
      daca-mi dadeai atunci prune uscate, iti multumeam si-ti pupam si mainile 🙂 . asa ca ii inteleg pe refugiati.
      dar ca mama trebuie sa stii sa te porti cu un copil – poti sa-ti dai seama ca trece printr-o criza si nu vrea sa manance asta, acum, poti sa treci cu vederea faptul ca are o mancare care nu-i place (cate mancaruri care nu ne plac avem si noi, adultii!!!) sau poti sa il convingi fara sa aduci argumente care nu sunt sanatoase (daca Dumnezeu S-ar supara pentru ca nu mancam mancarica, pentru faptele noastre urate, mizerabile, ce-ar mai zice? si totusi El merge inainte cu noi, ne iarta si pentru faptele ingrozitoare; sincer, sa-L amesteci pe El cu mancarea este semn ca nu ai alt argument si asta este o slabiciune pentru parinte… – Exemplu: fiul meu pana la 7 ani a mancat ciuperci, de la 7 ani nu a mai vrut sa le vada. le manca si crude si in amestecuri, oricum. de la 7 ani, parca a intrat in razboi cu ele. ce-ar fi fost sa lupt cu el, pentru ca a facut un lucru sa il faca si de atunci inainte? nici acum nu mananca, deci ar fi fost 6 ani de chin, fara rost. parintii tre sa fie intelepti cum si unde duc luptele cu copiii lor si ce motive folosesc pentru a convinge.)

      Răspunde

      • Asata si eu am spus,”cauti argumente”.
        Nu inseamna ca toti sint pregatiti sa caute argumente sau au chef,nervi,etc sa caute argumente.
        Poate li se pare argumentul suprem,cel cu Dumnezeu.
        Si eu am figuri la mincare,de mic si nici un argument n-a fost de folos.Dar am avut alternativa-daca nu altceva de mincare pentru ca nu mi s-a dat voie-am mers in gradina si am cules fructe sau piine goala.
        Ca spui ca parintii tre sa fie intelepti.Da si intr-o mai mica sau mai mare masura toti sint,dar poti intotdeauna?

      • inteleapta nu sunt intotdeauna, dar am o alta solutie.
        nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu, daca nu stiu ce sa spun, decat sa spun o prostie, mai bine tac. si nu argumentez cu chestii care apoi sa-mi fie aduse ca argument pentru prostie proprie sau care sa-i faca o impresie gresita in viata, despre oricine. daca eu asta sunt, mi se pare normal sa mai spun si altora, poate si lor li se va parea interesant sa traiasca astfel, spre binele copiilor lor.

      • Felicitari!
        Copilutul tau este norocos ca-i esti mama!

        Pe cei care n-au alternative ce-i sfatuiesti,in caz ca au acces la acest articol?

      • alternative la hrana? ceea ce mi-a facut mie mama cand nu am mancat (de aceea acum mananc fara sa fac mofturi) – m-a lasat nemancata. mi-a spus ca e tot ce are, ca nu poate mai mult, ca pentru atat ajung banii, ca daca nu mananc o sa ma simt mai rau decat daca mananc asta, care la prima vedere nu-mi place, dar daca iau doua linguri imi dau seama ca nu mor … a vorbit cu mine, eu n-am luat-o in seama, pana cand in cele din urma m-am dus la masa singura, fara sa stie ea, si am inceput sa gust, pentru a ma asigura ca are dreptate, mancam pe ascuns, ca sa nu recunosc in fata ei ca ma dau infranta, dar ea vedea ca mananc si nu spunea nimic, nici nu se mira de ce nu mananc, nici unde a disparut mancarea, pana cand s-au calmat spiritele, pana cand am lasat orgoliul deoparte si am stat cu ei la masa mancand ceea ce avea. pentru ca sincer, in epoca noi chiar nu aveam acces la prea multe. erau optiuni reduse, in plus gatea de 2 ori pe saptamana si mancarea era aceeasi timp de 3 zile.

  2. Eu zic ca ”privarea asta” ajuta mult mai tarziu.In prima faza, ca si copil,ti se ingusteaza orizontul pentru ca nu ai capacitatea de a intelege .Cu timpul perceptia despre ce inseamna a avea ce sa mananci si cam ce trebuie sa faci pentru asta ti schimba…si asa incepe maturizarea.
    Nu mai spun ca nu-mi vine sa cred ca copii/adolescenti din ziua de astazi zic ca ,,se plictisesc de moarte”.Cu atatea in jurul lor! Eu nici nu-mi amintesc cum e sa te plictisesti.

    Răspunde

  3. Ceea ce am scris este in legatura cu ultimul tau comentariu.

    Răspunde

  4. mare dreptate ai. eu experimentez asta aproape zilnic si stiu ca nici o situatie nu este ffara iesire si nu este un capat de tara. a te crampona de acel moment nu face decat sa creeze un precendent pentru un alt refuz al aceleiasi situatii. dar asa este, e grea meseria de parinte si cel mai greu este sa ne vedem pe noi insine prin ochii lor.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: